Pădurile din jurul Hunedoarei ascund cele mai vechi topitorii din ţară. Cum funcţionau ciocanele de fier VIDEO
0
Ruinele celor mai vechi ateliere metalurgice din România s-au păstrat, bine ascunse în pădurile din împrejurimile Hunedoarei.
Pădurile din împrejurimile Hunedoarei au păstrat rămăşiţele celor mai vechi ateliere metalurgice din România.
VIDEO - VALEA PLOŞTII , RUINELE UNEI EXPLOATĂRI METALURGICE
GALERIE FOTO - VALEA PLOŞTII - LOCUL PLIN DE RĂMĂŞIŢE METALURGICE
Unele ar putea deveni monumente istorice, însă autorităţile nu au fost interesate să le pună în valoare. Nu au fost cercetate arheologic şi nu sunt incluse în rutele turistice propuse celor care vizitează zona Hunedoarei.
Cel puţin zece topitorii, numite şi ciocane, au funcţionat la sfârşitul Evului Mediu pe văile râurilor Cerna, Runc, Zlaşti şi Govâjdia. Aici localnicii prelucrau minereul de fier adus de la minele Ghelariului, iar fierul obţinut era vândut adesea în târgul Hunedoarei sau transportat, uneori, în Ţara Românească, fiind unul din produsele căutate ale epocii.
Locul tainic din inima pădurii unde sunt ascunse rămăşiţele mănăstirii dispărute a Huniazilor VIDEO
„În a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi în secolul al XVIII-lea, domeniul Hunedoara dispunea de 13 ateliere de extragere şi prelucrare a fierului, acţionate de energia hidraulică dată de râurile Cerna, Govăjdie şi Runc. Pe valea Govăjdiei se aflau Baia de Coase, Nadrab, Limpert şi Plosca, alte şapte ateliere fiind la Topliţa, Baia Craiului şi Teliucul Mic, pe Cerna, în timp ce două ateliere se aflau pe râul Runc. La acestra se adăugau cele două de la Sibişel, din “scaunul” Oraştiei, aflate tot în posesia domeniului Hunedoara. Capacitatea lor totală de producţie era de 21.500 – 22.500 maje anual (ceea ce reprezintă aproximativ 1.200-1.260 tone anual). Pe domeniul Hunedoara mai exista o fierărie în satul Cerna, care se afla în posesia principelui Transilvaniei (Baia Cerna)”, arată cercetătorul Ioan Romulus, autor al unor volume de monografie dedicate istoriei Uzinelor de Fier şi combinatului din Hunedoara.
Ruinele de la Baia Craiului
Cei care explorează pădurile care cuprind malurile lacului Cinciş şi cele din preajma vechilor mine de la Ghelari pot găsi rămăşiţele unora dintre ele. Un astfel de loc se află pe teritoriul fostului sat Baia Craiului, dispărut odată cu amenajarea hidrografică Cinciş – Cerna. Două biserci ruinate, câteva morminte şi mai multe fundaţii de case au rămas, înconjurate de pădure, la „coada” lacului de acumulare. În apropiere de biserica romano-catolică, ridicată cu sprijinul împărătesei Maria Tereza, funcţiona o topitorie pentru producerea fierului, ale cărei ruine se disting în pădurea întunecoasă.
Ruinele din fostul sat Baia Craiului. În imediata vecinătate a bisericii a funcţionat în secolele trecute o topitorie. ADEVĂRUL
„Se aminteşte despre acest atelier în conscripţia urbarială din 1754 ca fiind în funcţie, având în dotare două cuptoare pentru afinare a fontei şi ciocane pentru forjarea lupelor, dar şi pentru producerea de produse finite. În anul 1756 atelierul producea coase. Tot ca atelier de coase este amintit şi în documentele din 1802 şi 1820. În anii 1848 şi 1849, împreună cu atelierul Fanci, a furnizat mari cantităţi de fier şi oţel în bare pătrate şi rotunde, fabricii militare de armament din Oradea, precum şi unelte, sape, cazmale, etc. Şi-a încetat activitatea în 1865. Atelieul era amplasat în cătunul Baia Craiului în care îşi avea sediu Parohia romano-catolică, aflată sub patronajul visteriei atelierelor de fier de pe domeniul Hunedoara, dar şi o şcoală pentru copii angajaţilor, patronată de Oficiul de la Topliţa”, arată Ioan Romulus.
