Se împlinesc 561 de la Asediul cetăţii Belgrad, bătălia cu care Iancu de Hunedoara a intrat în istoria Europei
0
În aceste zile se împlinesc 561 de ani de la Bătălia de la Belgrad, evenimentul care l-a avut în prim-plan pe Iancu de Hunedoara. Oştile marelui voievod au alungat de la porţile cetăţii puternica armată a sultanului Mohamed al doilea.
Se împlinesc 561 de ani de la Bătălia de la Belgrad, evenimentul istoric care l-a avut în prim-plan pe Iancu de Hunedoara. În primele zile din iulie ale anului 1456, oastea de aproape 100.000 de oameni a sultanului Mehmed al doilea Cuceritorul Constantinopolului a ajuns la porţile Belgradului, apărat de o armată de 5.000 – 7.000 de oşteni. Cetatea era considerată o poartă a regatului ungar, care o dată cucerită ar fi lasat cale liberă otomanilor în expansiunea lor spre Buda şi apoi spre vestul Europei. Potrivit istoricilor, otomanii au preferat să ajungă prin teritoriul actualei Serbii în Câmpia Ungariei, ocolind Transilvania, considerată greu de cucerit chiar şi pentru numeroasa armată a sultanului.
Asediul otoman a început în 4 iulie, după ce oastea şi flota sultanului înconjuraseră oraşul, oprind astfel aprovizionarea acestuia. Peste 300 de tunuri au fost folosite la bombardarea zidurilor fortăreţii.
„În ultimele zile din iunie, turcii apărură în văzul Belgradului. înconjurară oraşul din toate părţile, revărsând în jurul său o mare de corturi albe. Îşi aşezară în poziţie de tragere tunurile, din care vreo douăsprezece măsurau 32 de coţi lungime, începând bombardarea zidurilor în ziua de 4 iulie 1456. Pe Dunăre, mai în sus de Belgrad, fu împinsă flota turcească. Erau vreo 60 de galere şi cam 150 de vase mai mici. Ele trebuiau să împiedice aprovizionarea oraşului pe calea apei”, relata academicianul Camil Mureşan.
Deşi apărată de o armată mult depăşită numeric faţă de cea a invadatorilor, cetatea a rezistat asaltului în aşteptarea oştilor lui Ioan de Hunedoara, datorită modului în care fusese construită şi întărită.
„Belgradul era o fortăreaţă deosebit de puternică. Mai înfruntase şi în 1440 un asediu turcesc. Era aşezat pe o înălţime, la confluenţa Dunării cu Sava, fiind astfel apărat din trei părţi de obstacolul natural format de cele două râuri. Înspre sud avea un şir dublu de şanţuri şi întărituri de pământ. Ziduri masive îl apărau din toate părţile. În imediata apropiere a fluviului, pe o înălţime, era clădită fortăreaţa centrală”, informa Camil Mureşan.
Prima victorie, pe Dunăre
În primele zile din iulie 1456, Ioan de Hunedoara a ajuns la Belgrad, cu o oştire numeroasă, dar formată în cea mai mare parte din oameni simpli, prea puţin instruiţi din punct de vedere militar. Flota lui Ioan de Hunedoara a atacat vasele turceşti în 14 iulie, pe Dunăre, scufundând trei galere şi reuşind să captureze patru vase mari şi douăzeci mai mici.
În zilele următoare, asediul purtat de turci a continuat, iar prin zidurile fisurate de bombardamente o parte a armatei invadatoare a intrat în Belgrad. În seara de 21 iulie, atacul otoman din afara oraşului a fost respins de soldaţii conduşi de Szilagyi, în timp ce turcii care reuşiseră să intre în cetate au fost măcelăriţi. Luptele grele au continuat şi a doua zi. Simţind avantajul, oastea ţărănească venită în sprijinul militarilor lui Ioan de Hunedoara a atacat tabăra turcilor, aflată pe celălalt mal al râului Sava. Şi cei din cetate au trecut la un contraatac neaşteptat, sprijinit de flota lui Ioan, iar în cele din urmă, prin pierderile provocate turcilor, i-a forţat pe aceştia să se retragă. În bătălia finală însuşi Mehmed al doilea, implicat activ în luptă, a fost rănit de o săgeată, susţin istoricii. În noaptea de 22 spre 23 iulie, armatele sultanului s-au retras definitiv de la porţile Belgradului, părăsindu-şi imensa tabără. În 11 august 1456, însă, la doar trei săptămâni după victoria asupra armatei sultanului, Ioan de Hunedoara a murit, în tabăra lui de lângă Belgrad.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Cea mai înfricoşătoare poveste adevărată din istoria Castelului Corvinilor este cea a decapitării domniţei Ana (Barbara) Torok, de către soţul ei, nobilul Ioan Torok, cel care a stăpânit Castelul Corvinilor în secolul XVI. Domniţa a sfârşit torturată şi ucisă cu un piron, pentru că îşi înşelase soţul.
Locul care dă fiori celor mai mulţi dintre vizitatorii Castelului Corvinilor este fântâna din curtea interioară, veche de şase secole, despre care se spune că a fost construită de trei prizonieri turci, în vremea lui Iancu de Hunedoara. Potrivit unor legende, turcii au fost ucişi după 15 ani în care au săpat în stâncă şi au dat de apă, deşi li se promisese că vor fi eliberaţi.
Una dintre cele mai detaliate descrieri ale comunităţilor din Transilvania, de la începutul secolului XIX, a fost realizată de topograful austriac Joseph Adalbert Krickel. Călătorul din Viena a ajuns în zona Hunedoarei în anul 1828 şi-a arătat uimit de frumuseţile şi bogăţia naturală a acesteia, dar sărăcia localnicilor l-a înduioşat.
Elisabeta Szilagyi, soţia lui Ioan de Hunedoara şi mama regelui Matia Corvin, a jucat un rol importat în istoria poporului român, chiar dacă povestea „reginei din Hunedoara“ este presărată de controverse.
Castelul Corvinilor a fost nominalizat printre destinaţiile turistice de excelenţă din întreaga lume, potrivit site-ului tripadvisor.com, care a evaluat recenziile trimise de străinii care au vizitat monumentul. Turiştii au fost fascinaţi de castel, însă cei mai mulţi nu îi cunosc tainele înfiorătoare
Se încarcă comentariile...
