A murit George Homoştean. Ce secrete a ascuns fostul ministru din anii 1980, implicat în Operaţiunea Autobuzul
0
Fostul demnitar comunist George Homoştean, fost ministru de Interne în anii 1980, a murit miercuri, 21 decembrie 2016, la Alba Iulia. George Homoştean avea 93 de ani, iar de numele său se leagă intervenţia în forţă în celebra „Operaţiune Autobuzul” din vara anului 1981.
A murit George Homoştean (93 de ani), deveanul care a condus Ministerul de Interne între 1978 – 1987, în Guvernele Ilie Verdeţ şi Constantin Dăscălescu. Născut la Deva, în 19 iunie 1923, s-a mutat în Alba Iulia începând cu 14 februarie 1968, odată cu constituirea judeţului Alba, ocupând timp de 10 ani funcţia de prim-secretar al judeţului. A fost veteran de război, fiind rănit în 1945, în Munţii Tatra şi până în prezent a fost preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război din Hunedoara. George Homoştean a fost ministru de Interne timp de un deceniu, iar ulterior, între 1988 – 1989 a fost ambasador la Praga.
Operaţiunea Autobuzul
Numele lui George Homoştean este legat de intervenţia în forţă a autorităţilor în „Operaţiunea Autobuzul”. În august 1981, trei tineri cu vârste între 23 şi 32 de ani au furat arsenalul postului de miliţie din Pui şi au deturnat un autobuz care circula pe ruta Haţeg – Orăştie. Din arsenalul furat de terorişti, după ce au spart peretele clădirii Miliţiei din Pui, făceau parte trei pistoale mitralieră de calibru 7,62 mm cu pat rabatabil, trei pistoale de calibru 7,65 mm model 1974, şapte încărcătoare de pistol-mitralieră, dintre care şase pline cu muniţie, şase încărcătoare de pistol, trei baionete, trei cuţite, o busolă, 55 cartuşe de calibrul 7,65 mm şi 570 cartuşe de calibrul 7,62 mm.
Teroriştii au luat peste 40 de ostatici şi l-au obligat pe şofer să se îndrepte spre Timişoara, cu intenţia de a părăsi România. Autobuzul s-a îndreptat spre Timişoara, iar în scurt timp pe urmele sale au pornit echipaje ale Miliţiei şi Securităţii. Pe traseu, şoferul era silit să oprească în staţii, pentru a lua călători, pentru că teroriştii voiau ca numărul pasagerilor să fie cât mai mare. În apropiere de Recaş, un autotren a blocat înaintarea autobuzului, în timp ce în spate rămăsese o camionetă de transport de pâine. Autobuzul a oprit şi încercuit de forţele militare şi ale Miliţiei. Şoferul fusese ucis, după ce forţele de intervenţie au deschis focul asupra autobuzului, care voia treagă prin blocajul instituit, iar negocierile pentru eliberarea ostaticilor au eşuat. Cei trei tineri ceruseră un elicopter şi 30.000 de dolari, pentru a putea fugi din ţară. În schimb, Nicolae Ceauşescu a dat ordinul lichidării lor.
În ploaia de gloanţe care a urmat, şase pasageri şi-au pierdut viaţa. Cel puţin 12 au fost răniţi, iar în cele din urmă, rămaşi fără muniţie, teroriştii s-au predat.
A păstrat secretul misiunii
Operaţiunea „Autobuzul“, cum a fost cunoscută acţiunea miliţiei şi trupelor de securitate, a avut că rezultat împuşcarea „teroriştilor“, dar şi a câtorva dintre pasagerii autobuzului. Justiţia post-decembristă a dat o sentinţă în cazul lichidării aşa-zişilor terorişti. Conform unei sentinţe definitive şi irevocabile a Curţii Supreme, din 2002, Homoştean se face vinovat de coordonarea asasinării protestestarilor anticomunişti. George Homoştean a fost arestat la data de 26 ianuarie 1993 şi eliberat la data de 15 aprilie 1994, prin amnistiere, conform Decretului 11/1988, care prevedea la art. 2, că „se reduc cu jumătate, pedepsele cu închisoarea mai mari de 10 ani aplicate de instanţa de judecată”. Ulterior, prin decretul prezidenţial 952 din 27 noiembrie 2002, la propunerea Ministerului Justiţiei, a fost graţiat restul de pedeapsă rămas neexecutat.
