De câte ori într-o săptămână pot face sex preoţii. Normele stricte scrise în canonul „Despre înfrânarea clericilor de la soţie“

De câte ori într-o săptămână pot face sex preoţii. Normele stricte scrise în canonul „Despre înfrânarea clericilor de la soţie“

Prin canoanele Sfântului Vasile cel Mare, desfrâul diaconilor este pedepsit cu ieşirea din „diaconie” FOTO: crestinortodox.ro

Prin Canoanele Sfinţilor Părinţi, preoţii slujitori trebuie să se înfrâneze de la „împreunarea trupească cu soţia” trei zile înainte de slujirea Sfintei Liturghii şi „în noaptea următoare slujirii”.

Ştiri pe aceeaşi temă

Canoanele Sfinţilor Părinţi cuprind mai multe trimiteri la viaţa de familie a preoţilor slujitori. Potrivit canoanelor Sfântului Vasile cel Mare, preotul trebuie să se căsătorească o singură dată, cel care se căsătoreşte de două ori fiind oprit de la slujire.
 
Clericul trebuie să se căsătorească cu o „fecioară” cu care trebuie să trăiască în armonie. El nu poate să se căsătorească cu o femeie desfrânată, văduvă sau „lepădată”, după cum arată Canonul 18, Apostolic: „Cel ce a luat în căsătorie văduvă, sau lepădată, sau desfrânată, sau sclavă, sau vreuna dintre cele de pe scenă, nu poate să fie episcop, preot sau diacon, sau peste tot orice din rândul clerului.”
 
Clericul nu trebuie să se despartă de soţia sa, nici chiar pe motiv de „evlavie”, după cum arată Canonul 5, Apostolic. „Episcopul sau preotul sau diaconul să nu-şi alunge pe soţia sa pe motiv de evlavie. Iar dacă ar alunga-o, să se afurisească; şi stăruind să se caterisească”.
 
Potrivit canonului 3 al Sinodului I Ecumenic, în casa unui preot nu trebuie să locuiască „femei ţiitoare”, „feminae subintroductae”, adică femei care nu locuiesc fără titlu legal acestuia. „Marele sinod a oprit cu desăvârşire, fie episcopului, fie preotului, fie diaconului, fie oricui dintre cei ce sunt în cler, să li se îngăduie a avea femeie împreună locuitoare - feminae subintroductae - afară de mamă, sau soră, sau mătuşă, sau numai astfel de persoane cu privire la care a fugit toată bănuiala”. 
 
Canoanele Sinodului al optulea local de la Cartagina (419) prevăd ca preoţii slujitori, care se ating de cele sfinte, să se „înfrâneze” de la soţie. Potrivit canonului 4 al sinodului menţionat, „toţi cei care slujesc la altar trebuie să respecte înfrânarea”.
 
„Faustin, episcopul Picenului, din provincia Potentinei, reprezentantul Bisericii de la Roma, zise: «Să se decidă ca episcopul şi presbiterul şi diaconul şi toţi cei ce se ating de cele sfinte, păzitori ai înfrânării, să se reţină de la femei». Toţi episcopii au răspuns: «Se hotărăşte ca toţi cei ce stau sau slujesc la altar să respecte înfrânarea»”, Canonul 4 al Sinodului al optulea de la Cartagina, „Despre înfrânarea clericilor de la soţie”.
 
Articolul 3 al aceluiaşi sinod arată că preoţii slujitori trebuie să fie „întru toate înfrânaţi”.
 
„Episcopul Aureliu zise: «Precum la sinodul ţinut mai înainte s-au examinat condiţiile înfrânării si castităţii, se hotărăşte ca cei din cele trei trepte, împreunate prin oarecare legătură a curăţiei prin consacrare vorbesc adică despre episcopi, presbiteri şi diaconi, precum se cuvine cuvioşilor episcopi şi iereilor lui Dumnezeu şi leviţilor şi slujitorilor dumnezeieşti consacrări, să fie întru toate înfrânaţi, ca să poată primi ceea ce cer în genere de la Dumnezeu; ca şi noi aşijderea să ţinem ceea ce ni s-a transmis prin Apostoli şi s-a păstrat chiar din vechime»”, Canonul 3, Cartagina, „Despre înfrânare”.
 
Înfrânarea clericilor de la soţii este explicată pe larg de Canonul 25 al Sinodului al optulea de la Cartagina. Potrivit acestuia, preoţii care „se ating de Sfintele Taine să se înfrâneze de la soţii la anumite timpuri”. 
 
„Episcopul Aureliu a zis: «Prea veneraţi fraţi, deoarece s-a adus spre dezbatere chestiunea despre înfrânarea unor clerici de la soţiile lor, cu excepţia citeţilor, propun ceea ce s-a întărit la diferite sinoade, ca atât ipodiaconii, care se ating de Sfintele Taine, cât şi diaconii şi presbiterii, dar şi episcopii să se înfrâneze de la soţii la timpuri anumite, ca să fie ca şi cum nu le-ar avea; ceea ce de nu vor face, se vor scoate din slujba bisericească; iar ceilalţi clerici să nu se constrângă la aceasta, decât numai la vârstă înaintată”, Canonul 25, Cartagina, „Despre înfrânarea clericilor de la soţii”.
 
Diaconii desfrânaţi vor fi „lepădaţi de la diaconie”, potrivit Canonului 3 al Sfântului Vasile cel Mare. „Diaconul care a desfrânat după ce a intrat în diaconie va fi lepădat de la diaconie; dar fiind pus la locul mirenilor, nu se va opri de la împărtăşire, căci fiinţează un canon vechi, ca cei căzuţi dintr-o treaptă să se supună numai acestui fel de pedeapsă, urmând precum socotesc cei din vechime, acelei legi care zice: «Nu pedepsi de două ori aceeaşi greşeală» (Naum 1, 9)”.
 
Citeşte şi:
 
citeste totul despre: