Hidrocentrala Vidraru va fi reabilitată. Retehnologizarea şi modernizea vor dura câteva luni

Hidrocentrala Vidraru din judeţul Argeş, una dintre cele mai mari din România, va fi reabilitată de Hidroelectrica. Este vorba despre un proiect de 80 de milioane de euro ce presupune o serie de investiţii pe linie de reparaţii, retehnologizare şi modernizare.

Hidroelectrica urmează să organizeze în curând licitaţia pentru desemnarea firmei care se va ocupa de investiţie. Documentaţia necesară a fost deja avizată de societate. Investiţia presupune lucrări de retehnologizare, modernizare şi reparaţii. Se estimează că acestea ar putea dura între cinci şi şapte ani.

O producţie de energie, într-un an hidrologic mediu, de 400 GWh

Proiectată acum mai bine de o jumătate de veac să fie condusă chiar şi de la Bucureşti hidrocentrala Vidraru, denumită, până în 1989, Gheorghe Gheorghiu-Dej, adăposteşte în subteran ”bijuteria” amenajării de la Vidraru: centrală subterană, amplasată la peste 100 m sub nivelul albiei raului Arges.

Centrala Hidroelectrică Vidraru, pusa în funcţiune la 9 decembrie 1966, utilizează potenţialul hidroenergetic al Argeşului pe un sector de 28 km lungime, între Cumpăna şi Oieşti, valorificând o cădere totală de 324 m.

Turbinele şi generatoarele electrice, care dezvoltă o putere de 61 MVA fiecare, asigură o producţie de energie, într-un an hidrologic mediu, de 400 GWh. Energia electrică produsă este transportată în exteriorul centralei până la platforma de la nivelul blocului administrativ prin cabluri de 220 kV amplasate într-o galerie înclinată de 178 m lungime, care este utilizată şi ca acces secundar în centrala subterană şi de aici mai departe, printr-o linie dubla de 220 kV de cca 2 km lungime, până la staţia de transformare de 400/200/110 kV din Arefu.

Obiectivul va beneficia în vara acestui an de o serie de lucrări ample. Zilele acestea are loc licitaţia pentru retehnologizarea hidrocentralei, lucrările urmând să înceapă în curând.  

Hidrocentrala Vidraru are o vechime de mai bine de 50 de ani, iar în tot acest timp, angajaţii săi s-au temut pentru viaţa lor o singură dată. 

Avaria din 1974

În timpul avariei din 6 iulie 1974, galeria s-a rupt, la fel şi blindajul metalic, iar o porţiune uriaşă din masivul muntos a fost dislocată. “S-a produs ruperea galeriei în amonte de vana Johnson, forfecarea galeriei, expulzarea unei porţiuni din masivul muntos de cca. 10.000 m2, expulzarea blindajului metalic în zona de ruptură, ruperea blocului de beton al vanei Johnson, producerea unei viituri artificiale de cca 600 m3/s, distrugerea liniilor de alimentare cu energie electrică a echipajului de manevră a vanelor, distrugerea viaductului de trecere de la piciorul barajului, distrugerea în mai multe puncte, în aval a şoselei, a podurilor, a unor locuinţe”, arată, într-un bilanţ al evenimentului, reprezentanţii Hidroconstrucţia.

După avarie, galeriile de scurgere au intrat în reparaţie. A fost nevoie de cheltuieli uriaşe pentru remedierea problemelor, mai ales că s-a impus şi refacerea versantului expulzat. S-a intervenit, de asemernea şi pe galeriile din corpul barajului, pentru stabilizări.

Lucrări de retehnologizare, modernizare şi reparaţii ce vor începe în  lunile următoare sunt gândite în idee menţinerii siguranţei şi a creşterii eficienţei activităţii hidrocentralei.