Fostul demnitar a păstrat tăcerea asupra celor petrecute în ziua de 23 august. În 26 aprilie 2010, fostul preşedinte Traian Băsescu i-a acordat lui Homoştean Ordinul „Virtutea Militară“, dar la scurt timp i-a retras decoraţia.
Trimis în judecată la 93 de ani
În 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a anunţat trimiterea în judecată a deveanului, în vârstă de 93 de ani, alături de maiorul în rezervă Marin Pârvulescu, colonelul în rezervă Vasile Hodiş, foşti ofiţeri de securitate şi Tudor Postelnicu, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, înainte de 1989. Cei patru au fost inculpaţi pentru infracţiuni contra umanităţii în dosarul morţii dizidentului Gheorghe Emil Ursu, decedat la data de 17 noiembrie 1985 în Spitalul Penitenciar Jilava.
„Inculpaţii Pârvulescu Marin şi Hodiş Vasile, în calitate de ofiţeri în cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra victimei inginerul disident Ursu Gheorghe Emil, acţiuni care au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să-i aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă. De asemenea, inculpaţii Homoştean George, în calitate de ministru de interne, şi Tudor Postelnicu, în calitate de şef al Departamentului Securităţii Statului, în cursul lunilor octombrie şi noiembrie 1985, au transmis către Ambasadele României de la Paris şi Washington documente oficiale prin care au disimulat caracterul represiv şi politic al acţiunilor întreprinse împotriva lui Ursu Gheorghe Emil, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru opinii considerate ostile regimului comunist. De asemenea, la solicitarea comunităţii internaţionale şi a unor oameni politici din SUA de a primi informaţii referitoare la situaţia disidentului român, aceştia au ascuns caracterul represiv al acţiunilor îndreptate împotriva lui Ursu Gheorghe Emil”, se arată în dosarul trimis spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală.
Vă recomandăm şi:
Cel mai sângeros atac terorist din România, petrecut la 23 august 1981, a avut de o parte a baricadei trei atacatori amatori, care au preluat controlul, sub ameninţarea armelor, asupra unui autobuz plin de călători, iar de cealaltă parte forţe de ordine total incompetente, care au rezolvat cazul cu preţul unui măcel. Unul dintre călătorii supravieţuitori şi doi dintre ofiţerii de Securitate implicaţi ne-au povestit cum s-a derulat drama.
Mai multe note informative secrete, provenite de la reprezentanţii Ambasadei Statelor Unite ale Americii, publicate de wikileaks.org, dezvăluie modul în care americanii priveau greva minerilor din 1977, considerată de unii istorici cea mai mare mişcare anticomunistă dinainte de 1989. Informaţiile oficialilor din anii 1970 prezentau evenimentele din Valea Jiului cu totul diferit de modul în care le „zugrăveau” autorităţile comuniste.
Una dintre cele mai răsunătoare mişcări de protest din România aflată sub regimul comunist, Greva minerilor din 1977, a transformat Valea Jiului într-o zonă militarizată. În lunile care au urmat grevei de la Lupeni, zecile de mii de localnici din oraşele miniere au fost supuşi unor verificări riguroase, iar Securitatea şi Miliţia au ţinut sub strictă supraveghere comunitatea.
Spre sfârşitul anului 1977, Valea Jiului devenise o zonă militarizată, cu o populaţie tulburată de ameninţările autorităţilor, scriau jurnaliştii de la The New York Times. Totul se petrecea după ce în primele zile ale lunii august, peste 35.000 de oameni au protestat în Lupeni, faţă de condiţiile rele de muncă şi de lipsa alimentelor. Ceauşescu însuşi a ajuns în Valea Jiului pentru a-i calma, însă dictatorul nu şi-a respectat promisiunile.
Ernest Ulrich (87 de ani), etnic german din Petroşani, deportat, în 1945, în lagărele de muncă din fosta Uniune Sovietică pentru aproape cinci ani, povesteşte cum un gropar rus îşi hrănea porcii din cadavrele deţinuţilor şi chiar ar fi folosit carnea de om la preparatele oferite prizonierilor. Ulrich este unul dintre cei mai în vârstă şoferi din Valea Jiului şi a reuşit să scrie o carte în care a relatat experienţele din URSS.
Se încarcă comentariile...
