Cum a fost primit Nicolae Ceauşescu în Hunedoara: zeci de mii de oameni au fost figuranţi în scenariul celei mai fastuoase vizite a liderului comunist
0
Zeci de mii de hunedoreni au fost martorii vizitei pe care Nicolae Ceauşescu a făcut-o în Hunedoara, în 1972. Pentru a-l impresiona pe liderul comunist, autorităţile din Hunedoara au transformat evenimentul într-o manifestare de proporţii, la care au fost obligaţi să participe mii de localnici.
Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara păstrează planurile pe care autorităţile din Hunedoara le-au întocmit pentru a-l întâmpina cu fast, în 15 septembrie 1972, pe Nicolae Ceauşescu. Mii de oameni au fost mobilizaţi pentru a crea atmosfera de sărbătoare în care urma să fie primit liderul comunist în Hunedoara.
“Primirea se va face în faţa blocului K1 (Ceangăi – la intrarea în municipiu), unde se va executa arcul de triumf, conform schiţei. Se continuă drumul pe Bulevardul Dacia – Bulevardul Republicii – Strada G. Bariţiu – Strada Horia – poarta CSH”, era traseul stabilit de Primăria Hunedoara. La primirea lui Nicolae Ceauşescu, conform planurilor, în faţa arcului de triumf improvizat trebuiau să participe, alături de membrii consiliului popular şi al comitetului de partid: 100 de luptători din găzile patriotice, o companie de la Unitatea Militară, 100 de siderurgişti în echipament de lucru, 50 de mineri în echipament de lucru, 50 de constructori echipaţi de lucru, 30 de bărbaţi şi femei în costume populare pădureneşti, 150 de cetăţeni în haine de sărbătoare, 10 pionieri care vor înmâna flori şi 10 fete care vor înmâna flori.
Prim-secretarul Gheorghe Vasiu urma să ţină cuvântul de deschidere, iar de organizare se ocupa primarul Viorel Răceanu.
Cum au fost aşezaţi localnicii pe traseu
Conform planurilor, pe traseul de la intrarea în Hunedoara şi până la vechea poartă a combinatului urmau să fie desfăşuraţi mii de oameni. Astfel „pe porţiunea de traseu dintre blocul K1 şi complexul comercial în construcţie (300 de metri), vor fi aşezaţi 1.800 de angajaţi ai ICSH, 200 I.T.A. şi 800 de elevi ai Şcolii generale nr. 8”. Pe următorii 500 de metri ai bulevardului, urmau să fie aşezaţi 1.500 de angajaţi ai I.M.H., 900 de elevi ai Şcolii nr. 2, şi 50 de angajaţi de la Panificaţie. Pe următorii 400 de metri ai traseului erau mobilizaţi 4.200 cetăţeni, dintre care 500 de angajaţi ai combinatului, 400 de la o altă întreprindere din Hunedoara, 1500 de elevi de la Şcoala profesională a CSH, 900 de elevi de la Şcoala generală nr. 7, 700 de elevi de le Liceul nr. 2 şi 200 de elevi de la şcoala sanitară.
Pe următorii 400 de metri din traseul pe care trecea coloana oficială urmau să fie aşezaţi 3.400 de oameni, dintre care 600 de angajaţi din spital, 1.000 de la cooperaţia meşteşugărească şi restul elevi. Alţi 3.600 de cetăţeni erau mobilizaţi pe următoarea porţiune de traseu, majoritatea de la unităţile comerciale din Hunedoara, elevi, dar şi 300 de localnici din comuna Ghelari. Aproape 7.000 de salariaţi ai Combinatului Siderurgic Hunedoara, elevi şi angajaţi ai fabricilor din municipiu erau postaţi pentru a-l felicita pe Ceauşescu pe ultimul kilometru al traseului.
În acest timp, zeci de oameni participau la organizarea demonstraţiilor şi de „asigurarea agitaţiei vizuale şi verbale (lozinci, tablouri, eşarfe, flori etc.)”. Tarafurile, corurile şi ansamblurile de dansuri completau atmosfera de sărbătoare.
Luptătorii gărzilor patriotice din întreprinderi se ocupau de menţinerea ordinii pe porţiunea de traseu unde erau mobilizaţi salariaţii acestora.
Dacă Nicolae Ceauşescu hotăra să vină cu trenul în Hunedoara, exista un plan de rezervă, care presupunea mobilizarea localnicilor în faţa staţiei CFR, se arată în documentele păstrate de Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara.
