Cum s-a organizat în 1834 un masacru al lupilor din Argeş „spre a nu lăsa bântui vitele dă nişte asemenea gadine“
0
„Depertamentul Dvornicii din Lăuntru“, un fel de minister la acea vreme, transmitea autorităţilor din Argeş, în 1834, o circulară prin care le impunea să aibă grijă ca locuitorii satelor din cuprinsul judeţului să pornescă vânători de lupi pentru protejarea gospodăriilor localnicilor.
Se întâmpla în contextul în care, în aproape toată Europa, lupul era un animal prigonit.
"În perioada medievală şi, mai târziu, în perioada modernă, s-a mers pe exterminarea lupului, pentru că era considerat cel mai nociv animal. Era, probabil, şi o chestie legată de superstiţii. Vânătoarea de la 1834 cred că era o treabă la nivel naţional, după ce, la vremea aceea, întreaga Europă îl considera, exagerat, un animal dăunător", explică, pentru "Adevărul", istoricul şi arhivistul Aurel Radu.
În Argeş, satele vizate în mod special de circulară erau: Fierbinţí, Osăbiţi- Fierbinţi, Slobozia, Mozăceni, Negreş, Adunaţi-Negreş, Bârlogu, Teiu, Aleşi Teiu, Gliganu, Rociu, Şărbuneşti, Ţuţuleşti, Găleşăşti, Suseni, Stănislăveşti, Cireşi, Cacaleţi de Sus, Aleşi Cacaleţi de Jos, Cacaleţi de Jos, Popeşti, Furdueşti şi Cătunu Pătulu Şindrilit.
"Nu este îndoială că aceia Otcârmuire va fi avut îngrijire ca şi în iarna aceasta va fi îndatorat satele la ucideri de lupi, dar şi printr-aceast să scrie, ca până când vremea lucrului pământului să să îndatoreze toate satele din coprinsul acelui judeţ, să vâneze şi să omoare lupi, privind acestea pentru binele tuturor lăcuitorilor spre a nu lăsa bântui vitele dă nişte asemenea gadine şi să îndatorează Otcârmuirea ca să aibă la aceasta de aproape îngrijire spre stârpirea acestor jigănii", se arăta în documentul transmis "Otcârmuirii judeţului Argeş" de "Depertament Dvornicii din Lăuntru", pe 15 "ghenarie"1834.
Documentul se încheia cu următoarea rezoluţie: "Să să facă poruncita urmare întocmai, ghenarie 17".
"Otcârmuirea eraun fel de prefectură a judeţului, căci de la 1831- 1832, până pe la-1835, aşa se numeau, iar ordinul venise de la <<Depertament Dvornicii din Lăuntru>>, care era un fel de minister", mai spune Aurel Radu.
"Multe pagube cu stricăciunea vitelor lor"
Câteva luni mai târziu, acelaşi minister, de data aceasta cu antetrul "Depertamentul Pricinilor din Năuntru", transmitea autorităţilor din Argeş un document similar.
"Acest depertament luând înţelegere că din pricina înmulţirii lupilor, iar că lăcuitorilor multe pagube cu stricăciunea vitelor lor, într-adins grăbeşte a scrie acei ocârmuiri ca numaidecât să să îndatoreze toate satele aceli jude să iasă cu toţii prin păduri şi prin locuri dosnice şi prin vânătoare să puie tot felul dă beliţă ca să-i omoare şi în soroc de treizeci de zile să să trimiţă foaie anume de fieşcare sat câţi lupi au omorât spre şciinţă".
Astfel, în decurs o lună, în plasa Gălăşeşti - Argeş au fost omorâţi 27 de lupi, astfe: la Fierbinţi – 5, la Slobozia – 3, la Mozăceni – 3, la Negreş, Bârlogu, Teiu Gliganu şi Ţuţuleşti, câte 2. Acţiunea a mai durat câţiva ani , până când populaţia de lupi a fost aproape decimată.
"Pentru omorârea lupilor înspre vătămarea vitelor noastre"
"Nu sunt date concrede dar, cel mai probabil, acţiunea a continuat, pentru că erau nişte circulare emise de autorităţi, referitoare la informaţiile privind lupii omorâţi în fiecare plasă", explică, pentru Adevărul, Aurel Radu.
Iată ce scriau, pe 22 februarie 1838, aleşii satului Cacaleţii de Jos, "suptocârmuirilor" de la Găleşăşit:
"Cinstiţi suptocârmuiri de Găleşăşti (...) Am priimit porunca cinstiti suptocârmuiri cu no. 208 pentru ca să punem a face vânătoare în tot satul nostru pentru omorârea lupilor înspre vătămarea vitelor noastre şi să avem a trimite listă la suptocârmuire pentru lupi şi pentru că vom fi următori poruncii, alături am întors răspuns".
Se încarcă comentariile...
