Doi tineri români stabiliţi în Suedia şi-au făcut o nuntă tradiţională de poveste pe plaiuri mioritice
0
Andreea şi Philippe Strineholm, doi tineri români stabiliţi în Suedia, ea licenţiată în arte plastice, el, viitor inginer în robotică, au venit la începutul lunii septembrie în România, ca să se cunune religios. Dar nu oricum. Şi-au organizat singuri, în mai puţin de o săptămână, o nuntă tradiţională românească, la care atât ei, cât şi nuntaşii, au purtat straie populare.
Andreea şi Philippe au o frumoasă poveste de dragoste. S-au cunoscut cu 10 ani în urmă, la Colegiul Naţional Vlaicu Vodă în Curtea de Argeş (unde au fost colegi de clasă e până într-a şaptea, când Philipp, român născut în Franţa, s-a mutat cu familia în Suedia). Au urmat mulţi ani în care nu au mai vorbit deloc. Ocazional, se întâlneau în vacanţele de vară în timp ce fiecare se plimba pe singurul bulevard din oraş, însă dialogul lor se rezuma la un salut.
„Vieţile noastre au fost pline de experienţe diferite şi separate până în toamna lui 2015, când eu mă aflam la New York (fiind studentă la acel moment am participat la programul Work and Travel) am văzut o postare pe Facebook care mi-a atras atenţia şi un simţ mi-a spus să aflu mai multe informaţii despre băiatul din acel video care se juca cu ceva tehnologie nouă. Aşa a început conversaţia noastră care a durat multe ore (nici diferenţa de fus orar - 6 ore între America şi Suedia - şi nici faptul că Philippe avea a doua zi examen - fiind deja student - nu ne-au putut opri, descoperind că avem atât de multe lucruri să ne spunem). Acesta a fost al doilea nostru început, practic. Eu mai avem un an de licenţă, aşa că, după ce m-am întors acasă, au urmat multe zboruri Suedia-România (şi invers) până când în vara următoare mi-am făcut bagajele şi am pornit-o şi eu sper Nord”, povesteşte, pentru Adevărul, Andreea Strineholm.
Pe 9 decembrie 2016 s-au căsătorit în Suedia şi, pentru că rudele şi prietenii din ţară nu au putut participa la eveniment, au decis să organizeze şi o nuntă românească, la Curtea de Argeş, în oraşul copilăriei lor, în care să adune toţi apropiaţii. Vreo 350. Şi s-au pus pe treabă. Andreea şi-a folosit nu doar inspiraţia, ci şi cunoştinţele sale în artele plastice, iar cu sugestiile lui Phillipe, au reuşit să pună la punct detaliile unui spectaculos eveniment tradiţional.
„De mai bine de opt ani de zile activez în domeniul artelor plastice, iar anii de licenţă mi i-am petrecut construind spaţii şi croind costume pentru personajele mele, ca la final, emoţia întregii poveşti să fie transmisă prin imagini plastice, armonioase (am studiat scenografia la UNATC). Cu acest background, conturarea nunţii trebuia să fie un lucru floare la ureche. Aşa a şi fost de în dată ce ne-am găsit direcţia pe care voiam să mergem. Ca orice proiect nou pe care trebuia să îl fac, am început să caut documentare aferentă care să se potrivească şi la nevoia noastră, şi la spaţiul de care dispunem (ne-a ajutat foarte mult locaţia pentru că se potrivea exact cu ce ne doream – o atmosferă caldă în mijlocul naturii, la munte). Philippe a fost cel mai mare critic al ideilor mele, drept pentru care l-am asemuit unui regizor care nu ştie ce vrea dar care refuză multe idei. Până la urmă am căzut de acord că ne de dorim ca nunta să fie cât mai relaxată, pentru a evita ca prezenţa oamenilor să fie doar din pură obligaţie, ci mai degrabă să considere acea sâmbătă seara o întâlnire cu oameni dragi, care se simt bine împreună”, povesteşte Andreea
Odată cu nunta relaxată au venit la pachet şi ţinutele care trebuiau să păstreze acelaşi concept.
„Nu a fost foarte greu, pentru că Philippe a refuzat de la bun început să poarte costum, iar eu am considerat că banii daţi pe o rochie de mireasă pe care o port o singură noapte sunt risipiţi, motiv pentru care am continuat cercetarea şi ne-am dat seama că fiecare dintre noi are afinitate către portul tradiţional românesc: Philippe, născut în Franţa, crescut în trei oraşe din România şi mutat în Suedia de la 14 ani, asociază tradiţia românească cu căldura vacanţelor de vară şi cu apartenenţa la o comunitate, iar eu provin dintr-o familie cu implicaţii în folclorul românesc, latură pe care am continuat-o în studiile mele în domeniul artelor vizuale”, mai povesteşte Andreea, o artistă ancorată încă din adolescenţă în tradiţiile populare româneşti (lucrarea sa de atestat din liceu a constat într-o expoziţie de lucrări la Muzeul Satului Dimitrie Gusti cu numele Tradiţie şi folclor în contemporaneitate).
"Andreea m-a iniţiat concret în colorata lume a artelor"
Philippe a fost la fel de încântat de ideea unei nunţi tradiţionale organizate chiar de ei.
„Petrecându-ţi existenţa, musafir prin lume, cunoscând mai multe tipuri de oameni şi obiceiuri, ajungi să descoperi şi să apreciezi altfel micile detalii, care în mod normal ar trece neobservate prin viaţa de zi cu zi. Andreea şi cu mine provenim din familii bine structurate, care ne-au oferit un început temeinic în viaţă şi pentru că au avut multiple deschideri către societate, ne-au ajutat pe noi să ne conturăm două caractere diferite care acum se completează unul pe celălalt şi împreună suntem o unitate mai complexă. Andreea m-a iniţiat concret în colorata lume a artelor şi în continuare nu încetează să mă surprindă cu cunoştinţele şi legăturile ei, iar prezenţa mea aici s-a dovedit a fi de ajutor în situaţii neaşteptate, în care nu m-aş fi gândit niciodată că-mi voi folosi abilităţile tehnice. Două lumi diferite dar complementare s-au îmbinat, uniţi de dorinţa de a ajuta şi face bine celor din jurul nostru”, măruriseşte, pentru Adevărul, Philippe Strineholm.
Mirele, un adevărat haiduc
Una peste alta, după ce s-au întrebat pe ei înşişi ce-şi doresc, şi-au dat seama că această temă li se potriveşte cel mai bine, lor şi contextului dat, iar în plus, s-au bucurat de faptul că au putut să aibă şi o oarecare lejeritate în a-şi procura materialele.
„După ce am făcut schiţele pentru ţinutele noastre, prima piesă pe care am găsit-o a fost vesta domnului primar din Topoloveni, Gheorghiţă Boţârcă. Am aflat că este o piesă de colecţie cu multă istorie în spate şi ne-a încântat idea ca Philippe să poarte o vestă de haiduc la nuntă. Au urmat iile (...).Ia mea poartă numele Regală iar cea a lui Philippe a fost cusută în premieră pentru noi după un model din zona Vrancei. Fusta mea, căreia i-am ales culoarea albă în ultima săptămână (în planuri era burgundy), a fost cusută vineri, înainte de nuntă, în regim de urgenţă de către doamna Lenuţa din Curtea de Argeş, după schiţele mele. Ţinuta mea a fost completată cu tenişi şi o coroniţă de flori, iar a lui Philippe de pantaloni negri şi brâu roşu din colecţia familiei (de la tata), şi în picioare ghete lejere, ca un adevărat haiduc”, povesteşte Andreea.
Pregătirile au durat o săptămână (literalmente, cinci zile), pentru că doar atât au putut să aloce venirii lor în ţară. Nu le-a fost uşor.
„Când nu eşti la faţa locului, mai greu cu comunicarea. Totuşi ne-am folosit şi de tehnologie încercând să păstrăm contactul cu furnizorii, iar atunci când am ajuns în ţară a trebuit doar să dăm comenzile propriu-zise. Din toate poveştile auzite despre nunţi, ştiu că majoritatea rezervă localul şi cu doi ani înainte, însă noi am avut noroc pentru că locaţia noastră urma să deschidă cortul de nunţi exact în această vară şi am fost printre primii beneficiari doar cu nouă luni înainte. Aş vrea să mai adaug şi faptul că fără ajutorul tuturor oamenilor care ne-au stat alături şi au alergat pentru noi, n-am fi reuşit să organizăm totul la timp, motiv pentru care le mulţumim cu tot dragul (au primit numele de Salvatorii de nunţi)”, mai spune Andreea.
Lampadare de hârtie şi backdrop-uri boeme
A ieşit o nuntă cu atmosferă de poveste veche, românescă, tradiţională, dar adaptată vremurilor noastre.
„Tot weekend-ul a fost peste aşteptările noastre. Toate lucrurile pe care ni le-am imaginat, le-am desenat şi le-am simulat (în Photoshop) au ieşit mult mai bine, pentru că abia în ziua nunţii am avut şansa să vedem întreaga imagine. La început, când am ales tematica ne-am temut să nu fim prea rustici, aşa că am încercat să îmbinăm elementele folclorului cu cele ale unei nunţi boeme, romantice, în pădure. Am pornit cu ţinutele noastre care au fost o adaptare a folclorului românesc, apoi cu decorul, unde am încercat să îmbinăm decoraţiunile florare, lampadare de hârtie şi backdrop-uri boeme unde invitaţii s-au putut fotografia pe parcursul serii, cu surprizele muzicale şi cântece tradiţionale. Dorinţa noastră s-a îndeplinit întru totul”, mai spune Andreea.
Flori de „nu mă uita”, culese de nmiri de pe câmp
Au muncit mult, au pus suflet şi sau bucurat cu adevărat de rezultat. „Sincer nu ştim dacă a fost o nuntă costisitoare sau nu pentru că este prima pe care am organizat-o, aşa că nu avem niciun reper. Iniţial, ne-am temut că aşteptările noastre în materie de cheltuieli vor depăşii realitatea de la faţa locului însă nu am făcut compromisuri şi am încercat să aducem invitaţilor cele mai frumoase experienţe. Ne-am dorit un eveniment care să rămână în memoria lor şi să se bucure când se gândesc la noi. În plus ne-am folosit toate abilităţile de a crea imagini şi obiecţele, şi am mers destul de mult în zona DIY. Spre exemplu invitaţiile au fost făcute integral de noi, de la concept şi graphic design până la printare şi adăugarea detaliilor precum florile de nu mă uita (culese de noi de pe câmp) şi ceara de sigiliu. Ne-a luat ceva mai mult timp decât dacă am fi comandat invitaţii clasice, dar fiecare a fost unicată şi cu siguranţă a meritat din plin”, mai spune Andreea. Tatăl Andreei, cunoscutul rapsod popular din Argeş, Braţian Bădescu, le-a cântat mirilor împreună cu grupul său bărbătesc Haiducii Vlădicii.
După nuntă, Andreea şi Phillipe s-au întors în Suedia. Deocamdată n-au timp pentru o lună de miere, fiinscă au mult de învăţat. Sunt colegi la Mälardalen University Sweden, Philippe în anul al IV-lea la Inginerie Robotică, iar Andreea - studentă în primul an la Programul de Masterat în Inovaţie şi Design. „Pe lângă şcoală, suntem doi iubitori de călătorii şi descoperit lucruri frumoase în jurul nostru, aşa că se întâmplă destul de des să ne luăm camera şi să surprindem cadre liniştite în drumul nostru”, încheie Andreea.
Se încarcă comentariile...
