Ce rol are credinţa în viaţa noastră şi de ce este greşit să credem că ne bate Dumnezeu” - explicaţiile psihologilor

Credinţa într-un ajutor divin se transformă, în foarte multe cazuri, într-o puternică resursă interioară, căreia mulţi dintre noi îi datorează puterea de a merge mai departe după încercările vieţii. O demonstrează studiile empirice care au stabilit că în credinţă mulţi îşi găsesc alinarea, însă şi psihologii sunt de acord că a fi credincios ajută în menţinerea sănătăţii mintale şi netezeşte terenul vindecării multor probleme psihice.

"Religia este un subiect al vieţii cotidiene, fie pentru că se urmăreşte o credinţă specifică, fie că întâlnim oameni care au o altă religie pe care o susţin sau pentru că este tabu în conversaţiile sociale. Este mai uşor să întrebi pe cineva ce profesie are, cât câştigă sau cum stă cu sănătatea. Religia este un subiect mai personal.Credinţa naşte şi ea discuţii", explică, pentru Adevărul, psihoterapeutul Erna Constantin.

A fi credincios nu înseamnă însă a crede în existenţa unei puteri divine. Şi nu înseamnă neapărat să posteşti, să mergi cu regularitate la biserică si să-ţi faci calupul de rugăciuni, ci un pic mai mult decât atât.

"Dacă privim lucrurile în profunzime sunt puţine cazurile în care se contestă existenţa Creatorului. Chiar şi întrebarea <<Crezi în Dumnezeu?>> are mai degrabă nuanţa de <<ai încredere în Dumnezeu>>. Altfel, nu ar fi mai simplu să întrebi <<Crezi în existenţa Lui Dumnezeu>>?. De altfel, fundamentul credinţei este încrederea în forţa divină", mai spune psihoterapeutul.

Mentalitatea legată de credinţă este într-o continuă schimbare. A te declara credincios în secolul 21 e, de multe ori, un act de curaj. Teama şi ruşinea în asumarea credinţei au căpătat teren într-o societate care nu este tocmai pregătită să-i îmbrăţişeze pe cei care se declară credincioşi.

"Faptul că există tendinţa de a ascunde orientarea religioasă, sau că în discuţiile legate de existenţa Lui Dumnezeu se aduc argumente pro şi contra, din punctul meu de vedere nu are legătură cu credinţa. Se pierde din vedere credinţa care porneşte din suflet, din emoţii, din sentimente şi se caută răspunsuri raţionale. Răspunsurile raţionale pot aduce cu sine ideea de siguranţă,  iar oamenilor le este teama uneori să se lase în voia sufletului. Iar dacă răspunsurile raţionale mai sunt întărite  şi de imaginile cu preoţii care au limuzine sau îndeamnă enoriaşii să se târască pe jos pentru că numai aşa păcatele pot fi iertate, credinţa capătă un alt sens", mai spune cunoscutul psihoterapeut.

 Teama că "te bate Dumnezeu”
 
Nici frica de pedeapsa divină nu te face credincios. Pe de altă parte însă, neavoia de a beneficia de libertatea încălcării canoanelor diferitelor religii, explică înclinarea multora înspre a alege să nu fie "credincioşi".

"Credinţa vine din suflet, este motorul spre a merge mai departe şi se află dincolo de raţiune. Cum vă explicaţi raţional emoţiile transmise de acei călugări care şi-au dedicat viaţa purificării sufletului prin credinţă? E greu de dat o explicaţie raţională. Pentru că aceste emoţii se trăiesc, se simt. Iar asta nu are de-a face cu expresii de tipul <<te bate Dumnezeu>>, <<Dumnezeu e sus şi vede>> spusă ca o ameninţare, sau oricare sintagmă menită să inducă frica. Credinţa merge mână în mână cu ceea ce este mai pur în suflet nu cu frica sau pedeapsa.Ba mai mult, mesajul de tipul <<Dacă faci asta, te pedepseşte Dumnezeu>>  pus lângă <<Preabunul Dumneze>>> creează confuzie. Pedeapsa nu e preabună. Credinţa, da. Credinţa motivează, dă speranţă şi oferă perspectivă optimistă asupra viitorului", mai spune specialistul în psihoterapie.

 Specialistul explică legătura benefică pe care credinţa o are în dobândirea forţei de a face faţă problemelor vieţii.

"Studiile empirice asupra  persoanelor care se confruntau cu probleme grave în viaţă, au demonstrat faptul că cei care credeau în Creator şi în ajutorul divin au fost capabili să îşi activeze mai mult resursele interioare pentru a supravieţui şi a merge mai departe. Şi aici mă refer atât la boli fizice, cât şi la sănătatea mintală. Credinţa este de pildă de mare ajutor în depresie, atacuri de panică, dependenţa de droguri, dependenţă de alcool, delicvenţă, suicid.  Oamenii devin mai liniştiţi şi mai deschişi apoi asupra tratamentului", explică Erna Constantin.

Psihoterapeutul precizează că, afara extremelor, credinţa nu ne poate influenţa decât pozitiv viaţa. 

"Şi dacă nu se poate demonstra că există mai mulţi Dumnezei, există dovezi legate de puterea credinţei. Credinţa funcţionează zi de zi  pentru că am evoluat în credinţă. Credinţa ajută în conturarea sensului lumii noastre, oferă motivaţie şi ne leagă împreună, atât timp cât nu se exagerează şi nu îi transformă pe oameni în habotnici. Mintea să rămână deschisă la întrebări atunci când are de-a face cu dogmele. Credinţa e în suflet, credinţa motivează, dă speranţă şi oferă perspectivă optimistă asupra viitorului", încheie cunoscutul psihoterapeut