Isprăvile celor mai detestaţi voievozi ai românilor. Birurile sufocante, desfrâuri cu fetele boierilor şi trădări pentru turci
0Cronicarii medievali s-au arătat neîndurători cu o serie de monarhi din Ţara Românească şi Moldova, detestaţi fie pentru crimele săvârşite, fie pentru birurile care aduceau poporul în foamete.
Mihnea cel Rău a fost un domn al Ţării Româneşti între 1508 şi 1509, fiu al lui Vlad Ţepeş. Mihnea a fost numit „cel rău” de rivalii săi, după ce a ordonat uciderea mai multor boieri.
Călugărul Gavril Protul, abate şi cronicar al vremii l-a descris astfel: „Apucând domnia, îndată se dezbrăcă lupul de pielea oii şi îşi astupă urechile ca aspida şi ca vasiliscul, iar arcul şi-l încordă şi găti săgeţi de săgeta, şi sabia şi-o fulgera, şi mâna şi-o întărea spre răni, şi prinse pre toţi boierii cei mari şi aleşi, muncindu-i cu multe munci cumplite şi le lua toată avuţia, şi se culca cu jupânesele lor şi cu fetele lor înaintea ochilor lor. Unora le-a tăiat nasurile şi buzele, pre alţii i-a spânzurat şi pre alţii i-a înecat; iar el se îmbogăţea şi creştea ca chedrul până la cer şi-şi împlinea toată voia sa...”
Mihnea s-a aflat în conflict cu boierii din familia Craioveştilor pe care a reuşit iniţial să îi alunge peste Dunăre. „Iar Mihnea vodă, povesteşte cronica, dacă pribegiră boierii, a trimis de le-au prădat casele şi le-au sfărmat până la pământ. Şi nu numai casele, ci şi bisericile şi mănăstirile lor, şi slugile şi egumenii erau scutiţi de dânsul şi căsniţi”, informa o cronică a vremii, citată de academicianul Constantin C. Giurescu. Asupra mănăstirii Bistriţa ostaşii lui Mihnea au tras cu tunurile. În cele din urmă, însă, din ordinul sultanului, a fost alungat de pe tron. S-a refugiat în Transilvania, însă a fost asasinat în faţa unei biserici din Sibiu.
Aron vodă cel cumplit
Aron Vodă cel Cumplit, fiu nelegitim al voievodului Alexandu Lăpuşneanu, a domnit în Moldova între anii 1591 şi 1595. A cumpărat tronul de la turci, cu preţul de un milion de galbeni, susţineau cronicarii vremii, însă a instituit numeroase biruri pentru a-şi recupera pagubele.
„Pentru a o putea plăti cămătarilor constantinopolitani de la care se împrumutase, noul domn puse dări grele peste ţară: încasarea lor se făcea în prezenţa turcilor, care întovărăşeau pe slujitorii vistieriei. Nefiind de ajuns se fixă un impozit extraordinar: fiecare birnic trebuia să dea câte un bou, aşadar o anticipare a văcăritului. Rezultatul fu o răscoală...” scria academicianul Constantin C. Giurescu.
Boierii din vremea sa l-au numit „Aron tiranul” sau „Aron vodă cel cumplit”. A fost mazilit în 1592, însă la scurt timp, la intervenţia creditorilor săi, şi-a recăpătat tronul. Treptat, domnitorul reuşise datorită numeroaselor taxe impuse locuitorilor Moldovei, să îşi strângă o avere considerabilă. Devenise o ameninţare pentru popor.
„Muierile ţăranilor nu erau ale lor, fetele le ruşina şi ce vrea să le facă le făcea. Pre boieri, pentru avere îi omora, giupânesele lor le silea”, scriau cronicarii vremii.
O mare parte din dări ajungeau însă la turci, iar Aron vodă nu a mai fost de acord cu condiţiile lor, a rupt relaţiile cu Înalta Poartă, şi s-a alăturat coaliţiei creştine şi principelui Sigismund Bathory din Transilvania. Sigismund a fost însă cel care a complotat împotriva lui, l-a atras în Transilvania şi l-a închis cu întreaga familie în Castelul Martinuzzi din Vinţu de Jos, Alba. În iunie 1597, voievodul a murit otrăvit. A fost îngropat în biserica lui Mihai Viteazul din Alba Iulia, însă cinci ani mai târziu, armata lui Gheorghe Basta, a intrat în Alba Iulia, a jefuit oraşul şi biserica, a dezgropat oasele fostului domnitorului şi le-a aruncat din biserică.
