Azuga, cel mai mic oraş din Prahova. Staţiunea este celebră pentru berea preferată de Ceauşescu, cramele regale de vin spumant şi pârtiile de schi

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Azuga, în perioada 1901-1915, foto de epocă. FOTO imagoromaniae.ro
Azuga, în perioada 1901-1915, foto de epocă. FOTO imagoromaniae.ro

Cu doar 4.400 de locuitori, oraşul Azuga este cel mai mic din Prahova. Condiţiile climaterice l-au făcut, însă, un oraş foarte cunoscut în România: în prezent pentru pârtiile de schi şi cramele unde se produce vin după metoda champenoise încă din 1892, iar până la Revoluţie pentru locul unde se producea berea Azuga, licoare cu tradiţie băută cu mare plăcere de cuplul Ceauşescu, care primea săptămânal un transport special

Renumit în prezent ca staţiune turistică pentru sporturile de iarnă, oraşul Azuga se numea în trecut „Între Prahove“. Este situat în nordul judeţului, de-a lungul drumului naţional 1, la limita actuală cu judeţul Braşov, la poalele Munţilor Bucegi şi Munţilor Baiului, în vecinătatea culmilor Sorica şi Cazacu.

Este situat la 930 metri altitudine, cu o suprafaţă de 83 km pătraţi, iar potrivit recensământului din 2011, populaţia este de numai 4.400 de locuitori, în scădere faţă de 2002, când erau înregistraţi 5.200 de locuitori. Numărul mic de locuitori face din Azuga cel mai mic din cele 14 oraşe (dintre care două municipii) din Prahova.

Din punct de vedere istoric, un vechi document din anul 1815 menţionează Hanul Căciula Mare, numit şi Hanul Între Prahove, aflat pe actualul loc al bisericii din staţiune, şi care a fost ars în mai multe rânduri de turci. Hanul Căciula Mare a fost prima clădire construită în această zonă, iar abia în primii ani ai secolului al XVIII-lea au apărut primele locuinţe omeneşti.

Primul locuitor care s-a stabilit în actualul oraş Azuga a fost ciobanul Gheorghe Zangor, care avea în jur de 500 de oi, acesta construindu-şi prima casă în jurul anului 1800. În anul 1884 localităţile Predeal, Azuga, Buşteni şi Poiana Ţapului au format împreună o comună, sub numele de Predeal, iar în anul 1889 reşedinţa Primăriei s-a mutat de la Predeal la Azuga, într-o clădire pusă la dispoziţie de regele Carol I.

azuga acum foto inromaniae.ro

Azuga, în prezent, vedere generală. FOTO inromania.info

În secolul al XIX-lea, locul cuprins între apele Azuga şi Prahova a fost un renumit loc de popas, pe drumul ce traversa munţii. Pe locul unuia dintre aceste hanuri, între anii 1902-1903, a fost construită actuala biserică, închinată Sfintei Treimi. Pe lângă darurile oferite de credincioşi, un ajutor semnificativ a fost oferit de Casa Regală. Biserica este împodobită cu o serie de vitralii deosebite, lucrate de un meşter german, în anul 1902, la cererea regelui Carol I şi a reginei Elisabeta, ctitorii bisericii.

Orăşel puternic industrializat

Numeroase fabrici s-au construit de-a lungul timpului în Azuga, prima fiind Fabrica de Sticlă, construită de Aslan în anul 1830, însă aceasta a fost închisă după doar câteva luni. Banul Filipescu, proprietarul moşiei, a încercat să o mai închirieze unui bucureştean, dar acesta a dispărut înainte de reluarea producţiei. În anul 1879 s-a construit o nouă fabrică de sticlă, proprietatea lui S. Grunfeld, fabrica având în jur de 250 de angajaţi, majoritatea din Boemia.

Apoi au urmat fabrica de caşcaval (1882), fabrica de var hidraulic (1885), fabrica de ciment (1885), fabrica de postav (1887), fabrica de salam (1877), fabrica de cherestea (1888), fabrica de şampanie (1892) şi fabrica de şamotă (1908). Însă cea mai importantă fabrică construită în Azuga a fost fabrica de Bere, ridicată în perioada 1898-1900 de către specialistul de origine germană Grundt.

Istoria fabricii de bere. Licoarea era preferata cuplului Ceauşescu

Fabrica de Bere Azuga a fost construită între anii 1898-1900, pe domeniile regale de la Azuga, de către firma Grundt, Rădulescu & Co.

Industriaşul Peter Schesser l-a convins pe maestrul berar Grundt, care făcea în acea vreme la Braşov cea mai bună bere, să vină la Azuga pentru a participa la înfiinţarea unei fabrici de bere.

Fabrica este devastată în Primul Război Mondial, dar este refăcută rapid, astfel că, în 1927, ocupă locul al treilea între fabricile de bere din ţară, iar proprietarii fac investiţii într-o nouă  instalaţie de fierbere, prin care capacitatea creşte la 107.217 hl/an şi se pun în funcţiune pivniţele noi de fermentare şi depozitare.
Berea de la Azuga era produsă după metoda fermentării naturale, de 70 de zile şi cu apă de munte din zonă, captată din trei izvoare din staţiune, Stâna, Glodul, şi pârâul Azuga.

