Cele mai frumoase învăţături ale duhovnicilor României despre Înviere şi Paşti: "Creştinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el"

Părinţii duhovnici Calciu Dumitreasa (stânga) şi Iustin Pârvu FOTO jurnalspiritual.eu

Cei mai cunoscuţi duhovnici ai României au dedicat mare parte din timpul petrecut în rugăciune şi meditaţie înţelegerii semnificaţiilor celor mai adânci ale sărbătorii Paştelui.

Părintele Calciu Dumitreasa, unul dintre cei mai respectaţi oameni ai Bisericii Ortodoxe Române care s-au opus comunismului, obişnuia să le povestească, în preajma Paştelui, credincioşilor care asistau la slujbele lui amintirile lui din copilărie legate de cel mai important eveniment religios din calendarul creştin.

"Oamenii sunt mai liniştiţi de Învierea Domnului, mai interiorizaţi. Învierea aduce o bucurie mai liniştită, nu trebuie să alergăm aşa cum încercăm de Crăciun să ajungem la Peştera Naşterii. Dumnezeu Omul este în noi, în suferinţa noastră, în pocăinţa noastră, în purificarea noastră prin post şi prin reconvertire. Slujbele frecvente şi mai lungi, durerea inimii noastre pentru păcatele săvârşite, deniile şi privegherile ne înalţă treptat spre o apropiere de Dumnezeu. Şi duhul nostru este mai râvnitor către pocăinţă şi mai sârguincios spre rugăciune", spunea duhovnicul în slujbele sale.

Amintirea copilăriei, cu toate ritualurile pascale din săptămâna mare, amintirea purităţii generate de apropierea Paştelui nu l-au părăsit pe parinte nici spre bătrâneţe.

Frumoasele vremuri ale copilăriei! Tot satul, tineri, bătrâni şi copii, aveam o inocenţă pe care nimic nu ne-o putea răpi: nici păcatele, nici neînţelegerile dintre oameni, nici răutatea vrăjmaşului. O inocenţă pe care ne-o înnoiam de două ori pe an: la Crăciun şi la Paşti. Biserica era pentru noi scăldătoare din Vitesda, în care ne vindecam de fiecare dată când intram în ea, căci îngerii Domnului tulburau mereu apa vindecatoare şi nu numai cel care intra primul se vindeca, ci toţi ne vindecam şi ne înnoiam sufletul, mintea şi inima, spunea părintele Calciu Dumitreasa.

Părintele Calistrat, de la Mănăstirea Vlădiceni, este unul dintre cei mai iubiţi şi respectaţi călugări români în viaţă. Este cunoscut drept "duhovnicul tinerilor", iar sfaturile sale au fost de natură să scandalizeze de multe ori, inclusiv pe oamenii Bisericii. Călugărul ieşean a lăsat un mesaj lung pe pagina personală de Facebook acum, în apropierea Paştelui, din care spicuim:

Acum ne strigă îngerii din taina nopţii sfinte că ,,Viaţa vine din mormânt!”, şi auzim iadul gemând şi moartea cumplit tânguindu-se! Nimic nu-i vis, toate-s aievea, astăzi ele s-au împlinit! Tot cerul şi pământul cântă ,,Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte calcând!”. Plouă peste lume cu lumină, plouă cu iubire şi cu flori, plouă cu iubire sfântă!... Au sosit Paştile Domnului, Paştile cele mari şi preaslăvite care sfinţesc pe toţi credincioşii cu adevărat ... Hristos a înviat!

Părintele Calistrat la slujba de Înviere

Părintele Ilie Cleopa, un alt important duhovnic al românilor, obişnuia să spună în timpul slujbelor sale de Paşti ţinute la Mănăstirea Sihăstria:

"Astăzi este Paştile Domnului. Astăzi Hristos, Viaţa noastră, a biruit moartea, iadul şi pe diavolul. Astăzi ni s-au deschis porţile raiului şi ale Împărăţiei Cerurilor. Astăzi îngerii se bucură împreună şi preamăresc pe Dumnezeu.

Deci să lepădăm din casele şi inimile noastre toată răutatea, toată întristarea şi păcatul şi să primim cu bucurie pe Hristos Cel înviat. Să ne închinăm Crucii pe care S-a răstignit Hristos. Să sărutăm mormîntul din care a înviat Domnului. Să urmăm cu credinţă şi nădejde pe Mîntuitorul nostru, împreună cu Maica Domnului, cu Apostolii, cu toţi sfinţii, cu părinţii şi înaintaşii noştri. Să ne sărutăm duhovniceşte frate cu frate, să ne împăcăm, să ne iubim unii pe alţii căci astăzi am dobîndit iertarea şi mîntuirea prin Înviere. Nimeni să nu fie trist, nimeni să nu-şi piardă credinţa şi nădejdea în necazurile vieţii, căci Hristos Cel înviat este cu noi. Îl purtăm în noi şi rămîne în veci cu noi, de vom rămîne în dragostea Lui şi-I vom păzi poruncile.

Cu această credinţă dătătoare de viaţă, care ne dă putere şi biruinţă, să cîntăm împreună cîntarea Învierii: "Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcînd şi celor din morminte viaţă dăruindu-le". Amin".

Pildele părintelui Iustin Pârvu, privitoare la Sărbătoare Învierii, au adus în discuţie experienţa personală traumatizantă suferită în anii comunismului:

„Creştinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân şi Împărat. Mergeţi cu El înainte şi nu vă temeţi de ce vă vor spune vouă, nu vă temeţi deloc!”

„În 1954, noi am sărbătorit Învierea lui Hristos la 800 metri sub pământ într-o mină de sare. Cum puteam să sărbătorim Paştele? Am luat toate bucăţile metalice de la frezele pentru rocă şi le-am pus pe o sfoară. Făceau un zgomot minunat. Le-am bătut pe toate cu o tijă metalică de la un capăt la celălalt al sforii. Timpul de adunare a fost 2:30. Acela a fost momentul când am intrat în ascensor, şi când cu toţii am început să facem zgomot. A fost momentul vieţii noastre când am simţit o adâncă, duhovnicească tăiere a respiraţiei. Noi, preoţii, am cântat tot ceea ce ştiam tare, profund, cu tot riscul. Eram cumva în afara noastră. Nimeni nu se temea de pericol – era atunci sau niciodată. Când am intrat în ascensor am intrat cântând „Hristos a Înviat!”. Apoi am auzit pe cei care coborau de la suprafaţă în mină în locul nostru, am putut auzi cântecul lor în adâncime, în mină. Cântecul a început jos sub pământ, a continuat în ascensor şi la suprafaţă.”