Studenta care a reprezentat România la un workshop-eveniment de film documentar la cea mai mare şcoală de film din SUA: „Am învăţat enorm“

Ioana Grigore este unul dintre cei 12 tineri regizori de pe toate meridianele planetei selectaţi să participe la un inedit workshop-eveniment de film documentar organizat de American Film Showcase, la USC School of Cinematic Arts, în Los Angeles. Spune că cele două săptămâni petrecute în America au reprezentat cea mai intensă şi complexă experienţă de film din viaţa ei.

Ioana Grigore, o tânără de 24 de ani din Piteşti, acum studentă în anul II la masteratul de regie de film documentar de la UNATC Bucureşti care, în 2016, la Istanbul International Short Film Festival, a obţinut premiul pentru cel mai bun documentar cu un scurtmetraj despre bombardamentele NATO din 1999 asupra Belgradului, a fost, luna trecută să înveţe film şi în America.

O experienţă în care s-a întâlnit inclusiv cu David Linch, regizorul seriei Twin Peaks, şi din care s-a întors entuziasmantă şi cu mai multă putere de muncă pentru proiectul la care lucrează şi care va reprezenta debutul său în lung-metraj documentar.

Despre cele două săptămâni petrecute dincolo de Ocean, la USC School of Cinematic Arts, în Los Angeles, Ioana a vorbit într-un scurt interviu acordat ziarului Adevărul.

Adevărul: Ai fost unul dintre tinerii regizori ai lumii care, vara aceasta, au luat parte la evenimentul organizat de American Film Showcase la cea mai mare şcoală de film din America. Cum aţi fost selectaţi, tu şi ceilalţi participanţi?

Ioana Grigore: American Film Showcase organizează de cinci ani un workshop de film documentar pentru filmmakeri din toată lumea, în Los Angeles, la USC School of Cinematic Arts. Trimite apelul către (aproximativ) 50 de Ambasade din întreaga lume, iar acestea trebuie să vină cu maxim două nominalizări de cineaşti care să intre în preselecţia celor de la AFS. Eu am fost propusă de UNATC celor de la Ambasada Americii din România. Mi-au fost trimise CV-ul, câteva filme regizate de mine, un director’s statement şi o scrisoare de recomandare din partea profesorului meu. Un juriu de la Ambasadă a decis că voi fi singura lor nominalizare la AFS. Şi de aici am intrat în procesul de selecţie al celor din Los Angeles, proces care a avut trei etape. În ultima au rămas 20 de oameni din toată lumea, printre care şi eu. Aceasta a presupus un interviu Skype în care, printre altele, le-am vorbit despre proiectul de film documentar la care lucrez în prezent şi pe care l-aş fi workshop-uit la ei. Am dat acest interviu noaptea, cu şase ore înainte să pornesc la un lung drum către Germania, pentru a filma la proiectul de care le-am vorbit şi lor. O săptămână mai târziu, fix a două zi după ce m-am întors din călătorie, cei de la AFS m-au anunţat într-un mail că sunt unul dintre cei 12 filmmakeri selectaţi pentru acest workshop. Eram cea mai mică dintre ei şi totodată singura încă studentă.

Foto: Tinerii regizori, alături de Tim Skousen - centru

Adevărul: Aflăm că aţi beneficiat de asistenţă pentru producţiile pe care le aveţi în lucru, din partea unor specialişti din industria americană de profil. Ce a însemnat să lucraţi cu astfel de oameni şi cine a fost mentorul tău?

Ioana Grigore: Workshop-ul a fost unul foarte intens, având ca direcţii principale storytelling pe filmele documentare la care lucrăm în prezent, iar mai apoi training pentru cum să ne pitch-uim filmele mai bine, în faţa unei audienţe de producători, selectioneri, investitori etc. Cumva, punctul culminant al acestui workshop a fost ziua oficială a Pitchului, în care fiecare dintre noi, după toate cele învăţate şi pregătite, şi-a prezentat proiectul, având cinci-şase minute la dispoziţie, în faţa unei audienţe copleşitoare, cu oameni de la Sundance Institute, IDA (International Documentary Association), Film Independent şi altele. A fost grozav şi unul dintre lucrurile pentru care s-a adunat cea mai mare emoţie, ca la cel mai important examen al nostru, finalizat cu feedback-uri foarte utile. Am avut mai mulţi mentori, dar cei principali au fost: pe storytelling Mark Jonathan Harris (un regizor cu trei Oscaruri) şi Lisa Leeman, iar pe training pentru Pitch pe grozavul Tim Skousen.

Adevărul: Povesteşte-ne despre întâlnirea cu David Linch, regizorul seriei Twin Peaks. În ce context s-a petrecut şi ce impact a avut asupra ta?

Ioana Grigore: Întâlnirea cu David Linch a fost ceva ad-hoc. Cu o zi înainte de evenimentul în care avea să-şi lanseze ultima carte, în cea mai frumoasă sală de cinema în care am intrat sau (poate) voi intra vreodată, am hotărât să merg cu câţiva colegi. Biletele erau deja toate vândute. Ajunşi acolo şi vrând teribil să stăm în aceeaşi sală cu minunatul Linch, am făcut un fel de pancartă cu care ne-am plimbat de-a lungul cozii de 1 km sperând ca cineva să aibă câteva bilete în plus de vânzare. Aşa am reuşit să le cumpărăm şi să intrăm. A avut genul acela de dialog făcut pentru publicul American, care vrea entertainment în primul rând. Sunt sigură că în Europa ar fi avut un cu totul alt discurs. Dar a fost fain oricum, că doar era Linch. La final, într-o altă coadă interminabilă, ne-am aşezat organizat pentru un autograf, o strângere de mână şi un zâmbet. E o amintire despre care voi povesti până la adânci bătrâneţi.

Adevărul: Cum ai caracteriza experienţa ta în America?

Ioana Grigore: Experienţa în America cred că a fost cea mai intensă şi complexă experienţă de film de până acum. Am învăţat enorm, dar nu doar de la mentori, ci şi de la cei 11 colegi veniţi din toate colţurile lumii. Am fost un grup grozav, ne-am îmbogăţit enorm unii pe alţii, prin culturile, filmele şi proiectele noastre diferite. Aş povesti pagini întregi despre ei. Mă simt incredibil de norocoasă că am fost aleasă pentru programul acesta. Mă emoţionează şi bucură fiecare gând despre ce s-a întâmplat acolo, despre oamenii pe care i-am cunoscut şi care mi-au devenit prieteni dragi în aceste două săptămâni în care am fost de nedespărţit.

Adevărul: La ce proiecte lucrezi acum?

Ioana Grigore: În prezent lucrez, deja de trei ani, la un proiect de film care va reprezenta debutul meu în lung-metraj documentar. Toate filmele de până acum au construit ceea sunt astăzi, ca tânăr regizor, dar experienţa cu acest film este de departe cea mai complexă, grea şi frumoasă. Este un film pentru care am umblat prin România şi Europa să-i recontruiesc povestea. Este despre jazz, prietenie, libertate, închisoare. Cred că va fi un film puternic. De fapt, ştiu că este un film puternic; unul cu o poveste foarte neaşteptată - povestea unui grup de jazz de avangardă din România anilor ‘80, astăzi necunoscut.