Sfaturile marilor duhovnici ai românilor despre post: „Poţi să te usuci şi să mori de foame, dar dacă ai răutate e zadarnic“
0
Cei mai cunoscuţi duhovnici din istoria românilor au acordat, potrivit propriilor mărturisiri, o atenţie deosebită postului. Îi îndemnau pe oameni să păstreze zilele de post dinaintea marilor sărbători, dar mai ales să aibă grijă de curăţenia sufletului. Numeroase sfaturi şi învăţături despre post şi înfrânare le-au aparţinut preoţilor şi călugărilor ca Arsenie Boca, Paisie Olaru sau Ilie Cleopa.
De post, mâncarea trebuie să fie de un singur fel, din bucate neînsemnate şi care se găsesc fără bătaie de cap şi pe care nu le pofteşte sufletul. Vinul e folositor la bătrâneţe, la neputinţă şi la frig şi atunci puţin. Iar la tinereţe, la căldură şi la sănătate mai bună este apa - dar şi aceasta puţină, căci setea e mai bună decât toate poftele trupeşti, scria Arsenie Boca, într-unul dintre manuscrisele sale.
Călugărul a oferit numeroase sfaturi despre post şi înfrânare. „Postul e vechi şi începe odată cu omul. E prima poruncă de stăpânire de sine. Postul şi rugăciunea sunt două mijloace prin care curăţim firea de patimi. Toţi oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu şi-au smerit sufletul cu rugăciune şi post. Şi Iisus a postit 40 de zile punând postul începătură a vestirii împărăţiei lui Dumnezeu, deşi Lui nu-I trebuia, fiind nepătimaş. Postul curăţeşte ochiul, rugăciunea curăţeşte mintea", afirma Arsenie Boca.
Iată alte învăţături ale duhovnicilor din trecutul românilor, despre post:
„Postul, dacă nu este făcut cu dreaptă socoteală ca să fie într-adevăr de folos, neunit cu bunătatea inimii, cu paza gurii, cu abţinerea de a osândi pe altul – lucru foarte vinovat înaintea lui Dumnezeu – nu foloseşte, ba chiar vatămă. Poţi să te usuci şi să mori de foame, dar dacă ai răutate împotriva aproapelui tău şi-l vorbeşti de rău când el nu e de faţă, zadarnic îţi este postul” (Părintele Sofian Boghiu).
Rugăciunea şi postul – aripi sufleteşti
„Rugăciunea şi postul, aceste aripi sufleteşti; puternice arme de luptă duhovnicească, cu care-ţi poţi câştiga biruinţa a tot păcatul, le cunoşti şi tu omule şi şti cât de folositoare sunt. Da! rugăciunea şi postul sunt minunatele unelte duhovniceşti cu care îţi strângi laolaltă roada ostenelilor, ca şi pe altă parte uneltele gospodăreşti - când trebuie să coseşti păcatul, când să aduni virtuţile şi când să nimiceşti buruiana gândurilor sălbatice. Foloseşte-te de ele când trebuie, căci nimeni nu cunoaşte unde să aduni şi unde să tai, numai tu omule ştii" (Arsenie Boca).
„Rugăciunea e respiraţia sufletului, iar postul e apa care stinge văpaia patimilor”. (Arsenie Boca)
„Milostenia şi postul sunt aripile rugăciunii. Rugăciunea noastră niciodată nu zboară mai repede la Dumnezeu ca atunci când e ajutată de post şi milostenie” (Ilie Cleopa).
Postul şi fumatul
„Păi, prima dată dacă fumezi o ţigară, e păcat, iar dacă fumezi mai multe, e patimă. De ce? Pentru că e o practică nejustificată în existenţa umană. Nu-i ca şi când ai mânca. Este o treabă în plus şi nu poţi fi şi cu Dumnezeu şi cu fumatul. La mine mai vin oameni la spovedit, oameni care spun că ţin posturi, se roagă şi le spun că: „Da, numai că pe acestea toate ţi le şi afumi”. Cel mai bine este să fii liber. Liber de orice, iar dacă eşti liber de orice, eşti liber şi de fumat" (arhimandrit Teofil Părăian).
De ce este necesar postul
„Nouă ne trebuie post pentru înfrânarea patimilor, pentru subţierea minţii, pentru sporirea în noi a Duhului Sfânt, care ne descoperă căile mântuirii. Postul ne ajută să înţelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. El e un toiag de drum prin viaţa aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, în care trebuie să ne deprindem de-aici. Dar să nu ţinem postul într-un înţeles îngust. Căci sunt unii care cred că a nu mânca carne şi cele asemenea ar fi tocmai de ajuns ca să se cheme că ai postit. Nu mănânci carne de porc, dar carne de om mănânci: clevetind, muşcând cu gura, osândind cu vorba şi ucigând cu gândul. Postul nu e, mai ales în creştinism, numai un regim al stomacului", (Arsenie Boca).
Postul şi spovedania
„Să nu împodobim bradul la casele noastre mai mult decât sufletul nostru! Sufletul nostru este cel care trebuie să fie împodobit! În primul rând să fie curat. Curăţirea sufletului se face numai prin Spovedanie. Nu există altceva; doar asta. Împodobirea sufletului se face cu post, cu rugăciune, cu fapte bune, cu citiri din cărţile sfinte, cu modificarea comportamentului nostru care, simţim fiecare, lasă de dorit. Acestea ar fi podoabele sufletului”, (Părintele Nicolae Tănase).
Cum trebuie ţinut postul
„Ce este postul? Postul nu stă atât în înfrânarea de la mâncare, cât în înfrânarea de la gânduri necurate - să postim de gânduri!" (Părintele Tadei).
„În post contează foarte mult să vă iertaţi unul pe altul. Poţi să mori de foame, nu are niciun rost postul tău, până nu te împaci cu celălalt. Unii nu-şi vorbesc cu anii. Dar postesc fiecare post. Vai de postul lor!" (Părintele Sofian Boghiu).
De ce este sănătos postul
„Sfinţii Părinţi, cei de demult, au băgat de seamă că toate relele de la stomac încep, de aceea au zis o vorbă aspră, că postul este poarta şl patrafirul este uşa (către împărăţia lui Dumnezeu). Cine nu se leapădă de carne şi de grăsime repede va fi încolţit de mânie şi de desfrânare, celelalte două laturi ale lăcomiei stomacului. Şi să vedeţi cum: mâncarea de carne, şi mai ales mâncată cu împingerea necurată a poftei, ca sa se facă sânge are nevoie de fiere, care este o otravă - veninul nostru. Fierea aceasta topeşte carnea şi grăsimea, întocmai cum topeşte soda slănina, când fac femeile săpun. Fierea e o otravă tare. Dacă sporeşte mâncarea de carne, sporeşte şi otrava, cu care trebuie topită carnea. Şi atâta sporeşte otrava, încât nu mai încape în beşica ficatului, şi atunci simţi dureri la capătul pieptului, căci stă beşica să crape de plină. Fierea câtă nu încape, umblă prin sânge de sus în jos fără rost şi, otravă cum e, atacă nervii, îi slăbeşte, şi de aici vine nerăbdarea, de aici vine nervozitatea, de aici mânia. Din fierea care atacă nervii. Aici e cheia, de ce se supară unii aşa de uşor, din nimicuri, din fleacuri; să moară de supărare că le e plin sângele de fiere şi ei la rândul lor îi chinuie pe alţii”, (Arsenie Boca).
„Postu-i maica sănătăţii şi lungimea vieţii!” (Părintele Cleopa Ilie).
„Viaţa înfrânată duce la redobândirea sănătăţii încât să poţi deosebi binele de rău”, (Arsenie Boca).
„Războiul trupesc firesc se retrage cu postul, privegherea, rugăciunea, dar numai atunci când nu există mândrie" (Paisie Aghioritul).
Vă recomandăm şi:
Părintele Arsenie Boca a relatat, într-o declaraţie autobiografică pe care a scris-o în timpul unei anchete la care era supus în 1945, o serie de amănunte neobişnuite despre viaţa sa. În mărturia sa, călugărul îşi dezvăluie personalitatea complexă, orientată spre trăirile interioare, spre studiu, artă şi spiritualitate.
Arsenie Boca şi ateii: „La două feluri de oameni le spune Dumnezeu nebuni“
Duhovnicul Arsenie Boca a acordat o atenţie deosebită, în învăţăturile sale, ateismului, pe care îl considera dăunător. Călugărul afirma însă că orice om trebuie lăsat să fie liber în credinţa sau necredinţa sa.
Mănăstirea Prislop, unde a fost înmormântat părintele Arsenie Boca, a fost în ultimele secole unul dintre cele mai iubite locuri din Ţara Haţegului. O mulţime de legende s-au ţesut în jurul ei, iar fotografiile vechi de aproape un secol arată că şi în acea vreme aşezarea era foarte căutată de pelerini.
Se încarcă comentariile...
