EXCLUSIV O româncă este unicul voluntar străin care se bucură de stima şi aprecierea statului italian
0Diana Fericel (39 de ani) a primit, luna trecută, un atestat de merit din partea statului italian pentru activităţile de voluntariat pe care le-a desfăşurat în ultimii ani. Ea a fost unicul cetăţean străin care a primit o asemenea distincţie în Italia
Diana Fericel are 39 de ani, dar are energie ca la 20 de ani. Este un om plin de viaţă şi de optimism care a avut puterea să o ia de la zero şi să facă performanţă într-o ţară străină. De câţiva ani, s-a implicat în activităţi de voluntariat în Italia şi s-a înscris la Facultatea de Medicină a Universităţii „Tor Vergata di Roma“, pe când avea 34 de ani, iar anul trecut a început şi cursurile Facultăţii de Medicină de la Oradea, dar în limba engleză.
De atunci, viaţa ei se împarte între două ţări. De fiecare dată când vine în România, Diana prestează la Ambulanţa Bihor.
Aventura
Pentru ea, schimbarea a început în 2002, când a făcut o vizită la Roma şi s-a îndrăgostit de capitala Italiei. După şase luni era acolo, cu bagajele făcute. Până să părăsească România, Diana a fost inspector financiar. Salariul nu era unul foarte mare, aşa că decizia nu a fost una grea. Nu regretă pasul făcut, dar este dispusă să se întoarcă exact cu elanul cu care a plecat. La început, a lucrat ca babysitter în casa familiei celebrului judecător italian Paolo Borsellino.
„Din mai multe motive, am decis că trebuie să plec. Nu am regretat şi nici nu regret decizia de atunci. La început, mi-a fost foarte greu din cauza limbii. Nu ştiam cum să spun nici «da», nici «nu». Am avut sprijinul unor prieteni şi, alături de ei, am început să învăţ limba“, mărturiseşte Diana.
După un an şi două luni în casa judecătorului Borsellino, a decis că este timpul unei alte schimbări, aşa că s-a angajat ca ospătar. De la ora 18.00 până la 3.00 făcea kilometri întregi între mese. A fost o perioadă care a întărit-o, dar care a determinat-o să-şi dorească şi mai mult să rămână şi asta i-a dat speranţă. A mai lucrat încă doi ani ca ospătar. În acest timp, şi-a făcut nişte prieteni care erau voluntari, ceea ce a ambiţionat-o şi pe ea să se implice în astfel de activităţi. A început prin a se înscrie în Crucea Roşie Italiană. A făcut această alegere, atrasă fiind şi de cele şapte principii ale organizaţiei: universalitate, imparţialitate, umanitate, voluntariat, independenţă, neutralitate şi unitate.
Toată această experienţă a învăţat-o să privească lumea altfel, să fie mai bună.
„Am trecut prin tot felul de activităţi cu cei de la Crucea Roşie. Mi-ar plăcea să fac şi în România ceea ce am făcut în Italia. Mă doare că oamenii din ţara mea nu reuşesc să facă ceea ce alţii pot. Undeva există o conexiune care se pierde. Aceasta pleacă din interior, din suflet. Trebuie să fii determinat să-ţi doreşti să faci ceva pentru
cineva fără să primeşti nimic în schimb în afară de satisfacţie personală“, explică Diana.
„Straniera romena“
Studentă în anul al V-lea la Facultatea de Medicină din Italia, Diana Fericel susţine că sistemul medical românesc este foarte diferit de cel italian, care este mai complex. Acolo, dimineaţa se fac cursuri până la ora 13.00, iar de la ora 15.00 până la ora 20.00, prezenţa pe secţiile spitalelor este obligatorie.
„Aşa am cunoscut lucruri pe care nu mi le-am imaginat, am întâlnit cazuri pe care doar în filme le-am văzut. M-am înscris şi la o facultate de medicină în România, în limba engleză, pentru că îmi doresc să mă întorc şi nu am cum să fac asta fără un bagaj de cunoştinţe necunoscute mie. Este vorba despre termeni, despre medicaţie“, precizează Diana, spunând că se simte bine în Italia, dar ştie că locul ei este în România.
„Italianul te priveşte circumspect. Pentru ei tot «straniera romena» rămân. Ei îi primesc pe toţi, dar tot pe italieni îi acceptă“, mărturiseşte voluntara care doreşte să aplice în România toată experienţa acumulată în cei 11 ani pe care i-a petrecut în Italia.
„Am ajuns la acel nivel economic încât să studiez în ţara mea, să fac ceea ce-mi place, să fac voluntariat. Îmi place să cred că pot să fac în România ceea ce am învăţat în Italia“, spune Diana.
În Italia este foarte apreciată în rândul voluntarilor Crucii Roşii. „La începutul anului, am fost singurul străin din Crucea Roşie Italiană care s-a bucurat de stima şi de aprecierea statului. Am fost premiată cu un atestat pentru activitatea desfăşurată în Serviciul Naţional de Urgenţă din Italia. De trei ani, sunt activă în acest serviciu“, mai spune viitorul medic.
