Cei mai faimoşi spioni ai secolului XX. Cum a murit senzuala Mata Hari şi ce agent triplu a inspirat mitul James Bond
0
Poveştile celor mai celebri spioni au lăsat neelucidate numeroase mistere. Printre personajele legendare ale spionajului se numără exotica Mata Hari, „spionul atomic” Klaus Fuchs şi agentul care ar fi inspirat personajul James Bond.
O mulţime de legende au sporit faima celor mai cunoscuţi spioni ai secolului XX. Iată câteva dinter poveştile acestora:
Cea mai cunoscută „spioană”
Mata Hari, pe numele său adevărat Margaretha Geertruida Zelle (1876 - 1917) a fost o dansatoare exotică şi o prostituată de lux din Paris. În 1917 a fost arestată de autorităţile franceze, fiind acuzată de înaltă trădare şi spionaj în favoarea serviciilor secrete germane. A fost interogată timp de patru luni şi a declarat anchetatorilor că nu a spionat niciodată pentru Germania, ci doar pentru franţa. În acelaşi an, în 15 octombrie, a fost executată prin împuşcare de un un pluton format din 12 oameni, refuzând, într-un gest simbolic, să fie legată la ochi, iar moartea sa tragică, dar şi amănuntele picante despre viaţa sa i-au creat aura legendară. „Nu am dansat niciodată bine, oamenii veneau să mă vadă deoarece am fost prima care am apărut goală în public”, mărturisea aceasta. Există controverse cu privire la activitatea de spioană de care a fost acuzată faimoasa dansatoare, unii autori susţinând că nu ar fi fost o agentă secretă.
Fuchs - „spionul atomic”
Klaus Fuchs (1911 - 1988), cu nume de cod „Charles”, a fost un fizician britanic de origine germană, care a mărturisit că a fost spion sovietic. A fost cercetător în Laboratorul Naţional Los Alamos, unde a participat la Proiectul Manhattan, în care a fost dezvoltată prima armă nucleară. În anul 1950, Fuchs a recunoscut că furnizase sovieticilor informaţii secrete. Potrivit unor autori, ar fi dezvăluit modul în care uraniul putea fi procesat pentru a fi folosit într-o bombă şi cantitatea de uraniu sau plutoniu pe care americanii intenţionau să o folosească la crearea bombelor atomice de către Aliaţi. Informaţiile sale ar fi fost decisive în scurtarea timpului în care URSS a reuşit să îşi fabrice armamentul atomic. Ar fi dezvălut numele altor agenţi secreţi, astfel că pedeapsa primită a fost de 15 ani de închisoare. Fuchs a fost eliberat după nouă ani, a reuşit să ajungă în Republica Democrată Germană, unde i s-a acordat cetăţenia germană şi a fost ales membru în Comitetul Central al Partidul Socialist Unit din Germania şi şi-a putut continua cariera ştinţifică de fizician, în fruntea Institutului de Cercetări din Dresda.
Popov – agentul „playboy”
Dusan Popov -„Trycicle” (nume de cod primit datorită comportamentului sexual) a fost un agent secret de origine sârbă care a lucrat pentru MI6 (agenţia de spionaj a Marii Britanii) şi pentru Abwehr (serviciu de informaţii şi contrainformaţii al armatei germane) în timpul celui De-al Doilea Război Mondial. De asemenea, ar fi lucrat şi pentru serviciul secret iugolslav, sub numele de cod Dusko. Potrivit unor autori, stilul de viaţă excentric şi misiunile îndrăzneţe au fost inspiraţia reală pentru crearea celui mai cunoscut spion de ficţiune, James Bond. Trimis de Abwehr în SUA, pentru a aduna informaţii despre baza militară de la Pearl Harbour, Popov ar fi avertizat FBI, încă din august 1941, cu privire la atacul japonez de la Peal Harbour, din decembrie 1941. Cu toate acestea, avertismentul său nu a fost transmis, deoarece Edgar Hoover, care era la vremea respectivă directorul FBI, nu avea încredere în el şi nu şi-a informat superiorii. De asemenea, Popov a participat la operaţiunea Fortitude, care urma să inducă în eroare Germania cu privire la locul debarcării forţelor aliate în Franţa. Popov a murit în Franţa în 1981, la 68 de ani.