„În biserica mea, pe care o clădisem mai înainte, au intrat şi au desgropat oasele lui Aron Vodă, care de atâta timp era înmormântat, şi ale altor boieri de-ai mei, şi le-au svârlit afară, aşa neomenie n-au făcut nici păgânii”, se arată în volumul Mihai Viteazul, Bucureşti, 1936, citat după Petre Panaitescu.
Mihnea Turcitul
Mihnea al II-lea Turcitul a fost domnul al Ţării Româneşti între anii 1577 şi 1583, apoi între 1585 şi 1591. A fost supranumit Turcitul ca urmare a convertirii sale la Islam şi a rămas în istorie şi pentru birurile impuse locuitorilor, pentru a-şi asigura domnia.
„După mazilirea lui Petru, turcii restabiliră în scaun pe Mihnea, care izbutise prin uriaşele sale daruri să-şi câştige bunăvoinţa Sultanului şi a beglerbegului Greciei, demnitar cu mare influenţă. Spre a-şi putea plăti datoriile însă, Mihnea fusese nevoit să sporească şi el presiunea fiscală: Şi au adaus în ţară – povesteşte cronica – un bir ce i-au spus năpaste (numele însuşi este elocvent!) şi pe megieşi găleata de pâine şi dijmă din cinci stupi un stup”, informa academicianul Constantin C. Giurescu, în Istoria Românilor. Mihnea Turcitul a domnit până în februarie 1591, când a fost mazilit pentru că ar fi refuzat să achite suma de un milion de asprii turcilor.
„Dus la Constantinopol şi anunţat că va fi surghiunit la Alep, masilul de frică să nu i se aplice şi lui procedeul care fusese aplicat lui Petru Cercel (n.r. ar fi fost decapitat sau sugrumat şi aruncat în mare, în drumul exilului, spre Insula Rodhos), spuse sultanului ce e gata să treacă la mohamedanism. Ceremonia convertirii a avut loc în seara zilei de 9 aprilie. Mihnea căpătă numele de Mehmet bei şi sangiacatul de Nicopole”, scria istoricul.
Ioan vodă cel Viteaz, acuzat de crime în ziua de Paşti
Ioan Vodă cel Viteaz, numit de boieri şi Ioan Vodă cel Cumplit a domnit în Moldova între anii 1572 şi 1574. Cronicarii vremii l-au descris în nuanţe sumbre, relatând despre uciderea mai multor susţinători ai duşmanilor săi. „S-a făcut mult caz de faptul că boierului Ionaşc Zbierea, mare vornic al ţării de jos, i s-a tăiat capul, din porunca domnului, chiar în ziua de Paşti”, scria Constantin C. Giurescu.
Şi preoţii aveau motive să îl urască. Istoricul adaugă că voievodului i se datorează prima secularizare a averilor mănăstirilor. Neîndurător faţă de boieri şi preoţi, Ioan Vodă cel Cumplit a rămas în istorie prin martiriul din ultima sa bătălie, din primăvara anului 1574. Alexandru al II-lea Mircea şi fratele său Petru Şchiopul pătrund în primăvara anului 1574 în Moldova, cu sprijin turcesc, pentru a-l instala pe acesta din urmă pe tronul principatului în locul lui Ioan Vodă. În urma unor lupte crâncene, Ioan Vodă este nevoit să se predea, după ce primise asigurări că oştenii săi vor fi cruţaţi. „Voievodul se duse în cortul căpeteniei turceşti, aici însă, cu toată garanţia jurămintelor, fu străpuns în mod mişelesc de capigiul împărătesc Cigalarade, un italian renegat. I se tăie apoi capul, iar trupul, legat de cozile a două cămile, fu rupt în bucăţi. Veni după aceea rândul ostaşilor săi”, scria Constantin C. Giurescu.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
