Sigurul oraş românesc care a avut patru primari în trei zile. Au fost daţi jos de mulţime, terorişti, nevastă şi porc
0De-abia la a patra încercare s-a reuşit numirea unui primar care să rămână pe funcţie mai mult de 48 de ore. Însă nici al patrulea n-a rezistat decât până-n august 1990, când a lăsat baltă Primăria. A fost nevoie de al cincilea primar pentru a se ajunge la primele alegeri locale libere, din 1992.
Istoria are deseori întorsături la care nici cea mai bogată fantezie nu poate aspira. Un exemplu este situaţia din zorii democraţiei moderne româneşti, în decembrie 1989, atunci când oraşul Galaţi a avut parte de cea mai spectaculoasă succesiune de schimbări de primari din istoria României.
În decurs de doar trei zile, oraşul a avut parte de patru edili, adică o medie de 1,33 primari pe zi, iar motivele pentru care doi dintre aceştia au demisionat sunt greu de priceput în zilele noastre.
Primarul comunist, alungat de mulţime
Revoluţia din Decembrie 1989, l-a prins pe funcţia de primar al Galaţiului (se numea pe atunci „preşedinte al Sfatului Popular orăşenesc”) pe activistul PCR Ion Caranghel.
Cei care l-au cunoscut spun despre Caranghel că era un soi de zbir comunist, fără mamă, fără tată, aşa că n-a fost nicio surpriză că în 22 decembrie 1989 mulţimea a năvălit în biroul lui şi l-au pus pe fugă.
După cum a povestit ulterior revoluţionarul gălăţean Eugen Pop, Caranghel nu s-a dus acasă, ci a încercat să se ascundă de furia populară. „Fugise din primărie şi a sărit gardul şantierului naval în speranţa că îşi va găsi adăpost la fostul loc de muncă, dar când a văzut cum stau lucrurile şi că este agitaţie mare a fost nevoit să sară gardul în sens invers şi să se refugieze pe maidanul din cartierul Bădălan”, a povestit revoluţionarul, în urmă cu câţiva ani, jurnaliştilor de la „Imparţial”.
De altfel, Caranghel avea să dispară complet din viaţa publică după acest incident.
Cum să fie primar trei ore
Printre cei care au pătruns în sediul Primăriei Galaţi, în căutarea lui Caranghel, în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 s-a numărat şi un anume Atanasiu. Vocal, bătăios, furios. Ca efect al masei critice, mulţimea l-a pus pe loc primar, funcţie pe care avea să o ocupe însă numai câteva ceasuri.
Responsabilizat brusc de noua şi înalta funcţie, Atanasiu (bizar este că nimeni nu-şi mai aminteşte prenumele lui) a dat un telefon la Comitetul Revoluţionar Provizoriu ce se înfiripase în fostul sediul al judeţenei PCR (actualul sediu al Prefecturii Galaţi) pentru a cere lămuriri cu privire la programul de lucru pentru perioada Sărbătorilor de iarnă.
A fost foarte dezamăgit să afle că, din păcate, este obligat să fie la lucru de Crăciun, situaţie care intra în teribilă contradicţie cu faptul că promisese nevestei că va merge să taie porcul socrilor.
Conştient de faptul că nu poate rezista nevestei şi porcului (se povesteşte că ar fi spus, chiar înainte de a apărăsi clădirea, că n-are chef să-l lase consorta din cauza revoluţiei) şi-a dat demisia şi s-a dus în treaba lui. Şi dus a fost, căci nu s-a mai auzit nimic de el de atunci.
Al treilea primar a rezistat 48 de ore
Nici nu apucase să se lase seara, când Galaţiul avea, în 22 decembrie, al treilea primar din acea zi: profesorul universitar Ioan Iacob (devenit ulterior unul dintre liderii Alianţei Civice).
Vineri, 22 decembrie 1989, pe la orele prânzului, profesorul ieşise să cumpere pâine de autoservirea de la “Spicu”. A văzut ce se întâmplă şi s-a alăturat coloanei de revoluţionari. Aşa a ajuns în Primărie şi când instituţia a intrat în vid de putere pentru a doua oară în acea zi (cum spuneam, porcul a învins Revoluţia în mintea primarului Atanasiu), profesorul Iacob a devenit al doilea primar de după Revoluţie (şi al treilea al zilei) la Galaţi.
Însă nici mandatul lui nu s-a dovedit unul prea lung. De fapt, a fost edil pentru numai pentru 48 de ore, căci pe 24 decembrie a demisionat la rândul său, argumentând că se teme de terorişti şi de turbulenţele din interiorul noii puteri.Se vede treaba că profesorul intuise că începuse confiscarea mişcării populare spontane, lucru pe care de-abia acum îl reanalizează procurorii care lucrează la dosarul Revoluţiei.
Revenind la acel moment, este de spus că profesorul Iacob avea şi argumente ceva mai concrete decât bănuiala unei lovituri de stat suprapuse peste mişcarea din stradă. Mai exact, la Comitetul Revoluţionar Provizoriu Galaţi deja fusesese scandal mare, după ce maiorul Ilie Plătică Vidovivi (care avea să devină ulterior senator PSD) îi arestase şi-i băgase la beci pe capii revoluţiei gălăţene.
A patra oară-i cu noroc
În fine, pe 24 decembrie avea să fie numit primar profesorul universitar Oprea Florea, care avea să reziste în funcţie până în august 1990 (demisionat din motive de sănătate), când a fost înlocuit, tot prin numire, de inginerul Pătraşcu Samoilă (cunoscut gălăţenilor ca director al Portului Bazinul Nou).
Acesta din urmă avea să conducă oraşul până în martie 1992, când a fost instalat în funcţie Eugen Durbacă (actual deputat ALDE, fost senator PC), primul primar gălăţean ales în mod democratic după cele cinci decenii de dictatură comunistă şi cei doi ani de interimat marca FSN.
Vă mai recomandăm şi:
O poveste halucinată, care o are în prim plan pe celebra prostituată Mariana Baboş. Valul Revoluţiei a dus-o pe vânzătoarea de plăceri la balconul sediului judeţenei de partid, de unde a vorbit, pe limba ei, miilor de gălăţeni strânşi, în 22 decembrie 1989, ca să-şi recapete libertatea furată de comunişti.
Felician Costel Niţă, din Galaţi, a murit stupid, pe 5 ianuarie 1990, secerat de o rafală de armă automată mânuită de un militar care l-a crezut terorist pe tânărul ce se întoarcea de la muncă. Ucigaşul a fost apoi condamnat, dar nu pentru crimă, ci pentru nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.
Dumitru Budescu (44 ani), victima accidentului de circulaţie petrecut pe 24 decembrie 1989, în apropiere de Galaţi, a devenit erou-martir după ce a fost strivit în Dacia lui de un tanc condus haotic de un sergent trimis, la ordinul CFSN condus de Ion Iliescu, să apere Brăila de terorişti inventaţi.