Care sunt riscurile să faci boala Lyme dacă te-a muşcat o căpuşă. „Foarte puţini pacienţi ajung să fie diagnosticaţi“

Capusa

Un medic infecţionist arată pentru „Adevărul” ce se întâmplă când suntem muşcaţi de căpuşe şi cum apare Boala Lyme.

Medicul infecţionist Mihnea Hurmuzache, director medical la Spitalul de Boli Infecţioase „Sfânta Parascheva” din Iaşi, a explicat că deşi în jurul înţepăturii de căpuşă se ţese o adevărată dramă, foarte puţine insecte de acest fel sunt purtătoare ale bacteriei Borrelia burgdoferi. În plus, şi mai puţine victime dezvoltă afecţiunea numită Boala Lyme. 

Afecţiunea este cunoscută şi cu numele de „boala cu 1.000 de feţe”, din cauza că poate fi confundată, întrucât are o varietate de simptome. Medicii arată că multe dintre simptomele afecţiunii sunt nespecifice şi se manifestă şi în tabloul clinic al altor boli, cum ar fi infecţiile virale, fibromialgia, sindromul oboselii cronice sau chiar depresia. Pentru a determina boala, căpuşele trebuie să rămână ataşate de piele cel puţin 24 de ore.

„Pacienţilor trebuie să le fie foarte clar că un număr relativ mic de victime ale căpuşelor fac Boala Lyme. În primul rând, 97% dintre căpuşe sunt fără potenţial de infectare. În al doilea rând, dacă eşti înţepat de o insectă din restul de 3% care sunt cu potenţial de infectare, nu înseamnă că faci boala. Foarte puţini pacienţi ajung să fie diagnosticaţi într-adevăr cu boala Lyme. Totuşi, pentru toate cazurile care ajung la spital se face profilaxie pentru că e mai uşor de prevenit, decât de tratat, dar subliniez, asta nu înseamnă că un pacient înţepat de căpuşă face şi boala Lyme”, a arătat dr. Mihnea Hurmuzache, medic primar infecţionist.

Potrivit Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile, boala Lyme este o boală transmisibilă cuprinsa în HG 589/2007, cu raportare pe „fişa unică de raportare caz de boala transmisibilă” în cinci zile de la depistarea cazului suspect/confirmat. Agentul etiologic este o spirochetă, Borrelia burgdorferi, care se transmite prin muşcătură de căpuşă. „Căpuşa vectoare cel mai frecvent întâlnită în zona noastră aparţine speciei Ixodes ricinus. Ciclul ei de viaţă presupune existenţa a trei gazde, mamifere mari şi mici, şi trecerea succesivă din faza de larvă în cea de nimfă şi apoi de adult. Femela adult depune ouă care se transformă în larve şi ciclul se reia”, se arată într-o informare a CNSCBT.

Conform acesteia, boala Lyme are trei stadii. În primul stadiu, markerul clinic cel mai fidel al bolii este „erythema migrans” sau „eritemul migrator”, leziunea iniţială care apare la 60-80% dintre pacienţi. La majoritatea bolnavilor, eritemul migrator este acompaniat de alte manifestări acute, de tip pseudo-gripal: astenie, febră, cefale, artragii sau mialgii. În paralel, pacienţii pot prezenta un nodul sau o placă roşu-albăstruie, apărute de regulă pe lobul urechii, helix, mamelon sau scrot.

În stadiul II de evoluţie, spirocheta se poate răspândi prin vasele de sânge către alte ţesuturi, alte structuri ale pielii, stem nervos, sistem musculo-scheletal şi către inimă. „Atingerea oricăruia dintre aceste sisteme poate cauza o largă varietate de manifestări clinice, apărute de la câteva săptămâni până la peste un an de la infecţia iniţială”, transmite CNSCBT.

Manifestările clinice pot include semne şi simptome generale, pseudo-gripale, mai severe decât in primul stadiu, leziuni secundare multiple, asemănatoare eritemului migrator, dar mai mici decât leziunea iniţială sau manifestări musculo-scheletale. În stadiul III de evoluţie, boala poate provoca paralizie de nerv facial, „paralizia lui Bell”, meningită aseptică, radiculo-neuropatii, uveite anterioare şi posterioare, panoftalmie A, miozită şi orhită.

Citeşte şi:

Cum trebuie să acţionăm corect atunci când suntem înţepaţi de o căpuşă