Povestea tulburătoare a unui tânăr bolnav care n-a putut accepta inima fratelui său: „Cred într-o altfel de şansă“

Viaţa lui Adrian Ionuţ Ionescu, un tânăr tătic din Argeş cu probleme mari de inimă, atârnă de un fir de păr. O ştie de mic copil. Părinţii săi au fost avertizaţi încă de la naştere că Adrian nu va prinde nici măcar vârsta de 7 ani. De 28 de ani însă el se tot încăpăţânează să sfideze moartea şi crede cu tărie că într-o bună zi va fi un om perfect sănătos.

Adrian trăieşte în satul Rădeşti, comuna Stâlpeni. S-a născut cu o problemă congenitală de cord, care îl face să se prăbuşească chiar şi după un efort mediu pentru o persoană normală. Întreaga sa copilărie a fost pentru el şi părinţi un adevărat coşmar. Fiecare mişcare putea fi pentru el, cel puţin în primii ani de viaţă, ultima.
 

“Buzele mi se învineţeau, la fel toate extemităţile. Ai mei erau convinşi, de fiecare dată când mă vedeau înţepenit, că e sfârşitul. Medicii le-au spus că trebuie să fie pregătiţi, fiindcă oricând pot să mor. Fuseseră averizaţi că nu voi prinde nici măcar clasa I. Dar, spre uimirea lor, am depăşit vârsta de 7 ani şi, deşi eu, unul, simţeam că mi-e mai bine, medicii au continuat să fie sceptici. Alţi 7 ani erau, după ei, imposibili în situaţia mea medicală. De fapt, nimeni nu se mai încumetea să vorbească în ani. Dar am ajuns şi la 14. Toată lumea a spus că a fost vorba de noroc. La toate evaluările prin care am trecut ulterior mi s-a tot spus că riscurile sunt imense şi că trebuie să evit orice efort. Ce-i drept, nici nu-l pot face, pentru că nu am energie. Nu pot, spre exemplu să urc mai mult de două etaje, nici dacă m-aş ambiţiona eu… M-am obişnuit cu gândul că pot să mor oricând, chiar şi în somn, asta nu mă sperie. Ştiu că medicina a evoluat mult şi că la un moment dat va fi bine. Mi-e teamă doar de timp şi de ce o să las în urmă dacă se termină", spune tânărul.

Adrian este căsătorit şi are doi copii - Yannis, de 6 ani şi Miriam, de 2 ani. Ei sunt acum cei care-l fac să preţuiască şi mai mult viaţa şi pentru ei îşi doreşte să trăiască, dar nu cu orice preţ.

“Cum aş fi putut să trăiesc cu gândul că i-am luat inima?”

Acum doi ani a avut nefericita "şansă" să primească o inimă nouă, perfect compatibilă, de la fratele său mai mic, Vlad, un tânăr perfect sănătos, care a sfârşit tragic, spulberat de pe marginea drumului de un şofer distrat. Vlad a intrat, la scurt timp după accident, în moarte cerebrală. Ionuţ s-a rugat şi a sperat fără încetare că Vlad o să-şi revină. Nici măcar n-a vrut să ia în calcul un posibil transplant de cord. 
 

“Să-mi spună mie cineva cum aş fi putut să trăiesc eu cu gândul că i-am luat inima! Era de neimaginat pentru mine. Varianta asta ieşea, din start, din calcul. Multă lume s-a întrebat de ce n-am făcut transplantul şi de ce nu m-am gândit că poate fratele meu s-ar fi bucurat să ştie că măcar mi-a salvat mie viaţa. Eu nu pot să gândesc însă aşa. În mintea mea nici acum nu văd că asta ar fi fost o soluţie. Am crezut şi cred într-o altfel de şansă", mai spune Adrian-Ionuţ.

Vlad, fratele lui Adrian, a murit în 2015, într-un accident rutier

Operaţia a fost amânată

Iar şansa la care a visat a apărut recent, când dosarul său medical de la Spitalul Fundeni, unde mergea până acum la controlul anual, a fost trimis la completul medical de la Spitalul Monza din Capitală. Medicii l-au încurajat facă o operaţie complicată, programată iniţial pentru miercuri, 5 aprilie, când o echipă de medici din Italia ar fi urmat să vină în România şi să efectueze pentru el o intervenţie ce presupune amplasarea unei valve, acoperirea unor găuri din inimă şi subţierea unor vase de sânge. O operaţie foarte costisitoare evaluată cu 95% şanse de reuşită, pentru care însă, Ionuţ nu reuşise, ce-i drept, să strângă întreaga sumă care ar fi acoperit costurile. 

“Operaţia a fost amânată. De la spital m-au anunţat săptămâma trecută că respectiva echipă nu poate veni în România doar pentru mine şi că abia când se vor strânge mai multe cazuri de operat se va putea face această intervenţie, fiindcă, pentru o singură persoană, ar fi foarte costisitor. Deci mai am de aşteptat. Medicii mi-au propus şi varianta efectuării operaţiei în Anglia, dar vă daţi seama că şi acolo costă”, mai spune Adrian- Ionuţ.

Ar mai avea nevoie de 5-6 mii de  euro, pentru că o parte din necesar a acoperit-o din creditele făcute pentru el de familie. Adrian, soţia şi cei doi copii trăiesc din 270 lei, cât este pensia de handicap a lui Ionuţ, şi salariul de 920 de lei al femeii, care lucrează la o fabrică de şerveţele. Ca să adune banii necesari, Ionuţ îşi riscă viaţa cântând, din când în când, pe la diverse petreceri prin sat. O aşteaptă cu optimism pe a sa, cea de la 30 de ani, şi multe altele, pe care speră să le petreacă sănătos cu cei dragi.

Cei care vor să doneze pentru Ionuţ o pot face în contul în RON deschis la BRD, filiala Mioveni, jud. Argeş.

Titular cont: IONESCU ALINA ELENA

IBAN: RO75BRDE030SV30535900300

SWIFT: BRDEROBU