Gustul special, atribuit de apei din care era fabricată, dar şi calitatea erau superioare popularei „Bucegi“ şi, deseori, bucureştenii îşi făceau drum spre Valea Prahovei pentru o aprovizionare la poarta fabricii.
„Azuga“ era băută cu mare plăcere de Ceauşescu şi chiar şi de „tovarăşa“ care primeau săptămânal un transport special de la Azuga, trecut atent prin filtrele muncitorilor, securiştilor şi medicilor de la Sanepid.
În 1989, Azuga producea aproape 400.000 de hectolitri de bere anual, dar, la distanţă de aproape 20 de ani, în 2008, fabrica era aproape falimentară şi doar cu producţie locală.

bere azuga

Marca Azuga a fost cumpărată de producătorul american SABMiller (adică Ursus Breweries, numele subsidiarei din România), cel mai mare producător de bere din lume, pentru 7,1 milioane de euro.

Etichetă de bere Azuga din perioada comunismului

La scurt timp după achiziţie, activitatea fabricii din Azuga a fost oprită, însă, definitiv, iar producerea berii a fost mutată la Braşov. Spaţiile fostei fabrici au fost închiriate sau subînchiriate pentru diverse activităţi. La momentul închiderii, fabrica de la Azuga avea aproximativ 170-180 de angajaţi şi o capacitate de producţie de 200.000 de hectolitri.

Cramele regale de la Azuga

„Furnisor al Curţii regale“, cramele Rhein&Cie de la Azuga sunt locul unde se produce vin spumant după metoda champenoise încă din 1892. Cramele din Azuga au fost fondate în 1892 de către un german al cărui nume este purtat şi astăzi de crame. Rhein Extra, cea mai longevivă marcă românească de vin spumant, se identifică cu evenimentele istorice memorabile ale Casei Regale, fiind servit în cadrul ceremoniei de încoronare a Regelui Ferdinand I de la Alba Iulia, în octombrie 1922.

În adolescenţă, regele Mihai îşi făcea des apariţia în curtea cramelor din Azuga, pe motocicletă, aşa cum povestesc urmaşii unora dintre foştii muncitori de la pivniţe, la rândul lor angajaţi şi păstrători ai secretelor din pivniţe.

Construite la suprafaţă, cu pereţi dubli şi ventilaţie naturală, cramele favorizează dezvoltarea mucegaiului negru, benefic pentru menţinerea unui microclimat constant şi oferă condiţii propice pentru producerea şi învechirea vinului spumant fermentat în sticlă, prin răsucirea manuală pe stative.

image

Vin spumant după metoda champenoise, produs la Azuga

După naţionalizarea din 1948, cramele din Azuga au intrat în proprietatea statului, dar după Revoluţie, cramele Rhein au redevenit furnizorul oficial al Casei Regale de România pentru vin şi pentru vin spumant, momentul festiv fiind onorat chiar de Regele Mihai.

Acum, pivniţele cumpărate de Cramele Halewood sunt cel mai vechi loc din România unde se produce fără întrerupere vin spumant după metoda tradiţională, iar în 2012 s-au împlinit 120 de ani de la fondarea pivniţelor. Anual, sub brandurile Rhein Extra şi Prahova Valley, se produc aproximativ 200.000 de sticle de vin spumant.

Staţiune cu 7 pârtii de schi, extrem de căutată pentru sporturile de iarnă

Căutată de iubitorii sporturilor de iarnă, imediat după primele ninsori, staţiunea Azuga are 7 pârtii de schi, cu o lungime totală de 7 kilometri şi 7 instalaţii pe cablu cu o lungime totală de 4 kilometri.

image

Azuga are 7 pârtii de schi

Domeniul schiabil este format din pârtii de dificultate uşoară şi medie: Cazacu Teleski, Cazacu Variantă, Babyski Cazacu, Sorica, Sorica Teleski, Sorica Sud şi Sorica La Stână. Toate pârtiile dispun de instalaţii de produs zăpadă artificială, tunuri şi lănci, iar Sorica Teleschi are şi nocturnă.

Pe aceeaşi temă

Cel mai mic oraş din judeţul Vrancea. Panciu, localitatea dintre vii unde se face renumita şampanie învechită în hrubele lui Ştefan cel Mare. Oraşul Panciu este la ora actuală cea mai mică localitate urbană din Vrancea, detronând din acest punct de vedere oraşul Odobeşti, care în urmă cu 15 ani deţinea statutul de cel mai mic oraş din Vrancea.

Cel mai mic oraş din Hunedoara: Aninoasa, blestemul aşezării din care minerii au plecat "să facă ordine" în 1990. Cel mai mic oraş din judeţul Hunedoara are o istorie tumultoasă. Aninoasa, un orăşel din Valea Jiului cu mai puţin 5.000 de locuitori, a fost unul dintre locurile din care primele contingente de mineri s-au îmbarcat spre Bucureşti în vara anului 1990, pentru a participa la cea mai sângeroasă mineriadă. De câţiva ani, Aninoasa este pragul falimentului, după ce mina de cărbune s-a închis.


 

Ploieşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite