Destinul unui inginer-avocat: asasinat pentru uciderea lui Armand Călinescu

Pe 21 septembrie 1939, Gheorghe Clime, fost avocat în comuna argeşeană Domneşti, îşi găsea sfârşitul în închisoarea din Râmnicu Sărat, după ce fusese supus la torturi greu de imaginat, fiind acuzat pe nedrept de asasinarea primului ministru Armand Călinescu.

Inginerul Gheorghe Clime s-a născut în 1889 la Oancea, judeţul Covurlui, pe malul Prutului, sat de răzeşi în Ţara de Jos a Moldovei. A fost membru de frunte al societăţii patriotice Avântul, unde l-a cunoscut pe Nae lonescu, cu ocazia întâlnirilor anuale de la Brăila, Galaţi şi Bârlad. Rămâne îndurerat de ruperea lui Iorga din tabăra naţionalistă. După un scurt răgaz, mai toţi avântenii s-au grupat în jurul lui A.C. Cuza, Corneliu Şumuleanu şi Ion Zelea Codreanu, care tocmai întemeiau Liga Apărării Naţionale Creştine.

Clime devine secretarul regionalei Moldova, dar, în urma tristelor întâmplări din 1926, când Liga se destramă, nu-şi mai găseşte rostul nici aici. Mai apoi face avocatură la Domneşti, judeţul Muscel, trăind la ţară cu aceleaşi rosturi ce le avusese la Iaşi între studenţi, dar şi mai strâmtorat, căci susţinea doar cauzele drepte, iar plata era benevolă, şi din puţinul ce avea trebuia să întreţină şi revista Garda, de el înfiinţată.

A candidat la Domneşti pentru Camera Deputaţilor

Luptător înnăscut şi bun tălmăcitor al vremurilor, inginerul Clime nu se sfiise, în plin mit ţărănist, să-şi instaleze „şantierul” său legionar în judeţul cel mai angajat politiceşte, în Muscelul lui Ion Mihalache şi al lui Dinu Brătianu. Aşa se face că la alegerile din 17 iulie 1932, inginerul Clime obţinuse în sectorul său, Domneşti, peste 450 de voturi.

După uciderea lui Duca, Clime e torturat îngrozitor, la Titu şi Târgovişte, ca să declare că Mişcarea a patronat această pedepsire. Liberat de la Jilava în urma achitării din aprilie 1934, se mută cu soţia la Bucureşti, într-o cămăruţă de la sediu, spre a lucra lângă Căpitan, ca secretar general al Mişcării, la reorganizare, creând sistemul ce a dus la creşterea vertiginoasă a cadrelor. La scurt timp înfiinţează centrul Răzleţi, menit să concentreze şi să fructifice energiile camarazilor din provincie, provizoriu stabiliţi în Capitală. În octombrie 1936 e numit şef al nou-înfiinţatului Corp Muncitoresc.

A scăpat cu viaţă din războiul anticomunist din Spania

Clime a luat parte, alături de Moţa şi de Marin, la războiul anticomunist din Spania, apoi la campania de mase din 1937, iar după moartea Generalului Cantacuzino primeşte şefia Partidului Totul pentru Ţară, calitate în care conduce cu răsunet alegerile din decembrie. Corneliu Codreanu îl numise Comandant al Bunei Vestiri, alături de Nicadori, încă din ianuarie 1937. La 17 aprilie 1938 e luat de pe patul de spital şi dus la Mănăstirea Tismana, apoi la Ciuc şi la Jilava. Condamnat pentru trădare, îşi sfârşeşte zilele răpus de baionete în închisoarea din Râmnicu Sărat.

Iată ce scrie Petre Vălimăreanu în 1942 într-un text difuzat în timpul detenţiei din lagărul de muncă hitlerist de la Rostock: ”Gheorghe Clime a fost cap al muncitorimii legionare, dar niciodată n-a asmuţit-o împotriva altor clase. Mişcarea forma doară cimentul legăturii între stările sociale, ca şi între provincii, şi nu era menită să adâncească, tocmai ea, prăpastia între clase. Luptând pentru oameni, nu se retrăgea filozofic în birou, ci era veşnic în mijlocul oastei, pe care o pregătea pentru luptă. La Câmpulung, deşi avea rude cu stare, prefera să se găzduiască la croitorul Costică Robu, la perierul Nae Radu Georgescu, la Potea ori Fain, vânzători într-o librărie, cu care îl apucau adesea zorile povestind.

Oamenii aceştia, stâlpii de atunci ai Mişcării la Câmpulung, l-au urmat cu devotament, iar amintirea domnului Inginer le-a rouat ochii până la sfârşitul vieţii. Demn de menţionat că în noaptea de după uciderea lui Armand Călinescu, Gheorghe Clime a fost scos din celulă şi somat să semneze o declaraţie în care să recunoască că el a pus la cale atentatul. Voiau o justificare a băii de sânge ordonate pentru noaptea aceea în toată ţara. Şi la fiecare Nu! baionetele se înfigeau tot mai adânc! A fost auzit din ce în ce mai slab: Asta nu! asta nu! nu…, apoi s-a făcut linişte. Dumnezeu îl cruţase de gloanţele bolşevicilor în Spania, cum îl scăpase în urmă cu 20 de ani mai înainte în Războiul Reîntregirii, pe care îl încheiase cu grad de căpitan. Dar „Irodiada de la Palat” cerea iarăşi capul Gărzii de Fier. La zid, aliniaţi, comandanţii legionari îşi aşteptau rândul. Inginerul Clime, Comandant al Bunei Vestiri, a căzut, pentru Căpitan şi Legiune, în zorii zilei de 22 septembrie 1939, în curtea închisorii din Râmnicu Sărat”.

Gheorghe Clime a fost reabilitat şi achitat post-mortem în 1940, prin rejudecarea a procesului din 1938.