Ce îi transmitea partidul lui Ceauşescu
Pentru primirea demnitarului urma să fie confecţionată o poartă care simboliza castelul şi industria din Hunedoara, care urma să fie amplasată fie la intrarea în oraş, fie în faţa gării, în funcţie de traseul ales de Nicolae Ceauşescu. „Bine aţi venit în municipiul Hunedoara, mult iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu”, era lozinca de întâmpinare a dictatorului. Pancartele şi steagurile împodobeau blocurile de pe traseu, iar localnicii trebuiau să îşi amenajeze balcoanele cu flori şi covoare cu motive naţionale. „Trăiască Partidul Comunist Român în frunte cu secretarul său general tovarăşul Nicolae Ceauşescu”, era o altă lozincă montată pe pancertele ce, potrivit planului, urmau să fei aşezate între etajele patru şi cinci ale blocurilor turn. Pe blocurile în construcţie urmau să fie aşezate numai drapele, în rest, toate clădirile urmau să fie împodobite cu eşarfe, pancarte şi drapele. „Sub conducerea Partidului Comunist Român, înainte spre făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate”, era lozinca de întâmpinare de pe faţada hotelului din Hunedoara. „Trăiască şi înflorească scumpa noastră patrie – Republica Socialistă România”, „Trăiască Partidul Comunist Român, conducătorul încercat al poporului, inspiratorul şi organizatorul tuturor victoriilor noastre”, „Trăiască Partidul Comunist Român în frunte cu Comitetul său Central”, „P.C.R. – Ceauşescu”, „Trăiască poporul român constructor al socialismului”, „Trăiască eroica noastră clasă muncitoare” erau celelalte lozinci ce urmau să fie plasate în întâmpinarea lui lui Nicolae Ceauşescu.
Obligaţi la sărbătoare
Conform planurilor primăriei, localnicii erau obligaţi să îşi zugrăvească şi să îşi repare faţadele caselor, iar toate magazinele erau împodobite de sărbătoare.
În sectorul unde erau amplasaţi minerii, Ceauşescu urma să primească în dar o lampă de miner şi un buchet de flori, într-un alt sector i se oferea un album cu vederi din oraş, apoi un costum pădurenesc şi, în final, o machetă a Castelului Corvinilor.
Primăria s-a ocupat în pregătirea acestui eveniment de procurarea următoarelor materiale: 600 de bucăţi de steme cu RSR şi PCR, 800 de drapele de mătase, 500 de cozi de drapele, 25 de drapele pentru tribuna oficială, 30 de drapele di mătase pentru tribuna oficială, două tablouri pictate în ulei, cu portretul lui Nicolae Ceauşescu, de 4 x 3 metri, două seturi de tablouri în ulei cu prezidiul peranant al CC al PCR, 6.000 de drapele tip fluturaşi, eşarfe, şi peste 20 de metri pătraţi de covoare persane şi mochete persane.
Ceauşescu a vizitat combinatul siderurgic
Nicolae Ceauşescu a ajuns în Hunedoara în 15 septembrie 1972, oraşul fiind, alături de Alba Iulia şi Petroşani, o destinaţie aleasă de fostul preşedinte al României pentru vizita de lucru de la mijlocul lunii septembrie a acelui an. Nicolae Ceauşescu a venit în Hunedoara pentru a vedea activitatea combinatului siderurgic, în jurul căruia gravita viaţa municipiului, iar potrivit autorilor volumului „Combinatul Siderurgic Hunedoara. Tradiţie şi progres 1884-1974”, publicat în 1974 cu ocazia aniversării a 80 de ani de siderurgie în Hunedoara, liderul comunist îşi dorea ca producţia de oţel a centrului industrial să ajungă la 5,5 milioane de tone pe an. În 1972, Hunedoara avea 80.000 de locuitori, iar fiecare familie avea cel puţin un membru care lucra în cadrul combinatului. Complexul siderurgic era considerat în anii 1970 unul dintre cele mai performante centre industriale din ţară. Cel puţin acest lucru îl arătau rapoartele de producţie din combinat.
Vă recomandăm şi:
Bancul interzis de comunişti pentru care românii erau trimişi în închisoare
Bancurile considerate "de prost gust" la mijlocul anilor 1940, după instaurarea regimului comunist, au trimis o mulţime de oameni în închisoare. Rechizitoriile păstrate la Arhivele Naţionale arată cum erau oprimaţi cei care se opuneau noului sistem. chiar şi verbal.
Petru Groza a fost un personaj istoric important din Româna secolului XX. Omul politic din Deva care a ajuns în fruntea primului guvern comunist de la 1946 a avut o viaţă personală tumultoasă. Logodna cu prima sa iubire i-a fost refuzată, iar spiritul său aventuros din tinereţe i-au transformat ziua nunţii într-un eşec total. Câteva dintre aventurile amoroase ale „burghezului roşu” au fost povestite în volumul său de memorii.
Hunedoara era înfăţişată, în presa locală a anului 1990, încercând să se refacă după anii în care a fost nevoită să suporte sărăcia, lipsurile şi nedreptăţile din comunism. Ziarele relatau despre problemele sociale ale comunităţii, despre lipsa alimentelor şi a mărfurilor din magazine sau despre cozile din faţa acestora. Viitorul apropiat rămânea însă cenuşiu: şomajul şi prăbuşirea industriei urmau să lovească greu în economia judeţului.
Se încarcă comentariile...
