Medicul din Zimbabwe care şi-a găsit liniştea în România. S-a botezat ortodox şi s-a căsătorit cu o româncă. „La început, am crezut că am greşit ţara“

Ian Nyamangodo a ajuns în România acum 8 ani, a făcut Medicina la Iaşi, s-a botezat ortodox şi s-a căsătorit cu o româncă. Profesează la spitalul din Piatra Neamţ şi spune că munceşte din greu să devină un bun chirurg.

Ian Nyamangodo (27 de ani), din Zimbabwe, este o prezenţă exotică pe holurile şi în saloanele Spitalului Judeţean de Urgenţă Neamţ. A ajuns aici în urmă cu aproape patru luni, în octombrie 2017 şi de atunci lucrează cot la cot cu medicii în secţia de Chirurgie generală, după ce a început rezidenţiatul la Iaşi.

Ian ne explică ce înseamnă numele lui în dialectul shona, vorbit de 70% din populaţia ţării natale: „<Nyaman> înseamnă <carne>, iar <godo> se traduce <os>. Carne şi os înseamnă numele meu, un nume comun în Zimbabwe“, spune medicul rezident care a ajuns în România în urma unei conjuncturi nefavorabile în care se afla ţara sa. Absolvise liceul în oraşul Mutare, şi, dorind să urmeze Medicina a început să caute variante pentru a studia.

„În 2008, în Zimbabwe a fost o mare criză economică, iar Facultatea de Medicină a fost închisă, nu erau bani pentru cursuri. Am căutat în Anglia, în SUA, dar era foarte scump. În Anglia, se ajungea la 25.000 de lire pe an. Tata mi-a sugerat să mă îndrept spre România, deoarece ştia că în anii ’80, mulţi conaţionali veneau aici pentru Medicină. Am aflat că România intrase în UE şi m-am gândit că totuşi e bine“, îşi aminteşte Ian.

A ajuns pentru prima dată în România în 2009, dar primul contact a fost o mare surpriză. „La început am crezut că am greşit ţara când am ajuns aici. Am venit cu avionul în Bucureşti, unde am stat doar 30 de minute până am schimbat cursa care m-a adus la Iaşi. Când am ieşit în aeroport şi am văzut cât e de mic, am avut impresia că am greşit ţara“, povesteşte amuzat Ian Nyamangodo.

Viaţă grea în rezidenţiat

În anii de facultate urmaţi la UMF Iaşi, Ian a învăţat în limba engleză, româna folosind-o ocazional în spitale. Pentru a urma rezidenţiatul, a fost obligat să înveţe însă intensiv limbă română, susţinând şi un examen atestat prin certificat de nivel B2.

„Cred că limba română este cea mai grea limbă. Am mai bine de doi ani de când vorbesc şi totuşi nu o stăpânesc foarte bine. În Iaşi trebuia să fac bilet de externare şi a fost greu să scriu corect gramatical, ştiţi cum e - plural, masculin, feminin“.

După absolvirea facultăţii, Ian a optat pentru a urma cei şase ani de rezidenţiat. „Nu am avut altă soluţie; ştiam că dacă mă întorc înapoi acasă, nu aveam locuri. În Zimbabwe nu sunt decât 6 locuri pentru chirurgie. Aştepţi 10 ani după ce ai terminat facultatea ca să intri în specialitate şi eu nu am răbdare. Aici, pentru străinii extracomunitari trebuie să plăteşti rezidenţiatul şi nu poţi să câştigi mai nimic. Cred că este singura ţară din Europa cu acest sistem. Nu semnezi contractul de rezidenţiat cu Ministerul Sănătăţii, ci cu Ministerul Educaţiei şi de asta trebuie să plăteşti taxa care ajunge la 7000 de euro pe an. Nu eşti medic, faci studii postuniversitare, deşi lucrezi exact ca şi ceilalţi colegi din spital“, mai spune Ian Nyamangodo.

Contract de muncă în Anglia

La Spitalul din Piatra Neamţ a ajuns după ce a început rezidenţiatul la Institutul de Oncologie din Iaşi, sub coordonarea profesorului Dimofte, apoi, din ianuarie 2017 a făcut chirugie ginecologică.

„Eu doream să fac chirurgie de urgenţă şi domnul profesor Dimofte mi-a recomandat spitalele din Rădăuţi, Moineşti sau Piatra Neamţ. Soţia mea este din Agapia şi, fiind aproape, mi s-a recomandat spitalul din Piatra Neamţ unde sunt din octombrie 2017. Aici am colegi cu care mă înţeleg, e o echipă şi mă simt foarte bine. Eu vreau să fac în special chirurgie oncologică: operaţii colorectale, de cancer de sân. Sper ca după ce termin rezidenţiatul să găsesc post în acest spital“, mai spune Ian.

În februarie va merge în Anglia, unde va practica timp la clinica Princess Alexander din Londra, unde a fost acceptat în urma unui interviu.

„Când am susţinut interviul, m-au testat să pun diagnostic la trei-patru cazuri, şi au fost mulţumiţi cum le-am răspuns. Asta şi pentru ce am învăţat la spitalul de aici“, mai spune Ian, care în iunie va reveni în Neamţ pentru că soţia aşteaptă un copil. „Am familie şi trebuie bani, ăsta e motivul pentru care merg în Anglia să lucrez. Aici am tot ce-mi trebuie, cu excepţia a ce e mai important: banii“.

Însurat cu o româncă şi botezat ortodox

În ianuarie 2017, Ian s-a căsătorit cu Loredana, o tânără pe care a cunoscut-o în urmă cu doi ani în Iaşi. Cei doi tineri locuiesc împreună cu părinţii fetei, în satul Filioara, din comuna Agapia.

„La spital vin cu maşina, în 30 de minute ajung la Piatra Neamţ, sau într-o oră, dacă merg cu autobuzul. Naveta nu e o problemă, scopul e să fiu în spital cu pacienţii mei“, spune Ian. Înainte de căsătorie, el a făcut un alt pas important în viaţă, botezându-se ortodox.

„Am fost botezat în noiembrie 2016. Motivul a fost că familia mea este ortodoxă. Eu am fost de religie romano-catolică, dar nu eram practicant. Toată lumea caută să găsească linişte şi eu am găsit această linişte în religie. Pentru mine există Dumnezeu, iar Dumnezeu este important. În preotul Dumitru, de la biserica din Filioara, am un adevărat prieten, vorbesc cu el despre toate. El m-a şi botezat exact ca pe un copilaş, cu apa de botez, cu mir…“.

Sănătatea în Zimbabwe, un lux

Deşi e plecat de multă vreme din ţara natală, despre sistemul de sănătate din Zimbabwe, Ian are doar amintiri neplăcute.

„Medicii câştigă bine, dar nu în spitale de stat, ci în clinici private. Am prieteni medici care iau şi 20.000 de dolari pe lună. Sănătatea e scumpă, totul e pe asigurare privată. în Zimbabwe, o operaţie de apendicită costă 2500 de dolari dacă nu eşti asigurat şi nu te externează până când nu plăteşti factura. Dacă intri în spital trebuie să cumperi pat, şi apoi plăteşti chiar şi hârtia de la toaletă. Am auzit că Zimbabwe a pierdut 15 miliarde de dolari şi nimeni nu poate să explice unde sunt banii. Dacă se investeau 15 miliarde în sănătate, în educaţie, altfel era ţara acum“, mai spune Ian Nyamangodo, optimist după schimbarea de preşedinte şi de guvern de la finele anului trecut.