Mihai Ciapă, la 100 de ani: „Degeaba ai bani, dacă mâncarea nu e bună. Acum îţi pune un pumn de sare în salam“
0
Războiul a lăsat urme adânci în trupul şi mintea veteranului Mihai Ciapă (100 de ani). Are cinci copii, 13 nepoţi, 23 de strănepoţi şi 8 stră-strănepoţi. Locuieşte în satul Dumbrava din Lunca Cetăţuii.
Venit rănit de pe front, a luat-o pe Leonora, şi-au ridicat o casă, au avut opt copii, i-au rămas cinci, iar neamul continuă să crească asemeni unui copac ce nu-şi mai ştie de frunze şi roade. „Cine mai ştie câţi am? Mulţi, domniţă“, spune zâmbind bătrânul Mihai Ciapă, sprijinindu-se pe marginea patului, la capul căruia tronează tablouri cu el şi Leonora.
Îi amorteşte piciorul, aude doar dacă îi strigi aproape de urechi, ochii îi lăcrimează în spatele ramelor groase la fiecare amintire venită din trecut. Şi are multe de depănat. Vorbeşte despre tinereţe, ca despre un timp al abundenţei, deşi a rămas orfan de tată, pe care l-a pierdut în tranşeele Primului Război Mondial, a prins goana şi foametei celui de-al doilea flagel, comunismul, dar şi pe „hoţii de acum“.
„Am avut casă bună cu Leonora, dar s-a prăpădit acum 28 de ani. De atunci nu mi-a mai trebuit alta, nu m-am mai însurat. Am avut opt copii, mi-au murit trei şi am rămas cu cinci. De la ăştia am nepoţi, strănepoţi şi stră-strănepoţi. În tinereţea mea era bine. Aveam de toate. Aveam pământ, aveam unde lucra, aveam unde prăşi cu nevasta mea“, şi lacrimile se preling pe obrazul brăzdat de vreme.
Şi acum are de toate, copii îl îngrijesc cum se cuvine, dar nu-l mai ajută corpul: „Nu mai văd, nu mai aud, nu pot să mănânc orice. Pâinea nu mai e mâncarea care-o fost pe vremuri. Când mâncai o bucată de carne de porc, o pastramă de gâscă sau de curcan cu o bucată de pâine nu-ţi mai trebuia nimic o zi întreagă. Acum îţi pune un pumn de sare în salam, eu nu-l pot mânca. Acum mâncarea nu mai e bună, orice s-ar spune. Degeaba ai bani, dacă mâncarea nu e bună. Nu pot mânca saramură de asta, mai bine nişte griş cu lapte“.
O altă nemulţumire a bătrânului Mihai este legată de modul în care se lucrează pământul. Bătrânul spune că, la fel ca în trecut, pământul a ajuns la alţii. „Un ginere de-al meu şi-a dat pământul la asociaţie. Pentru un hectar de pământ a primit 100 de kilograme de grâu. Ce faci la ţară cu 100 de kile de grâu sau 100 de kile de păpuşoi, dacă ai o casă de copchii?“, se întreabă contrariat bătrânul.
În timp ce vorbeşte, se ridică cu greu de pe marginea patului. Amorţeşte din ce în ce mai des şi vrea să-şi mai mişte puţin corpul, „Cât o mai îngădui Dumnezeu“. În tot acest timp, în spatele său, într-un ceas ce nu-şi mai mişcă limbile este prinsă o fotografie a gospodarului Ciapă alături de Leonora.
Se încarcă comentariile...
