FOTO Mihaela Tureschi, mamă şi tată pentru 400 de femei şi copii loviţi de soartă. Povestea celei care de 15 ani are grijă de sute de suflete
0
În urmă cu 15 ani, Mihaela Tureschi, şi-a pus la dispoziţie casa pentru a găzdui mamele cu copii în suferinţă, cele abuzate de soţi, sau tinerele care voiau să-şi abandoneze pruncii încă nenăscuţi. „Centrul de ajutor pentru viaţă Turtureşti”, din Neamţ, este locul în care oamenii în nevoie, şi mai ales copii, se simt ca acasă.
„Doamna Mihaela”, cum îi spun mamele şi copiii cazaţi la „Centrul de ajutor pentru viaţă” din satul Turtureşti, comuna Girov vorbeşte cu pasiune despre rodul activităţii ei începute în anul 2000. O cameră mică din casa pe care a pus-o la dispoziţie oropsiţilor sorţii este tapetată pe toţi pereţii cu fotografii din istoria de 15 ani a misiunii umanitare.
„Aici e poza lui Vlăduţ, un copil plecat în urmă cu 6 ani de la noi, care este olimpic la matematică şi s-a mutat în Italia. Aici e o fotografie de la nunta Cristinei cu Costel, doi tineri orfani, pe care i-am ajutat să întemeieze o familie. Erau ca doi cocoşi americani la început”, explică Mihaela Tureschi (58 de ani) fotografiile care colorează pereţii camerei. Femeia are o evidenţă strictă a persoanelor care au trecut pragul Centrului pe care îl coordonează, şi îşi aminteşte de fiecare câte ceva.
„În total sunt 397 de persoane care au stat mai mult de o săptămână la noi, dar sunt şi femei care stau mai puţin, dacă nu au nevoie de ajutor decât pentru câteva zile”, spune Doamna Mihaela.
Între fotografiile care stârnesc amintiri, apare şi una cu părintele Mihail Jar, de la mănăstirea Bănceni din Ucraina, cel care are în grijă 400 de orfani, şi îi este model de caritate. Tot printre poze, sunt postate şi articole de presă în care s-a scris, de-a lungul timpului despre activitatea Mihaelei Tureschi(Tişe). Tot aici sunt referiri la titlurile obţinute pentru activitatea sa dedicată , respectiv premiul de la Gala Oameni pentru Oameni (2007), sau Femeia Anului (2008) care i s-a atribuit de organizatori (AVON) pentru iniţiativă în sprijinul semenilor.
Începuturile
Înainte de anii 2000, Mihaela Tureschi era cunoscută în Piatra Neamţ pentru spritul de afaceri, după Revoluţie ea reuşind să dezvolte o cunoscută reţea de magazine, şi deschizând prima firmă de materiale de construcţii din oraş. Experienţa unei afecţiuni pe care a depăşit-o cu bine i-a schimbat însă priorităţile, dar şi o întâmplare petrecută imediat după aceea.
„Una din angajatele de la firmă rămăsese însărcinată şi nu voia să păstreze copilul. Eu i-am promis atunci că dacă va naşte o să-i botez copilul şi o s-o ajut. La scurt timp, a mai venit o femeie alungată de acasă, tot gravidă, şi am convins-o şi pe ea să păstreze copilul. Cred că Dumnezeu m-a pregătit cumva să fac lucrurile astea. Apoi am făcut un proiect prin fundaţia Principesa Margareta, şi mi-am pus la dispoziţie casa din Dumbrava Roşie, unde locuiam atunci şi timp de patru ani am găzduit patru mame cu copii, având şi angajaţi”, îşi aminteşte Mihaela Tureschi începuturile.
Proiectul s-a încheiat în 2006, iar angajaţii au încheiat colaborarea, însă femeia a hotărât că trebuie să-şi continue misiunea şi a decis să continue pe cont propriu.
„Mulţi îmi spuneau la început: <Crezi că o să schimbi tu lumea?>. În ceea ce fac nu sunt singură, pentru că mă ajută şi fiul meu, care este kinetoterapeut, şi sora mea se implică, iar o mulţime de oameni îmi sunt alături pentru a ajuta femeile şi copiii care ne umplu casa”, mai spune Doamna Mihaela.
A luat-o de la capăt după ce şi-a pierdut casa
Casa în care îşi are acum sediul „Centrul de ajutor pentru viaţă” are şase camere, o bucătărie şi sala de mese. Un moment de cumpănă a fost în urmă cu cinci ani, atunci când casa de la Dumbrava Roşie a fost pierdută, iar noua locaţie a fost pusă la dispoziţie de un preot.
„Am pierdut tot atunci, dar nu mi-am pierdut speranţa, dovadă că am avut de ales din trei oferte şi am decis să ne mutăm aici. Eu nu mi-am făcut un plan cu ceea ce o să urmeze. Nu-mi fac planuri cu bătaie lungă, nu chem pe nimeni, aici vin oameni care ajută, se trag unii după alţii”, este filosofia de viaţă a femeii.
Copiii din centru trăiesc împreună cu mamele lor, sau cu fraţii, ca într-o singură familie. De vârste diferite, copiii se joacă, mănâncă, au activităţi comune, iar Doamna Mihaela are grijă să nu le lipsească nimic.
„Zilele de naştere sau onomastice le facem aici împreună, urc cu ei pe munte chiar dacă am 58 de ani, avem grădina la care lucrăm toţi, avem şi o minigospodărie cu un solar, 15 găini. Mâncare se face aici în fiecare zi pentru noi, dar şi pentru musafiri. Dozăm astfel cantitatea de mâncare astfel încât să se mânânce până la ultima lingură, să nu se risipească nimic. Copiii se joacă mai puţin pe calculator, şi mai mult jocurile copilăriei noastre. Aici o să vedeţi <Ţară, ţară, vrem ostaşi> sau <Am pierdut o batistuţă>”, povesteşte cu drag Mihaela Tureschi.
O studentă bursieră n-a renunţat la copil
Între cazurile care au trecut pragul centrului maternal am regăsit-o şi pe Diana, o tânără de 24 de ani, de loc din judeţul Vaslui. Povestea ei este reprezentativă pentru cazurile care ajung la Centrul din Turtureşti. Diana fusese studentă la Facultatea de Litere din Bucureşti şi avea o relaţie cu un prieten. A reuşit să beneficieze apoi de o bursă de studii în Anglia, dar, la scurt timp după ce a ajuns la Londra a aflat că este înscărcinată. Nici părinţii ei, şi nici prietenul nu au dorit ca ea să păstreze copilul, însă Diana nu a renunţat şi, auzind de la o prietenă de centrul din Neamţ s-a pornit spre Turtureşti.
„Am ajuns chiar cu trei zile înainte să nasc, şi sunt foarte mulţumită de faptul că acest loc există pentru oameni care au nevoie de aşa ceva. Am o fetiţă de trei ani şi jumătate, iar pentru mine e un miniunivers aici. M-a binecuvântat Dumnezeu că am cunoscut atâţia oameni”, spune Diana.
Între timp, ea şi-a reluat studiile, fiind în anul al III-lea la Şcoala Postiliceală Sanitară.
Se încarcă comentariile...
