Asasinarea ilustrului profesor Virgil Madgearu, din ordinul germanilor

Ilustrul economist şi om politic ţărănist Virgil Madgearu a sfârşit într-un mod tragic: a fost executat de aceiaşi criminali care l-au ucis şi pe profesorul Nicolae Iorga, pentru că cei doi opuneau rezistenţa ocupării germane.

Virgil Madgearu a obţinut în anul 1909 diploma de licenţiat în economie şi imediat s-a înscris la doctorat la Universitatea din Leipzig. A absolvit în anul 1911 cu titlul de „magna cum lauda“ şi a devenit specialist în ştiinţe economice şi financiare, iar după cinci ani a devenit profesor de economie naţională la Academia Comercială din Bucureşti. Primul Război Mondial a dus la trezirea unor simţăminte naţionaliste. Astfel, s-a înscris în PNŢ, cel mai nou partid, din partea căruia a fost ales deputat în anul 1919, calitate pe care şi-a păstrat-o până în anul 1938.

A fost desemnat secretar al partidului şi jucat un rol foarte important, fiind mâna dreaptă a lui Ion Mihalache. Virgil Madgearu a ocupat posturi cheie, cum ar fi ministru al Comerţului, Industriei, Finanţelor, Agriculturii şi Domeniilor. „Momentul lui de vârf va fi în anul 1928, când va prezida, alături de Iuliu Maniu, campania de răsturnarea a liberalilor începută printr-un imens miting la Alba Iulia, unde va fi ovaţionat de peste 100.000 de oameni. După căderea PNŢ de la putere, în anul 1933, fără a se retrage din viaţa politică se va reorienta spre activitatea ştiinţifică, devenind preşedinte al Asociaţiei pentru studiul conjuncturii economice, apoi, între 1932 şi 1940, preşedinte aql Institutului cu acelaşi nume, fiind unul dintre pionierii cercetării statistice în România“, arată istoricul anton Caragea. 

Confruntarea cu Carol al II-lea

Virgil Madgearu a fost un personaj care a manifestat o dârzenie remarcabilă, care s-a manifestat şi în discuţia pe care a avut-o în anul 1927 cu viitorul rege Carol al II-lea.

„Fără menajamente, Virgil a pus problema Elenei Lupescu... Îşi alcătuise un dosar al acesteia, meticulos, ca pentru o interpelare. Poseda tot ce ar fi trebuit să zguduie simţul de demnitate al prinţului: ca un detectiv, strânsese o serie de fapte, nu prea măgulitoare pentru amantă“,

a menţionat într-o scriere Pamfil Şeicaru. 
 

Mai târziu, când Carol al II-lea a devenit rege, Elena Lupescu şi-a folosit toate armele pentru a se răzbuna pe Madgearu, care a refuzat să-şi schimbe poziţia faţă de aceasta. Profesorul avera telefonul urmărit şi totul i se raporta Elenei Lupescu. 

Măsura care a salvat economia ţării

În anul 1933, când ţara se afla într-o situaţie foarte dificilă ca urmare a crizei economice şi a fondurilor care trebuiau plătite pentru acoperirea datoriei financiare, precum şi numirea în posturi de conducere a unor specialişti străini, Virgil Madgearu s-a opus, împreună cu Alexandru Vaida Voievod, şi a luat decizia suspendării plăţii datoriilor externe până la restabilirea economiei naţionale şi nu va mai accepta controlul financiar străin. Această decizie se va dovedi foarte inspirată şi va salva economia României. 

Planul lui Madgearu

Virgil Madgearu va protesta în anul 1940 contra cedărilor teritoriale şi a solicitat alături de alţi oameni de stat şi de cultură rezistenţă armată contra URSS. Economistul a protestat şi împotriva dictatului de la Viena, prin care s-a luat Transilvania. 
 

După ocupartea ţării de trupele germane, Virgil Madgearu a acceptat propunerea serviciilor britanice să folosească reţeaua PNŢ pentru a organiza sabotaje şi o luptă armată. De asemenea, Madgearu se pregătea să părăsească ţara pentru a conduce din străinătate acest plan. Germanii au aflat de întâlnirile pe care le-a avut cu reprezentanţii britanicii şi au început atacurile împotriva lui şi a lui Iorga în ziarul „Porunca vremii“, oficiosul Germaniei.
 

Madgearu urma să plece din ţară în Bulgaria, sub pretextul studierii asociaţiilor din cadrul societăţilor cooperative din această ţară pentru a fi implementare şi în România, dar în realitate urma să ajungă la Istanbul, pentru a pune bazele Comitetului Naţional Român. Germanii au aflat, însă, de acest plan. „Rapid ordinul a sosit pe filiera Berlinului: executarea lui Madgearu şi Iorga. Există posibilitatea ca şi marele istoric să fie o parte a acestui plan de creare a unui guvern român în exil. Aceasta ar explica uciderea lui pe baza aceluiaşi ordin şi de aceeaşi echipă de criminali, în aceeaşi zi“, explică istoricul Anton Caragea. 

Asasinarea lui Madgearu 

Virgil Madgearu a fost asasinat pe 27 noiembrie 1940. În această zi, în jurul orei, 11,00, a avut o întâlnire cu Iuliu Maniu şi Ion Mihalache. Subiectul discuţiilor a fost asasinatele legionarilor de la Jilava. În jurul orei 14,00, Madgearu a fost ridicat de acasă de câţiva indivizi care s-au declarat legionari ca să facă o declaraţie urgentă la Prefectura Capitalei. Soţia „ţărănistului“ a relatat ulterior că unul dintre ei şi-a dat cuvântul de legionar că în mai puţin de o oră va fi acasă, iar Madgearu l-a crezut.

„Pădurarul Ilie Chirilă raportează că în pădurea Snagov, la punctul numit Coada Lungă, s-a comis un asasinat de către un grup de cinci persoane venite cu o maşină cu numărul 6-211B şi care au părăsit în zonă un cadavru: cel al lui Virgil Madgearu. (...) La ora 17,00, postul de jandarmi Ţâncăbeşti o anunţa pe doamna Madgearu că soţul ei a fost găsit ucis. Asasinii au fost rapid recunoscuţi: Traian Boieru, fost secretar general al Institutului General al Cooperaţiei, Ion Tucan, fost secretar general în aceeaşi instituţie, Ştefan I. Cojocaru, Tudor Dacu, avocat din Ploieşti, Jacobuţă Ştefan, şofer“,

menţionează istoricul Anton Caragea în volumul „Pagini de istorie ascunsă“. 

Criminalii au fugit din ţară cu ajutorul germanilor 

Autorităţile nu au reacţionat, deoarece instituţiile abilitate erau conduse de legionari. După distrugerea rebeliunii legionare şi anularea la 14 februarie a statului legionar, adică după mai multe luni de la asasinat, justiţia a reacţionat. În toamna anului 1941 au fost date sentinţele, de condamnare la moarte, însă germnaii au avut grijă de asasini. O parte dintre ei au fost ascunşi în camioane militare germane, îmbrăcaţi în haine militare şi scoşi din ţară. Au ajuns în Viena, unde au fost primiţi de reprezentanţii Germaniei.

„Ministrul de externe al Reich-ului, von Ribbentrop, şi-a numit un delegat pe lângă acest grup: consilierul de legaţie Rademacher. Acest fapt a arătat natura operaţiunii de execuţie a celor doi. Nu fusese o decizie internă, a legionarilor aflaţi în ţară, care practic nu aveau ce să-i reproşeze lui Virgil Madgearu, ci una externă, a serviciului diplomatic, menită să lichideze rezistenţele antigermane din ţară“, mai arată istoricul Anton Caragea.