Învăţăturile marilor duhovnici români. Cum ne pregătim pentru noul an: „Nimic mai alarmant decât Revelionul perpetuu, conturat ca mod de viaţă“
0Marii duhovnici ai României, preoţi cu har şi cu darul vorbirii, au lăsat pentru posteritate poveţe pline de pildă şi sfaturi pentru înnoirea care se produce, la fiecare final an, în timpuri şi în oameni. Bartolomeu Anania avertiza că, „din păcate, există destui creştini care sărbătoresc un Crăciun fără Iisus, o Bobotează fără aghiasmă, un Sfânt Ion fără Ioan şi, mai ales, un An Nou într-un revelion perpetuu, conturat ca mod de viaţă“.
Într-una din predicile sale înregistrate, cea de la sluja de Te Deum de Anul Nou 2000, răposatul Mitropolit al Clujului Bartolomeu Anania (1921-2011), supranumit şi „Leul Ardealului”, le spunea oamenilor să fie atenţi la distorsionarea sărbătorilor, capcanele vremurilor moderne şi ce ar trebui să înseamne, cu adevărat, înnoirea.
„Din păcate, există printre noi destui creştini care sărbătoresc un Crăciun fără Iisus, o Bobotează fără aghiasmă, un Sfânt Ion fără Ioan şi, mai ales, un An Nou într-un revelion perpetuu, fără sfârşit, condimentat cu narcotice vaporoase, straie impudice şi aburi etilici. Nimic alarmant, dacă o astfel de petrecere în lanţ nu s-ar contura ca mod de viaţă al multora din tinerii noştri de azi, fără nici o apărare legiuită într-un mediu din ce în ce mai agresiv şi mai dizolvant“.
În cuvântul său de învăţătură, părintele avertiza: „Paradoxul secolului vitezei, pe care îl moşteneşte cel în care am intrat, este acela că, cu cât informaţiile şi mijloacele de informaţie sunt mai rapide şi mai sofisticate, cu atât noi, oamenii, ne cunoaştem mai puţin între noi. Este nevoie ca oamenii să se apropie sufleteşte şi fizic unii de alţii, să nu aştepte totul de la televizor şi de la internet. Dacă vom ajunge să ne iubim, să ne urâm, să ne căsătorim doar prin internet, atunci ne vom întrăina cu desăvârşire unii de alţii“.
„Avem îndreptăţirea de a ne bucura de un an nou, pentru că el ne aduce aminte şi de înnoirea noastră pe dinăuntru, cea spirituală, pe lângă cea trupească. Ne îmbăiem, ne punem costume frumoase, ne facem cadouri, toate sunt splendide, dar toate sunt trecătoare în relaţia cu sufletul. Adevărata înnoire este lăuntrică, iar această înnoire nu este numai permanentă ci şi cea mai consistentă şi cu adevărat mântuitoare. E bine să reţinem acest lucru, mai ales în vremea noastră în care totul este pândit şi aproape invadat de superficialitate şi frivolitate. Noul, ca noutate, poate fi o modă, dar noul, ca înnoire, poate fi un model“.
Părintele Cleopa: „Cu fiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneşte cine ştie de când şi să punem în locul lui o virtute“
Părintele Ilie Cleopa (1912-1998), unul din marii duhovnici ai Moldovei, era cunoscut pentru vorbele de duh cu care îi întâmpina pe creştinii care îl căutau la mănăstirea Sihăstria, din Neamţ.
Pentru Anul Nou, duhovnicul a lăsat posterităţii următoarele gânduri: „Începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare este să ne înnoim viaţa. Să luăm aminte, cu fiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneşte cine ştie de când şi să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greşelile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toţi, să începem Anul Nou cu inima curată şi cu credinţă în Dumnezeu. Să nu începem la crâşmă cu beţie, cu fluiere, cu câte şi mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineată, asa o să-ţi meargă tot timpul!“
Părintele a lansat şi un avertisment: „Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe faţa pământului! Iată cum ştiu oamenii să mulţumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viaţă. Dar vine moartea la om şi-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut, că i-a legat limba! Cât ar mai vrea el atunci să-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-ţi mai dă! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ţi-a dat vreme, dar n-ai vrut să te îndrepti, să te pocăiesti, să plângi, să te rogi! Ţi-a dat atâţia ani de viaţă şi n-ai avut nici o grijă. Si atunci vei vedea că nu mai este pocăinţă în timpul morţii.