Richard Sorge – „spionul lui Stalin”
Richard Sorge (1895 - 1944) a fost un agent sovietic de origine germană, considerat drept unul dintre cei mai mari agenţi de informaţii din toate timpurile. Numele de cod dat în cadrul NKVD a fost „Ramsay”. În timp ce se redresa dintr-o vătămare suferită pe frontul de vest în timpul Primului Război Mondial, a devenit un comunist pasionat. În anii ‘20, a mers în Uniunea Sovietică şi a început să lucreze ca agent de informaţii. Înainte şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a ajuns în Japonia, unde a colaborat ca agent al Abwehrului cu ambasada şi cu ambasadorul german Eugen Ott – şef al spionajului german de la Tokio. A furnizat sovieticilor informaţii importante despre intenţiile atât ale Japoniei, cât şi ale Germaniei naziste. Istoricii militari consideră că realizarea cea mai importantă a lui Sorge a fost notificarea Kremlinului că Japonia nu va ataca URSS-ul, ci se va îndrepta spre sud contra Chinei. Această informaţie strategică a condus la decizia cardinală a lui Stalin din 26 mai 1941 de a transfera 250.000 de soldaţi sovietici din Siberia spre Moscova pentru a ţine piept asediului ei de către trupele germane. De la Sorge sovieticii au aflat că Japonia nu intenţiona să atace Uniunea Sovietică, dar au aflat şi că Hitler o va face. În 1941, Sorge şi-a informat superiorii sovietici despre data exactă la care avea să fie declanşată Operaţiunea Barbarossa, de invadare a URSS. Moscova i-a mulţumit, dar nu a făcut mare lucru să preîntâmpine atacul german. În acelaşi an, a fost capturat de japonezi, iar în 1944 ar fi fost executat, prin spânzurare. Sorge nu a fost schimbat pentru prizonieri japonezi de război deoarece, atât guvernul sovietic, cât şi Sorge, au negat că el ar fi spionat pentru URSS. Două decenii mai târziu, lui Sorge i-a fost acordată post-mortem distincţia Eroul Uniunii Sovietice, cel mai înalt titlu onorific din Uniunea Sovietică.
Pacepa – spionul român faimos după fuga în SUA
Cel mai cunoscut spion român a fost Ion Mihai Pacepa, devenit faimos după ce în 1978, în timp ce se afla în misiune în afara ţării, a refuzat să revină în România. În iulie 1978, Pacepa, atunci general adjunct de la Departamentul de Informaţii Externe şi consilier de taină al lui Nicolae Ceauşescu, a fost trimis în misiune în Republica Federală Germania (RFG). A solicitat azil politic în SUA prin intermediul ambasadei americane din Bonn, iar cererea a fost aprobată de preşedintele Jimmy Carter. La 28 iulie 1978 Pacepa a fost transportat în secret cu un avion militar la aeroportul prezidenţial de lângă Washington, D.C.. Regimul comunist l-a condamnat urgent la moarte, în contumacie, pentru crimă de înaltă trădare şi a pus un premiu de două milioane de dolari pe capul său. Povestea şefului spionilor devenit transfug, relatată chiar de către el, a devenit faimoasă în SUA la începutul anilor ’80. La fel de celebre au fost şi volumele publicate de acesta despre regimul comunist din România acelor ani şi despre familia Ceauşescu. Au rămas însă controverse cu privire la motivele care l-au determinat pe Pacepa să fugă din ţară. Potrivit propriei variante, Pacepa a recurs la acest gest după ce i s-ar fi cerut să îl omoare pe Noel Bernard, directorul postului de radio Europa Liberă. O altă versiune este că s-a folosit de şansa de a părăsi România, când Ceauşescu l-a trimis în RFG cu un mesaj secret pentru cancelarul german Helmud Schmidt. După momentul defectării, ziarul german Die Welt afirma că Pacepa se afla în contact cu CIA de ceva timp înainte de dispariţia sa, însă oficialii americani nu confirmau acest lucru. Alţi istorici susţineau că serviciul de spionaj american cunoştea încă din 1976 faptul că românul era şi agent KGB. Iar o altă versiune despre motivele fugii lui Pacepa a fost că acesta ar fi aflat că este anchetat din ordinul lui Ceauşescu pentru tranzacţii dubioase în numele statului român.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
