Folclorul pornografic din trecut. Topul snoavelor deocheate care le făceau pe românce să roşească de ruşine

Folclorul pornografic din trecut. Topul snoavelor deocheate care le făceau pe românce să roşească de ruşine

Românce în costume populare.

Folclorul românesc păstrează nenumărate povestiri erotice. O culegere din anii 1930 a adunat cele mai cunoscute snoave „pornografice”.

Ştiri pe aceeaşi temă

O culegere faimoasă de folclor din România anilor interbelici a fost publicată de Emilian Novacoviciu sub titlul „Folclor Pornografic Bănăţan (Partea Hazlie)”. Volumul a apărut în 1930, fiind a zecea dintre broşurile fostului dascăl şi, deşi conţinea o mulţime de expresii cu carecter pornografic şi rasist, era considerată de autor drept folositoare pentru educarea românilor. „Ca înţelegere a culegerii ultime de folclor şi după multă trudă în a încongiura epresiunile necuviincioase din culegerea prezentă, predau poporului glumele sale hazlii, care citindu-le să se distreze şi să estragă din ele învăţături morale, curăţitoare de năravuri urâte. Cei în drept îşi pot face aprecierile în merit”, scria Emilian Novacoviciu, în prefaţa cărţii. Iată cteva dintre snoavele „Folclorului pornografic Bănăţan”.

Divorţ din cauza răcelii
„Un ţigan divorţează de nevastă-sa, pe motivul că n-are ferbinţeală. Prezentându-se la primul lor protopop, acesta îi sfătuieşte, pe lângă aducerea mai multor exemple convingătoare, la continuarea vieţii conjugale. Văzând că nu se poate ajunge la pace, protopopul întreabă omul de motivul divorţului. Acesta răspunde: Domnule Prota, nu mai pot trăi cu ie, că n-are pic de ferbinţeală. Ţiganca, la rândul său, replică: Minte, domnul Prota, minte, că este ferbinţeală destulă, numai domnul Prota, el e scurt la sgribilici (organul genital bărbătesc), n-ajunge la ferbinţeală”.

Hoţul la spovedanie
„Hoţul mărturiseşte preotului că el e acela care a furat vaca domniei sale. Preotul, ca să îşi poată prinde martorii, îi spune că aceasta e faptă mare, trebuie s-o mărturisească în faţa adunării bisericeşti. În adunarea proximă, preotul pregăteşte poporul spunând să fei cu luare aminte la ce mărturiseşte omul, că e adevărat. Hoţul, la rândul său, prevăzând ce intenţionează preotul, spune: Auziţi oameni, să ştiţi bine că toţi copiii din satul nostru că părul roşu sunt de la popa al nostru”.

Expresie necugetată
„Moş Nicolae avea un nepoţel bolnav. Crezând că prin împărtăşirea cu Sfintele Taine nepoţelul s-ar tămădui, el cheamă pe preot să-i cuminince nepoţelul. Pentru ca nepoţelul să se ridice din aşternutul în care zăcea, zice către nepoţel: Scoală P... (desmerdare, organul genital masculin), scoală! Scoală P..., în cur la popa, să te cuminece părintele. După ce preotul l-a cuminecat, moş Nicolae, în credinţă că dacă preotul îi va mai da încă o lingură de cuminecătură îi va fi mai bine nepoţelului, se adresează: Mai dă-i una părinte, că doar i-o trece. Preotul îl refuză: Tu crezi moş Nicolae că cuminecătura e chisăliţă?”.

Preotul ruşinat
 „Un preot, întâlnindu-se cu o fetişcană, puţin ruşinoasă, ce avea talie şi exterior atrăgător, intră în conversaţie cu fata. Preotul pune mâna pe ochii negrişori ai fetei şi o întreabă. Ce-s astea fată mare? Fata răspunse: Ochii Sfinţiei tale... Preotul pune mâna pe guriţa fetei şi întreabă: ce-i asta, fată mare? Fata răspunse: Guriţa Sfinţiei tale... Preotul pune mâna pe ţâţele îmbujorate (încordate) ale fetei şi întreabă: Dar ce-s astea fată mare? Fata răspunde: Jucărei Sfinţiei tale. Preotul coboară mâna mai în jos şi o prinde de pierii de sub sucnă şi întreabă: Dar ce-i asta, fată mare? Fata răspunde: Barba Sfinţiei tale... Preotul văzându-se păcălit, a lăsat fata şi s-a depărtat ruşinat”.

Seducere
„Păcală se îmbrăcă muiereşte şi se pune slujnică. Gazda avea două fete. Vara, Păcală se culca împreună cu fetele în podul grajdului. Noaptea, se vorbeşte el cu fetele cât de bine ar fi ca una din ele să aibă p.. (organul genital bărbătesc). După aceea, tot el le îndeamnă pe rând să se roage de lună să le dea o p... bună. Se roagă mai întâiu fata mai mare, apoi cea mică, dar în zadar. Sfânta lună nu le împlineşte rugarea. În sfârşit o să se roage şi el, Păcală: Lună, lună, sfântă lună, dă-mi o p.. bună. Sfânta Lună îi îndeplineşte rugarea. În toate serile viitoare, fetele au avut multă desmierdare şi bucurie de darul primit de la Sfânta Lună.”

Ofensă la adresa soacrei
„Ţiganul, chemat la Dumnezeu, îşi duce familia cu sine. Nevasta o pune în gârgă, după cap, pe spate. Cei doi copii, unul sub o subţioară şi celălalt sub alta. La văicăreala femeii cum că lasă pe mamă-sa, ep soacra, s-o ia şi pe ea. Omul, neavând loc unde s-o aşeze, după puţină gândire afl locul, adică o aşează călare pe p... (organul genital bărbătesc). În forma aceasta se sui la Dumnezeu cu întreaga sa familie”.