Recunoaşte că voluntariatul din Italia nu este la fel de uşor ca în România şi asta pentru că totul presupune urmarea unor cursuri, în funcţie de tipul de voluntariat pe care doreşti să-l prestezi.
„Ajută-ne să ajutăm!“
„Voluntariatul impune obligatoriu un contract, absolvirea cursurilor, o asigurare care te acoperă două ore înaintea începerii activităţii şi două ore după terminarea acesteia, în caz că ţi se întâmplă ceva în timp ce mergi spre locul unde prestezi voluntariatul sau
după ce ai terminat activitatea“, explică Diana.
După aproape şase ani de voluntariat în Italia, dar şi în România, Diana Fericel spune că aceasta a fost cea mai mare provocare pentru ea şi că întotdeauna se ghidează după principiul: „Ajută-ne să ajutăm!“. „Sunt multe lucruri interesante pe care nu le-am ştiut şi nici nu aş fi putut să le ştiu dacă nu aş fi intrat în Crucea Roşie Italiană. Din păcate, mentalitatea oamenilor din România este diferită când vine vorba despre voluntariat, adică nimeni nu este de acord să meargă să muncească sau să posteze ceva în folosul altora, gratuit“, punctează Diana. ;
Proiect pentru România: citeşte poveşti copiilor
Cel mai mare vis al Dianei Fericel este însă acela de a implementa şi în România sistemul de voluntariat pe care îl practică în Italia. Astfel, din dorinţa de a aduce voluntariatul şi mai mult în ţara unde s-a născut, Diana a pus bazele proiectului „Să-ţi citesc o poveste!“ la începutul lunii ianuarie.
„Vreau să descopăr că mai există oameni cu suflet în
România, şi, în acelaşi timp, să văd, zilnic, cum alţii ne privesc de pe margine şi nu le
vine să creadă că noi chiar nu avem niciun beneficiu din
ceea ce facem. Sperăm ca numărul colaboratorilor care fac voluntariat în acest proiect să crească, pentru că numai ajutându-ne putem ajuta“, susţine Diana.
„Să-ţi citesc o poveste“ este un proiect de voluntariat pediatric adresat copiilor internaţi în diferite spitale din România, celor din centrele de plasament sau celor instituţionalizaţi, indiferent de mediul social din care provin.
Voluntariatul pe care doreşte să-l implementeze şi în România se referă, în primă fază, la copiii internaţi în spitale şi în centrele de plasament, dar îşi doreşte o colaborare şi cu Crucea Roşie Română.
„Având în vedere situaţia patologică delicată a copiilor, mulţi dintre ei fiind internaţi în spital de luni întregi, fără o modalitate de relaxare, se naşte dorinţa noastră de a fi alături de ei, de a le îndulci oarecum «şederea», de a-i face să zâmbească şi de a-i ajuta să treacă mai uşor peste momentele dificile. Se pot înscrie voluntari cu vârste cuprinse între 15 şi 80 de ani care să le citească poveşti copiilor aflaţi în suferinţă“, explică Diana. Iniţiativa ei are
deja un impact deosebit în mediul online, reuşind să recruteze voluntari din toate colţurile ţării şi din toate profesiile.
„Nu vreau să fiu înţeleasă greşit, nu am venit să schimb ceea ce alţii au creat aici, dar doresc să îmbunătăţesc prin cunoştinţele pe care am avut posibilitatea să le acumulez. Ceea ce am învăţat în Italia aş dori să arăt şi altor români, să înveţe şi ei tot ceea ce eu am învăţat ca să putem da naştere unui sistem naţional de voluntariat, să-i ajutăm pe cei care au nevoie şi să încercăm să devenim mai buni, mai aproape de durerea şi de suferinţa semenilor noştri“, susţine
Diana.
„Judecător“ pentru manevre de prim ajutor
Italienii privesc voluntariatul ca pe un al doilea serviciu. Pe lângă Crucea Roşie, Diana s-a implicat şi la Unitatea de Stradă Antidrog, serviciu în cadrul căruia a şi făcut specializarea antidrog şi a început să cunoască situaţia persoanelor consumatoare de narcotice. „Am cunoscut acest sistem şi în cadrul lui ofer primul ajutor. De două ori pe săptămână practic acest tip de voluntariat, fiind operator antidrog pe zona în care locuiesc“, mărturiseşte Diana.
În urmă cu doi ani, Crucea Roşie a scos la concurs câteva posturi pentru un curs de „giudice di gara“ – adică evaluatori ai personalului din urgenţe
fixe şi mobile, mai exact, unităţi de primire a urgenţelor şi Ambulanţă – curs la care a fost aleasă „judecător“ pentru operaţiuni de prim ajutor. Are
rolul de a evalua corectitudinea manevrelor medicale şi profesionalismul personalului medical din urgenţe.
„Îmi doresc să fiu un medic bun. Să le explic pacienţilor atunci când am ocazia
care este motivul durerii, de ce trebuie luat un anume medicament şi nu altul şi ceea ce trebuie respectat pentru a evita reapariţia durerii sau a patologiei, a bolii ca atare“, mai explică viitorul medic.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