Ruinele topitoriei de la Baia Craiului. ADEVĂRUL
În apropiere de satul desfiinţat Baia Craiului, Topliţa mai păstrează rămăşiţe ale metelurgiei secolelor trecute. Mai multe topitorii funcţionau aici, pe valea Cernei, la sfârşitul Evului Mediu, alimentate de de la minele Ghelariului. Atelierele Topliţa, Ştiria, Baia Nouă şi Fanci produceau lupe de fier,
Topliţa, aflată pe râul Cerna, datează din secolul al XVII-lea şi producea lupe de fier. Bare de fier şi oţel, fier forjat, unelte agricole, în special coase şi sape.
„La începutul secolului al XVI-lea atelierele pentru producerea fierului, fierăriile, erau situate pe malul apelor curgătoare. Este perioada în care în întreaga Europă se folosea la ele forţa apelor. Această forţă asigura, printr-un sistem relativ simplu, identic cu cel de la morile de măcinat cereale, alimentarea cu aer a foalelor cuptoarelor cât şi antrenarea ciocanului pentru baterea fierului. De aceea, în unele documente atelierele de fierărit erau denumite mori, mai ales cele care erau antrenate de forţa apelor curgătoare”, scrie Romulus Ioan.
Rămăşiţele primului furnal
În locul uneia dintre fostele topitorii medievale de la Topliţa a fost clădit, în a doua parte a secolului al XVIII-lea, primul furnal din regiunea Hunedoarei. Din el s-a mai păstrat doar fundaţia.
„Furnalul de ia Topliţa alimenta cu fontă toate ciocanele fiscului de pe domeniul Hunedoarei, iar pe lângă acestea şi ciocanele particularilor. Începînd de la 13 iulie 1781 şi până la încetarea definitivă a activităţii furnalului de la Topliţa, producţia sa de fontă a înregistrat o continuă creştere. De la cele 4.875 măji fontă obţinută în 1781, producţia sa ajunge la 23.968 măji în 1804, pentru ca în 1835 să se producă o cantitate de 27.620,60 măji de fontă”, arăta istoricul hunedorean Ioachim Lazăr.
VIDEO - FURNALUL DE LA GOVÂJDIA
Furnalul de la Topliţa a funcţionat până la începutul anului 1837. În noaptea de 15-16 ianuarie 1837, un puternic incendiu a distrut clădirile, maşinile şi materialeşe depozitate aici şi i-a pecetluit soarta. Între timp, un alt furnal, mai modern pentru acele timpuri, devenise „perla” metalurgiei din îinutul Hunedoarei.
Noul furnal a fost construit la Govăjdia, între anii 1806 şi 1810, pe amplasamentul unui fost atelier de fier din Evul Mediu, iar la sfârşitul secolului al XIX-lea, producea anual peste 8.000 de tone de fontă cenuşie. Furnalul de la Govăjdia poate fi văzut şi în prezent, la peste două secole de la înfiinţarea sa.
Un fost drum al fierului din secolele trecute. ADEVĂRUL
Ruinele topitoriei de pe valea Ploştii
Pe valea Ploştii, în apropiere de Ghelari – locul unora dintre marile zăcăminte de fier de pe teritoriul României, pădurea a păstrat vestigii ale unor mine de fier primitive, cariere şi atelierele metalurgice din Evul Mediu, dar şi urmele drumurilor înguste ale fierului, pe care localnicii din Ţinutul Pădurenilor coborau în trecut pentru a-şi vinde produsele la târgul Hunedoarei. „Fierul produs (n.r. la atelierele din jurul Ghelariului) este destul de maleabil şi este transformat pe loc în cuie şi bare mici, pe care locuitorii de la multe mile din jur vin pentru a-l vinde, la Hunedoara, cărându-l în cantităţi mici pe spatele căluţilor lor de munte”, scria publicistul Robert Boyd, în secolul al XIX-lea, după o vizită la topitoriile din zona Ghelariului.
Fostă carieră minieră din secolele trecute. ADEVĂRUL.
Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, vechile topitorii de pe văile Cernei, Runcului, Zlaştiului şi Govâjdiei au fost scoase din funcţiune, lăsând loc Uzinelor de Fier ale Hunedoarei.
Se încarcă comentariile...
