Cinci lucruri mai puţin ştiute despre Caragiale. Legistul care i-a făcut autopsia: „Nu am văzut creier mai frumos, nici ateroscleroză mai avansată“

Tone de hârtie s-au scris, de-a lungul timpului, despre Caragiale, lucruri povestite de el, de familie sau consemnate de prieteni şi relatate de biografi şi istorici ai literaturii. Cu fiecare aprofundare a operei şi a vieţii dramaturgului, lucruri inedite ies mereu la iveală.

Ion Luca Caragiale s-a născut pe 1 februarie 1852 (13 februarie, stil vechi), în localitatea Haimanale din Prahova, astăzi I.L. Caragiale în Dâmboviţa, şi s-a stins din viaţă pe 9 iunie 1912 la Berlin. Este unanim cunoscut ca cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai mari scriitori ai ţării, care a zugrăvit ca nimeni altul realităţile, limbajul şi comportamentul românilor.

Monica Bostan, conservator la Muzeul I.L. Caragiale din Ploieşti ne-a ajutat să descoperim cinci lucruri inedite despre scriitor:

Aducerea trupului lui Caragiale în ţară, demnă de una dintre comediile sale. La centenarul naşterii, a fost exhumat şi îngropat lângă Eminescu

I.L. Caragiale a murit pe 9 iunie 1912 la Berlin, unde se autoexilase, împreună cu familia, în 1904, după acuzaţiile de plagiat ale piesei „Năpasta“.

Moartea subită a fost cauzată de ateroscleroză cerebrală. „Nu am văzut creier mai frumos conturat, dar nici ateroscleroză mai avansată“, ar fi spus medicul legist care i-a făcut autopsia.

Rămăşiţele pământeşti sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof şi depuse, la 14 iunie, într-un cavou al familiei, în prezenţa lui Gherea, a lui Delavrancea şi a lui Vlahuţă.
Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămăşiţele sale pământeşti a fost adus la Bucureşti şi, la 22 noiembrie 1912, s-a făcut înmormântarea la cimitirul Şerban Vodă - Bellu.

Aducerea trupului în ţară a fost, însă, una plină cu peripeţii, demnă de comediile maestrului.

Iată cum istoriseşte un jurnalist al ziarului „Universul“ (în ediţia de luni, 19 noiembrie 1912) ce s-a întâmplat: „Rămăşiţele pământeşti ale marelui scriitor Caragiale au sosit ieri (17 noiembrie stil vechi), pe neaşteptate, într-un vagon special, în gara de Nord.

Nimeni n-a venit întru întâmpinarea corpului ilustrului scriitor, nici chiar familia, deoarece nimeni nu fusese anunţat. (...) La orele 11 jumătate, şeful Gării de Nord a fost intrigat de un vagon de marfă, sigilat, pe care se afla numele oraşului Breslau din Germania. Vagonul nu avea nici un fract şi nici nu putea cineva să-şi închipuie că e un vagon mortuar, deoarece nu avea nici o cruce pe el, cum se obicinuieşte.

Şeful trenului, întrebat ce e cu vagonul, a spus că l-a luat de la Predeal şi că nu ştie nimic mai mult. Telefonându-se la Predeal, de-abia atunci s-a aflat totul. S-a răspuns de la Predeal că vagonul conţine corpul lui Caragiale şi că fractul s-a pierdut.

Cercetându-se, s-a aflat că vagonul rătăceşte de două săptămâni pe liniile germane şi austriece. S-a anunţat rudele lui Caragiale şi a sosit la gară domnul Zlatro, o rudă apropiată“.

Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin faţa Teatrului Naţional şi a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureşteni care au luat parte la această solemnitate aflându-se toţi marii scriitori ai timpului: Alexandru Vlahuţă, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Şt. O. Iosif, Ovid Densuşianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N. D. Cocea şi alţii.

