VIDEO Bătrâna care trăieşte în sărăcie cumplită, în cătunul pustiu din sălbăticie: „Cât am putere în braţe, nu mă plâng”
0
Maria se numără printre supravieţuitorii satelor depopulate din Ţinutul Pădurenilor. Trăieşte în sărăcie, la marginea cătunului Grâne, alături de fiul său, ce doi câini, cinci pisici şi 11 găini.
Maria are 75 de ani şi trăieşte împreună cu fiul său într-o casă înconjurată de pădure, la marginea cătunului Grâne din Ţinutul Pădurenilor. Veniturile lor sunt o pensie de handicap şi una de urmaş, însă oamenii din locul numit Valea Tălharului s-au obişnuit să trăiască modest, într-una dintre cele mai izolate zone ale Hunedoarei.
În odaia de zece metri pătraţi în care se adăposteşte în vreme de iarnă, pensionara a înghesuit un pat, o sobă pe lemne, un televizor mic şi vechi, o masă şi două scaune, câteva haine şi pături, vase, găleţi, ligheane şi căni.
Cinci pisici cocoţate pe tăbliile patului îi ţin de urât femeii în timp ce pune lemne pe foc pentru a se încălzi şi coace gogoşi, de sărbători. Pe aceeaşi sobă veche, Maria obişnuieşte să fiarbă zilnic apa adusă de la izvorul care trece prin vecinătatea casei sale. Mai sus cu câteva sute de metri, la marginea pădurii şi a satului Grâne, oamenii au transformat valea pârâului într-o rampă de gunoi, un loc unde aruncă lucrurile de care nu mai au nevoie. Apa devine astfel tot mai poluată, însă bătrâna nu are de ales decât să o fiarbă.
Viaţa în sălbăticie
Casa veche a Mariei a fost ridicată în urmă cu peste un secol, din cărămidă, însă cu timpul zidurile s-au degradat, iar acoperişul stă să cadă. Femeia şi-a găsit un loc mai primitor de odihnă în mica odaie din curte. În gospodăria ei, înconjurată de un gard din lemn, năruit în mai multe locuri din cauza putreziciunii, Maria mai ţine 11 găini, păzite de doi câini gălăgioşi. O vie despre care spune că a crescut aici de peste două secole şi câţiva pomi fructiferi completează modesta avuţie a pensionarei.
„Cu mulţi ani în urmă, în valea noastră erau 24 de case, toate locuite. Acum au mai rămas câteva case, cele mai multe părăsite. Soţul meu a murit acum 18 ani, în iarnă, iar la câteva zile după cel l-am îngropat a murit şi mama. Acum m-am obişnuit cu singurătatea şi cât braţele îmi sunt în putere nu am de ce să mă plâng”, spune bătrâna, sprijinită într-un toiag. De mai mulţi ani nu a mai văzut Hunedoara, cel mai apropiat oraş, la 30 de kilometri de cătunul ei. Comuna Ghelari, unde femeia îşi mai trimite fiul să cumpere alimentele necesare şi să plătească factura la curent, se află la aproape două ore de mers pe jos, pe o potecă de pădure şi apoi pe un drum de pământ.
În trecut, întreaga zonă era mult mai animată. Satele din Ţinutul Pădurenilor erau mult mai populate, iar oamenii aveau de lucru la minele de fier din Teliuc, Ghelari şi Vadu Dobrii, la carierele de marmură din Alun şi de talc şi dolomită din Lelese, creşteau animale sau munceau în exploatările forestiere. Populaţia satelor din ţinut, din ce în ce mai îmbătrânită, a scăzut în câteva decenii de la 15.000 de oameni la 5.000 de oameni. Mai multe sate şi cătune s-au depopulat aproape complet, iar mulţi dintre cei rămaşi supravieţuiesc în condiţii asemănătoare cu cele ale bătrânei din pădurea satului Grâne.
Vă recomandăm să citiţi şi:
FOTO Istoria mocăniţei. Cum arăta în 1900 calea ferată a uzinelor Hunedoarei
Se încarcă comentariile...
