De unde au moştenit oşenii „cioarecii“, ţinuta-unicat a portului tradiţional – explicaţiile etnologilor
0Straiul sau portul popular cunoscut până în zilele noastre îşi are originile în îmbrăcămintea strămoşilor noştri traci (daci şi geţi) dar care se identifică extraordinar de mult cu al ilirilor mergând până la suprapunerea exactă, dovadă că geneza portului românesc este traco-ilirică.
Cea mai simplă piesă vestimentară a costumului popular românesc este reprezentată de pantaloni, care sunt de mai multe feluri în funcţie de zona ţării: cioareci, izmene, iţari, bernevici, nădraji şi meşini.
Din cartea „Portul popular de sărbători din România“ a lui Paul Petrescu şi Elena Secoşan aflăm că la această piesă vestimentară diferă materilaul din care sunt făcuţi. De pildă, vara sunt din pânză de cânepă şi poartă denumirea de gaci, fiind mai largi, iar iarna sunt din lână şi bumbac, purtând denumirea de cioareci (în zona Ţării Oaşului) şi iţari (în zona Moldovei).
Cioarecii sunt confecţionaţi din lâna bătută la piuă din care rezultă o pânză groasă. De altfel, acest gen de material de confecţie îl găsim în Maramureş, Ţara Oaşului, Munţii Apuseni, Ţara Haţegului, Ţinutul Pădureilor, adică zone în care temperaturile scăzute predomină mai multe luni pe an.
„Simplitatea croiului este dată de vechimea lui. Cioarecul este format din trei patrulatere, din care se formează cracii, şi unul pentru fund. Cei pentru craci, în zona care vine în faţă, este lăsat mai lung. După ce sunt cusuţi laolaltă formează produsul finit, adică cioareci. Cele mai vechi piese nu erau ornamentate fiind cusute doar pe lateral. În partea de sus aveau o îndoitură simplă prin care se trecea brăcinarul. Mai târziu, prin anii '60, apare ornamentarea cu un şnur negru pe lateral. Culoarea era de obicei alb curat sau sură, dată de culoarea naturală a oii. Spre anii '70 apar şi intercalările de culori negre şi roşii date de dungile de pe lateral. Cei care erau mai avuţi îşi puteau comanda la croitorie şi nişte motive vălurite, motive prezente mai ales pe ceramică. Este clar însă că atât cioarecii cât şi iţarii sunt piese de port care pot fi văzute atât pe Columna lui Traian cât şi pe Monementul de la Adamclisi", ne dezvăluie etnologul Janeta Ciocan.
Peste cămăşă se îmbrăca pieptarul în sezonul rece şi erau folosite accesorii ca ca: brâul, agrafe de prins tunica, braţări etc. În funcţie de anotimp, încălţămintea era reprezentată de opinci confecţionate din piele şi ciorapi împletiţi din lână, iarna.
Brâul sau chimirul confecţionat din piele, lat de până la două palme, împodobit cu modele de cârmă bătută se încingea peste cămaşă dând acesteia în partea de jos aspectul unor fustanele care coborau până la jumătatea coapselor, sau mai lungi.
„Extraordinara asemănare între costumul dacic şi iliric, pe de o parte, şi cel românesc, pe de altă parte, asemănare care merge până la suprapunerea exactă, constituie dovada că geneza portului românesc este traco-ilirică", aflăm din cartea etnologilor Paul Petrescu şi Elena Secoşan, "Portul popular de sărbătoare din România".
Piesele care definesc aspectul vizual decorativ ale costumului bărbătesc sunt: cămaşa, iţarii şi brâul, căciula sau pălăria, sumanul, cojocul şi mantaua.
Cămaşa de in sau cânepă, cu lungimea până mai jos de genunchi (în sud, ca la echipele actuale de dansatori din Teleorman), sau scurta, până la jumătatea coapsei, ca la mocani). De regulă cămaşa era cu mânecă lungă şi avea o croiala simplă fiind asamblată din fâşii drepte de ţesătură.
Privitor la cămaşa bărbătească - conform croielii este cunoscută prin răspîndirea unor tipuri de bază: cămaşa dreaptă tip tunică, cămaşa cu platcă, cămaşa de mire cămaşa cu fustă etc.
Cămaşa dreaptă de tipul tunică este o formă arhaică de largă răspîndire teritorială în toate zonele Moldovei, deosebindu-se după dimensiuni. Deosebit de frumoase erau cămaşele de mire, care se brodau mărunt cu multă chibzuială de către fete pentru ziua nuntii. Acesta era de fapt cadoul miresei pentru mire, adăugîndu-se şi un brîu cu motive alese.
Ea se broda în cruciulite sau neted - alb, butuc la guler, piept, mangete, tivindu-se pe margini cu găurele. Se îmbracă în pantaloni. (sursa: Observatorul)
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