Frica de bărbat
„Fata ce nu voia să se mărite, temându-se de relaţiile omeneşti. Un fecior dorea să ia în căsătorie pe o fată care nu voia să se mărite, pentru că bărbatul nu se ogoaie de la ea. Văitându-se feciorul căter o babă vecină, aceasta îi spune că mâine dimineaţă când, atât fata cât şi el vor scoate vacile la văcar, deodată cu baba, ea va mâna toate vacile la ciurdă, cu cuvinte care vor fi bine primite de fată. În chipul acesta crede ea că se va seduce fata să se mărite cu acel fecior. Baba mâna vaca feciorului zicând: Hai vacă ciulă (fără urechi), că gazda ţi-i fără p... (fără partea genitală). Şi tot aşa de multe ori, fata auzind că feciorul ce o peţise e fără p..., se mărită după el”.

Slăbiciunea părinţilor
„Păcală, numit Zgârciu, slugă la o gazdă ce aea două fete, ce dormeau în cameră separată de părinţi, se furişează pe nesimţite în odaia fetelor şi-şi începe meseria. O fată strigă la mamă-sa: Mamă... Zgârciu. Mamă-sa îi răspunde: <<Taci, întinde-te!>>. Zgârciu îşi termină afacerea. În forma aceasta şi cu fata cealaltă. În viitor, Zgârciul era aşteptat şi primit de fete cu bunăvoinţă”.

Laie
„Laie, băiat nevârstnic, întreabă pe tatăl său în cântec: Hei, dadă! (tată) O să mă-nsor, o să mă-nsor? Să-mi iau cioacă la mosor, Că-i cu capul gol. Tatăl său îl îndrumă să-şi caute una. Laie alege pe Sanda, fată nevârstnică întocmai ca el. O angajază în dansul ţigănesc „halaripu”. Dansând, cântă: Hala ripu, ripu, Pasărea belitu. Cucurigu banda, O să te măriţi, Sanda, După Laie ori după Paie, O după haia miae? Sanda se merită după Laie... Trec câteva nopţi. Într-o noapte, Laie, supărat că Sanda n-are, strigă: Dado, Dado! Nu-i pişcă nicăiurea! Dada îi răspunde: Caut-o, că-i aici, bre! Alându-o, strigă iar: Dado, Pisca-i lungăiuşă, trăbă haia mia, plană. Nu merge... Dă-i că merge... Apoi vino tu de-mi arată că eu nu pot. Dada se duce ca să-şi înveţe fiul cum să manipuleze. Şi ca să vadă, face el, zicând: „Hă, fă aşa, aşa. Te pui aşa... O pui aşa. Freci aşa, aşa, aşa... aşa, aha. Iac-aşa şi eşti gata, bre... Ia fă şi tu ca mine, năcucule.”

Precauţiune
„Din precauţiune, de siguranţă, Românii îndatinează a dormi cu soţiile în unu şi acelaşi pat, laolaltă. Bărbatul la margine, iar soţia către perete. Aceasta e aşa, pentru că în decursul nopţii, soţia s nu-l trădeze în somn fără ştirea lui, ducându-se, poate, la amorez nesimţită. Tot în firea românului stă obişnuinţa ca viţeii tineri să se ţină în camera lor de locuit, sub supravegherea stăpânului. Soţia unui ţăran, ce se afla în această poziţiune amorezată în servitorul propriu, într-o noapte se înţelese cu servitorul amorez ca să intre acesta pe nesimţite în cameră, să aştepte timpul potrivit şi atunci să se apropie de pat pentru afacerea dragostei. Zice ea către bărbatu-său: <<N-auzi, Ghiţă, lasă-mă să trec eu la margine şi să vii tu la perete. Vreau ca să fiu la răstaniţă, pentru că noaptea mă desgolesc şi vine viţelul să mă lingă şi mie aşa bine îmi place>>. L-a înşălat. De aici proverbul românului. Că mai bine şi uşor poţi păzi o pădure cu iepuri decât o femeie şireată.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Sfaturi despre dragoste, femei şi sex în trecut. De ce fetele visau la căsătorie de la 12 ani şi cum se puteau feri de desfrâu

Autorii români din secolele trecute puneau mare preţ pe cinstea tinerelor şi le ofereau acestora sfatul să fie cât mai cuviincioase şi mai iubitoare faţă de soţii şi peţitorii lor, arătau numeroasele publicaţii şi lucrări cu caracter educativ păstrate în arhivele bibliotecilor din ţară.

Româncele, descrise de călătorii străini: moldovencele - fanatice şi umilite, fetele din Ţara Românească le suceau minţile, Medgidia - plină de prostituate

Româncele au impresionat dintotdeauna prin frumuseţea lor, potrivit mărturiilor autorilor străini care au călătorit în ultimele secole pe teritoriile actuale ale României. Comportamentul femeilor i-a impresionat, însă, şi negativ pe aceştia.

Transilvania din urmă cu două secole: „Rar am văzut un român fără un ciomag ca lumea în mână şi fără cuţite la brâu”

Una dintre cele mai detaliate descrieri ale comunităţilor din Transilvania, de la începutul secolului XIX, a fost realizată de topograful austriac Joseph Adalbert Krickel. Călătorul din Viena a ajuns în zona Hunedoarei în anul 1828 şi-a arătat uimit de frumuseţile şi bogăţia naturală a acesteia, dar sărăcia localnicilor l-a înduioşat.

citeste totul despre: