Povestea învăţătorului-erou Gheorghe Mihalache. A murit cu două zile înainte de eliberarea Ardealului de sub ocupaţia trupelor nazisto-horthyste

Decorat cu cea mai înaltă distincţie a statului român, supravieţuitor al bătăliei de la Cotul Donului, unde a fost grav rănit, învăţătorul Gheorghe Mihalache a revenit din proprie iniţiativă în armată pentru a ajuta la eliberarea Ardealului.

Maiorul Gheorghe Mihalache s-a născut pe 19 octombrie 1907 în satul Vâlcele din comuna argeşeană Merişani, descendent al unei familii de oameni gospodari. După ce a terminat şcoala primară din comuna natală, Gheorghe Mihalache a absolvit apoi cursurile Şcolii Normale Carol I din Câmpulung Muscel, obţinând diploma de învăţător. După absolvire, în 1928, Gheorghe Mihalache a fost repartizat ca învăţător în comuna argeşeană Sălătrucu. În perioada 1928-1929, a urmat cursurile Şcolii de ofiţeri de rezervă, fiind avansat la gradul de sublocotenent. În anul 1939, a fost avansat la gradul de locotenent.

După cum precizează profesorul de istorie Sorin Vasilescu, ” când a început Al Doilea Război Mondial, Gheorghe Mihalache a fost concentrat la Regimentul 92 Infanterie, participând pe frontul de est cu funcţia de comandant de pluton. După numeroase lupte crâncene pentru eliberarea Basarabiei, în 1942, subunitatea şi unitatea de care aparţinea Mihalache a ajuns la Cotul Donului. În teribila încleştare de la Cotul Donului, Gheorghe Mihalache a fost grav rănit la cap, dar a supravieţuit. Pentru faptele sale eroice de arme a fost decorat cu cea mai înaltă distincţie a statului român, Coroana României, clasa I cu spade. După ce a stat mai multe săptămâni în spitalele din Odessa şi Chişinău, învăţătorul Gheorghe Mihalache a fost lăsat la vatră, funcţionând ca director al şcolii din Sălătrucu. După evenimentele din 23 august 1944, când România a trecut de partea forţelor antihitleriste, învăţătorul Gheorghe Mihalache, contrar voinţei familiei, s-a prezentat la Regimentul 92 Infanterie Orăştie plecând cu acesta pe frontul de vest pentru a ajuta la eliberarea Ardealului”.

După mai multe bătălii, regimentul din care făcea parte Gheorghe Mihalache a ajuns pe 23 octombrie 1944 în comuna Tiream din judeţul Satu Mare. Comuna era formată din populaţie majoritară maghiară şi germană, în timp ce românii erau minoritari. După eliberarea acestei comune de către subunitatea comandată de căpitanul Gheorghe Mihalache s-a trecut la pregătirea asaltului final pentru eliberarea ultimei palme de pământ românesc, oraşul Carei. În după amiaza zilei de 23 octombrie, cu două zile înainte de eliberarea Ardealului de sub ocupaţia trupelor nazisto-hortyste, când subunitatea se afla în dispozitiv de atac un proiectil tras de către inamic a lovit din plin punctul de comandă unde se aflau căpitanul Gheorghe Mihalache, sublocotenenţii în rezervă Octavian Gog din comuna Bobâlna- Cluj şi Gheorghe Negomireanu şi încă doi soldaţi, Ion Drăgoi şi Petre Nămoilă. Toţi cei trei ofiţeri şi cei doi soldaţi au fost sfârtecaţi de schijele proiectilului.

”Trupurile eroilor ucişi au fost luate de familiile Man şi Horha, români ortodocşi şi înmormântaţi după datina creştină. Astfel că cei cinci au fost înmormântaţi într-o groapă comună. Moartea căpitanului Mihalache a produs multe lacrimi şi durere familiei, părinţilor care erau la acea dată în viaţă, fraţilor, rudelor şi foştilor elevi şi tuturor celor care l-au iubit şi îndrăgit”, mai spune profesorul Sorin Vasilescu.

În 1978, din iniţiativa lui Mihai Cadar din comuna Tiream, au fost strânse fonduri şi s-a amenajat un mormânt funerar din marmură neagră în cinstea celor trei ofiţeri ucişi pe câmpul de luptă pe 23 octombrie 1944. La festivitate au participat peste 700 de persoane. Pentru a imortaliza memoria celor cinci eroi, cinci străzi din comuna Tiream poartă numele lor.