Privatizările din industria Argeşului, cu bune şi cu (multe) rele

După ce a ajuns să fie controlat în totalitate de Fondul de Investiţii Naneiro, fostul combinat de cauciuc Rolast a fost transformat în firmă de imobiliare, domeniul imobiliar fiind unul dintre cele mai tentante la acea vreme şi, ulterior, într-un morman de moloz

Eşecurile şi succesele privatizărilor din Argeş sunt, ca peste tot, strâns legate de intenţiile celor care au preluat fabricile judeţului. Unii le-au făcut praf, alţii le-au transformat în actori importanţi ai economiei româneşti. Un astfel de exemplu pozitiv este Uzina Dacia. Din păcate, cam singurul. La polul opus, exemplele sunt însă multe.

După mai bine de 15 ani de la privatizarea uzinelor Dacia, producătorul auto a devenit cea mai mare companie din România, devansând unul dintre primii coloşi ai ţării, Petrom, şi ajungând cel mai mare exportator autohton. Intrarea sa în grupul Renault a avut loc la  2 iulie 1999 (data semnării contractului de privatizare). La momentul privatizării, Dacia se confrunta cu probleme severe: un aparat industrial uzat, o gamă de produse învechită, absenţa culturii clientului, structură financiară fragilă, capacitate de inovare limitată şi o reţea de furnizori depăşită, în timp ce astăzi, Dacia este cel mai mare exportator al Romaniei şi compania cu cea mai mare cifră de afaceri din ţară. Constructorul  de la Mioveni generează astăzi, indirect, 130.000 de locuri de muncă în industrie şi produce 2,9% din economia României.

Rolast, de la o firmă de succes, la un morman de moloz

Nu toate privatizările au mers însă ca la Dacia. Rolast, unul dintre coloşii industriali socialişti ai Piteştiului, n-a avut soarta uzinei de la Colibaşi, deşi avea în spate o istorie impresionantă, al cărei punct de plecare este legat de 1967, anul înfiinţării “Combinatului de articole tehnice din cauciuc” (CATC) a cărui activitate a demarat în 1970  cu producţia de benzi de transport (cu o capacitate de 5.300 de tone pe an). De amintit că dimensiunile fabricii au fost impresionante, CATC totalizând 22 de hectare, din care 14 hectare de clădiri. În anul 1972, aici a inceput şi producţia de furtunuri, iar în 1973, producţia de articole pentru industria auto. După 1990 CATC devine Societatea Comercială Rolast, iar din 1997 se transformă în firmă cu capital integral privat, peste 51% din acţiuni fiind deţinute de investitori străini. Pe atunci, Rolast Piteşti era cel mai mare producător de articole tehnice de cauciuc din Romania. Gama largă de produse furnizate de Rolast juca un rol important în multe din ramurile industriei, în ţară şi peste hotare. Elementele fabricate la Rolast reprezentau componente esenţiale în sute de echipamente şi sisteme folosite de sute de alte firme. S.C. Rolast S.A. ajunge să includă în activitatea sa şi cercetarea, proiectarea şi producerea de articole tehnice şi industriale din cauciuc (benzi transportoare, inserţii metalice sau textile, plăci tehnice şi covoare din cauciuc, furtunuri industriale şi auto (de presiune scăzuta, medie şi înaltă), articole presate şi injectate pentru industria auto, dar şi alte articole precum bărci gonflabile, adezivi, mase plastice  etc. De la o firmă de succes, cu un capital social de 9,5 milioane de dolari şi o capacitatea totală de producţie de 14.000 de tone pe an în 1997, Rolast devine, 11 ani mai târziu, în 2008, un morman de moloz. După ce a ajuns să fie controlat în totalitate de Fondul de Investiţii Naneiro, fostul combinat de cauciuc Rolast a fost transformat în firmă de imobiliare, domeniul imobiliar fiind unul dintre cele mai tentante la acea vreme. Clădirile aferente au fost demolate pentru a lăsa loc centrului comercial Real ( în prezent, aici funcţionând hipermarketul Auchan). La doar câţiva ani de la schimbarea obiectului de activitate, în primul semestru al anului 2012, firma de imobiliare raporta un profit de peste 700.000 de euro.  

Fabrica de Bere şi Argeşeana, privatizate cu reţete imobiliare

Alte două mândrii ale judeţului au fost transformate după tipare similare. Fosta Fabrică de Bere Piteşti, care şi-a închis porţile la câţiva ani de la privatizare, în anul 2001, din lipsă de rentabilitate, a fost rasă de pe faţa pământului, suprafaţa aferentă fiind destinată ridicării unui cartier rezidenţial. Aceeaşi reţetă s-a aplicat şi Fabricii de stofe Argeşana. Numai o parte din activele fostei mândrii comuniste au fost preluate de societatea germană Lisa Draxlmaier, care a dezvoltat aici o fabrică de componente auto, restul rămânând în proprietatea fabricii controlate de oamenii de afaceri austrieci Klaus Rierer şi Christian Rimpt, care şi-au propus valorificarea la maximum a proprietăţillor imobiliare ale societăţii (care cumuleză aproximativ 10 hectare de teren şi clădirile aferente). Numai terenurile fostei fabrici de stofe au fost estimate la 5 milioane euro. 

 Alprom, în pragul colapsului  

Cu zeci de ani de experienţă în domeniul prelucrării lemnului, S.C. Alprom S.A , cândva unul dintre furnizorii traditionali de mobilier pentru piaţa vest-europeană, căpuşat între timp de gruparea Cătălin Chelu (care-şi leagă numele de controversatul om de afaceri gălăţean condamnat definitiv, anul trecut, la şase ani de închisoare în dosarul "Mită la MAI", pentru tentativa de mituire a fostului secretar de stat în Ministerul de Interne, Dan Valentin Fătuloiu şi decedat la scurt timp după pronunţatea sentinţei) mai funcţionează la ora actuală cu 260 de salariaţi, din 1.100 câţi avea în 2009, la preluarea sa de către grupul amintit. 

Povestea fostului colos a început în 1983, când a fost proiectat şi pus în funcţiune Combinatul de Prelucrare a Lemnului Piteşti, având ca obiect de activitate industrializarea lemnului cu cel mai înalt grad de valorificare. La înfiinţare, acesta avea în componenţa sa, fabrica de cherestele, fabrica de placaj şi o fabrică de mobilă. În 1964 a fost  pusă în funcţiune ultima fabrică de pe platforma industrială, iar în 1992, Combinatul de Prelucrare a Lemnului devine societate comercială, sub numele Alprom Piteşti. Procesul de privatizare începe în 1995, an în care Secţia de placaj se transformă în societate de sine stătătoare, în cadrul grupului, cu capital mixt româno-german, sub numele Forest Product. Doi ani mai târziu, se înfiintează Mobalp Furniture, specializată în producţia de scaune şi bucatării şi compania de exploatare forestieră Alpex, iar în 2000 sunt înfiinţate societatile Mobtap Alprom, Alp Invest Construct, Alp Fiv, Alp Market Complex. În 2003, compania a fost certificată conform standardului ISO 9001/2001, iar în  2005 este finalizat procesul de privatizare. În următorii ani, societatea cade victima managementului dezastruos care a dus la devalizarea sa fără precedent.