Un lucru foarte puţin ştiut este şi faptul că, la aniversarea centenarului naşterii lui Caragiale (1952), trupul a fost exhumat şi îngropat lângă Eminescu, pe Aleea Scriitorilor. De-a dreapta şi de-a stânga lui Eminescu se odihnesc Coşbuc şi Caragiale.

Epitaful mormântului are următorul text: „Fii, să cultivaţi poporul! Că un pom fără rădăcini / Nu poate trăi“. 

Originile albaneze

Pentru istoricii literari români, originea familiei lui Caragiale a fost, tot timpul, subiect de dispută. Cei mai importanţi specialişti afirmă că bunicii dinspre tată provin din insula Idria, spaţiu grecesc, dar populat de albanezi. Bunicul Ştefan, foarte bun bucătar, ar fi fost adus în Ţara Românească, via Constantinopol, de domnitorul Caragea.

Caragiale însuşi se prezenta ca idriot, adică din Insula Idria. De altfel, este celebră o fotografie a lui Caragiale, realizată la Berlin, în costum de arvanit idriot ( în foto, arhive), un omagiu adus originilor.

A avut cinci copii

Primul copil al lui Caragiale s-a născut din relaţia acestuia cu o funcţionară. Este vorba despre Mateiu Caragiale (născut pe 12 martie 1885), pe care Caragiale îl declară şi îl recunoaşte la oficiul stării civile.

În 1889 s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiică de actor.

Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete, despre care se ştie şi s-au scris foarte puţine lucruri: Ioana (n. 24 octombrie 1889) şi Agatha (n. 10 noiembrie 1890). Ambele se sting de timpuriu din cauza tusei convulsive sau a difteriei (la 15 iunie, respectiv 24 martie 1891).

La 3 iulie 1893 i se naşte un fiu, Luca Ion, poate cel mai iubit copil al lui Caragiale (se stinge din viaţă la 28 de ani), şi Ecaterina (Logadi, născută în 1894, care a trăit aproape 90 de ani).

Scurta carieră de politician

În 1908, Caragiale a participat la campania electorală a Partidului Conservator-Democrat, sperând că va obţine un loc de deputat. Nu a fost pus, însă, pe liste, astfel că s-a întors la Berlin. „Mă, ştiu că am avut de ce râde“, i-a spus Caragiale bunului său prieten Paul Zarifopol, eseist şi critic literar.

Piesa neterminată

Stabilit la Berlin, Caragiale se apucă de scrierea piesei „Titircă, Sotirescu et Compania“, comedie în patru acte în care apar personaje din celelalte opere ale sale (Nae Ipingescu, Rică Venturiano, tante Zoe, acţiunea fiind o continuare a peripeţiilor acestora. Chiar dacă piesa a fost o preocupare importantă a ultimilor şapte ani de viaţă ai lui Caragiale, acesta nu a apucat să o termine.

Vă mai recomandăm

Fascinanta istorie a gării din Ploieşti: pe aici au trecut toţi regii României, iar în restaurantul lui Gherea se întâlneau celebrităţile culturale ale epocii. După 1872, Gara Ploieşti a fost unul dintre cele mai interesante şi efervescente locuri din România. Toţi regii României au tranzitat prima gară a Ploieştiului, unde erau întâmpinaţi cu ritualuri fastuoase, iar la restaurantul lui Gherea, un adevărat rival al Capşei, îşi dădeau întâlnire celebrităţile culturale ale epocii, pentru regaluri gastronomico-culturale.

Scandalurile secrete din sânul familiei Caragiale. Tulburătoarea relaţie dintre nenea Iancu şi fiul său, Mateiu. În spatele aparentului succes de care s-a bucurat marele dramaturg Ion Luca Caragiale s-a ascuns tot timpul povestea unei vieţi triste. Totul din cauza relaţiei imposibile pe care acesta a avut-o cu fiul său iubit, Mateiu Caragiale.