Deci, să ne gândim că, trecând un an de zile, foarte mult trebuie să plângem lui Dumnezeu, că n-am făcut nimic bun şi să-i mulţumim că ne-a ajutat cu mila şi cu îndurarea Lui să trecem iarăşi 365 de zile şi să ajungem până azi.
Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să mulţumim Preasfintei Treimi şi Preacuratei Maicii Domnului, care mijloceşte pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun şi să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, creştineste. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea. Amin!“
Părintele Iustin Pârvu: „Nu vă lăsaţi amăgiţi de toate nebuniile lumii, care dau năvala peste noi“
Un alt mare duhovnic iubit de români, părintele Iustin Pârvu (1919 - 2013) de la Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ, a avertizat, în numeroasele sale predici şi discuţiile îndelungate cu credincioşii, despre gândurile pe care ar trebui să le avem la început de ani.
„Nu vă lăsaţi amăgiţi de toate nebuniile lumii care dau năvala peste noi prin televizor, ziare, politicieni şi chiar prin unii slujitori ai altarului care au rătăcit drumul cel drept. Fiţi cu mare băgare de seamă, căci vă primejduiţi viaţa veşnică.
Diavolul trage cu plugul şi grapa peste întreaga lume, s-o desţelenească din firesc şi s-o netezească, s-o uniformizeze, voind s-o amestece până ce nu va mai exista credinţă adevărată. Fiţi atenţi, căci nu numai preotul trebuie să vă poarte de grija. Şi preotul se poate înşela. Deosebiţi duhurile, fraţilor! “
Părintele Arsenie Papacioc: „Dacă nu poţi să-ţi iubeşti vrăjmaşii, măcar să nu-i urăşti“
Nu puţine au fost cuvintele pe care Arsenie Papacioc (1914-2011), unul dintre cei mai iubiţi duhovnici ai Ortodoxiei, numit şi patriarhul Dobrogei, le-a lăsat românilor întru atenţionare şi sfat. Fiecare dintre ele poate fi o rezoluţie pentru un nou an.
„A iubi vrăjmaşii e o poruncă, nu un sfat! Eu, care stau de vorbă cu multă lume, am simţit că-mi spun – părinte, până aici! Fac orice, 1.000 de metanii pe zi, dar să nu-mi spui să-mi iubesc duşmanii. Vedeţi ghearele drăceşti care stăpânesc pe fiecare? Dacă nu poţi să-ţi iubeşti vrăjmaţii, măcar să nu-i urăsti, şi nu mai eşti în baltă, ci pe treaptă“.
„Mulţumiţi-vă cu daruri mici, nu cereţi daruri mari, este o greşeală! Un dar pe care îl ai nu e mic, este tocmai ce-ţi trebuie! Dar omul, în nesăbuita lui mândrie şi dorinţă, vrea tot cerul într-o clipă! Nu! Tot cerul este al tău, dacă eşti prezent şi smerit! Nu se poate fără smerenie nimic. Să ştiţi!”
Arsenie Boca: „Să vă învăţaţi să vorbiţi puţin şi esenţial“
Părintele Arsenie Boca (1910-1989), unul dintre martirii gulagului comunist şi unul dintre duhovnicii despre care credincioşii afirmă că trăiesc minuni la mormântul său de la Mănăstirea Prislop, a fost şi un bun cunoscător al psihologiei umane. Există o întreagă literatură despre viaţa sa şi poveţele, învăţăturile şi sfaturile lăsate credincioşilor, gânduri despre cum ar trebui să ne fie viaţa de zi cu zi, dar mai ales la începutul de an.
Să vă învăţaţi să vorbiţi puţin şi esenţial.
Să cultivăm energia voinţei.
Aşa cum ne purtăm cu aproapele, tot aşa se va purta Dumnezeu cu noi.
Ascultă mai mult de Dumnezeu decât de oameni.
Nu împrumuta celui rău mintea, ochii, gândurile, nu da degetul că îţi ia mâna toată.
Cei ce ne critică sunt mai aproape de adevăr decât cei ce ne laudă. De o ocară nu te speli
apărându-te, ci însuşindu-ţi-o.
Când ai vreo ispită nu sta posomorât, că nu e bine. Posomoreala adânceşte ispita şi gândul tot la ea. Fii senin şi nu te lăsa dus în ispită. Ispita nu vine la întâmplare, ci după pofta ta.
Să nu adormi cu mintea obosită, în duşmănie pe cineva.
Să nu ai nici un amestec cu ai tăi, ca să nu se răcească în inima ta dragostea de Dumnezeu.
Mai puteţi citi
Se încarcă comentariile...
