Românii care vor să schimbe industria auto. Transport la viteze supersonice, amortizoare revoluţionare şi bord din carbon pentru siguranţa pasagerilor

Robert Atanasiu (stânga) şi Marcel Boghian Foto: Valentin Trufaşu

Robert Atanasiu, din Galaţi, student la Imperial College din Londra, a conceput un sistem de transport al oamenilor pe distanţe foarte mari cu viteze supersonice. Deplasarea între SUA şi Europa s-ar putea face în doar câteva zeci de minute, spune el. Iar masterandul Marcel Gabriel Boghian, tot din Galaţi, a creat două dispozitive ce ar putea revoluţiona domeniul siguranţei pasagerilor din autovehicule.

Robert Atanasiu (20 de ani), student în anul I la Imperial College London, în Marea Britanie, a descoperit domeniul aeronauticii, în care excelează în prezent, când se uita peste cursurile facultăţilor pe care ar fi vrut să le urmeze după absolvirea liceului. Imperial College London i-a atras atenţia pentru britanicii pun foarte mult accentul pe performanţă. „Tot ce faci aici trebuie să fie «cel mai», totul trebuie să fie la superlativ“, spune Robert. Tânărul este olimpic, obţinând două medalii de bronz în clasele a X-a şi a XI-a la Fizică, pe vremea când era elev la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Galaţi.

500 de metri pe secundă în tuburi vidate

Pentru a fi admis la cunoscuta universitate din Marea Britanie, Robert a lucrat la un concept despre modul cum se va realiza transportul oamenilor pe diverse distanţe în viitor. Proiectul gândit de tânărul din Galaţi i-a impresionat pe englezi. Robert a venit cu o idee despre cum se poate viabiliza un sistem de tuburi vidate, în care sunt montate capsule ce pot transporta oamenii la viteze supersonice, de aproximativ 500 de metri pe secundă. Capsulele sunt aşezate pe nişte aşa-numite perne electromagnetice, care le menţin la o distanţă de câţiva centimetri de tuburi, scopul lor fiind să elimine frecarea cu tubul, rămând astfel doar frecarea cu aerul.

În proiectul imaginat de Robert, capsulele sunt conectate în paralel, ele având trei viteze: una de accelerare, una prin care se menţine o viteză constantă şi una de decelerare. „Când o capsulă frânează, energia creată astfel se transferă la capsula cu care este legată în paralel, astfel încât se face o economie serioasă de energie“, ne detaliază tânărul sistemul gândit de el.

„Ceva inovativ, dar şi realist“

Ceea ce a diferenţiat proiectul lui Robert de cele cu care au venit ceilalţi candidaţi care îşi doreau să fie admişi la Imperial College London a fost faptul că acesta poate fi pus în practică, deci nu este un scenariu de film science fiction, ci o lucrare cu date şi calcule cât se poate de reale. „Am realizat înainte să trimit proiectul că singura mea şansă să fiu admis este să vin cu ceva inovativ, dar şi realist, şi exact asta am făcut. Vorbisem cu colegii mei şi ei încercau să integreze piese de la avioane în sistem, cum ar fi motoare care consumau combustibil realizat din petrol. Eu m-am gândit că toată ideea este să fac un proiect care să fie ecologic, să fie prietenos cu mediul şi nici să nu consume prea multe resurse în timpul exploatării“, ne detaliază tânărul.

Studiul la Imperial College London este o experienţă inedită, pentru că a însemnat trecerea de la copil la „o încercare de adult“, cum spune cu umor Robert. Tânărul şi-a făcut un program extrem de riguros, care să îi permită să înveţe, să joace în echipa de baschet a universităţii, dar şi să aibă grijă de el, asta însemnând să-şi facă de mâncare şi să se ocupe de celelalte treburi casnice.

Universitatea are grijă de studenţii săi

De amintit este că universitatea britanică are mare grijă de studenţii săi. „Dacă unul dintre noi are probleme la o materie sau probleme personale, un profesor care are rol de tutore vine imediat şi îl ajută să depăşească acea problemă“, ne explică Robert. S-a gândit deja ce va face după absolvire, unul dintre domeniile vizate de el fiind consultanţa tehnică în inginerie. Asta înseamnă că firmele care vor să creeze un produs pentru o piaţă anume vor cere o expertiză, astfel încât să vadă din timp dacă acesta este viabil şi dacă poate fi îmbunătăţit.

Sistemul de la universitatea britanică îi permite tânărului din Galaţi să îşi întrerupă studiile pentru un an ca să se angajeze, având trei ani de licenţă şi unul de masterat. Englezii chiar încurajează studenţii să facă asta şi organizează mai multe târguri de joburi, unde vin companii interesate să racoleze tineri talentaţi, mai ales că Imperial College London este cea mai cunoscută şi apreciată universitate tehnică din Londra.

A plecat din ţară nu pentru că ar fi vrut neapărat să studieze în străinătate, ci pentru că nu a găsit nicio universitate care să aibă specializarea care îl interesa, respectiv aeronautică, dar şi care să se ridice la un anumit standard. Tocmai de aceea îl deranjează cei care cred că tinerii care pleacă în afară au trădat ţara unde s-au format, când, de fapt, mulţi tineri vor un viitor mai bun, dar, în special, să facă ceea ce le place. 

„Sunt din România şi acolo mi-e locul“

Robert crede că lucrurile s-ar schimba fundamental şi în România dacă sistemul de învăţământ ar fi orientat mai mult pe partea practică a lucrurilor, nu doar pe cea teoretică. Este bine să-ţi imaginezi cum are loc un anume fenomen la fizică, dar cel mai bine este să vezi concret cum are loc acesta, dar şi dacă are o utilitate practică. „În Anglia, studenţii sunt învăţaţi să gândească în lucruri reale, nu în abstract, cum este la noi“, punctează tânărul.

Şi specializarea este o problemă. „Nu e bine nici ce fac englezii, care obligă copiii să se specializeze doar pe câteva materii, rămânând total descoperiţi pe altele, cum ar fi istoria şi geografia. Nici ce facem noi în România nu este în regulă, elevii fiind obligaţi să înveţe lucruri care nu le vor folosi niciodată şi care depăşesc cu mult nivelul de cultură generală. Robert crede că soluţia este ca tinerii să îşi aleagă câteva materii la care să se specializeze şi la care să fie punctaţi, dar şi alte câteva, la care să nu primească note şi care să se desfăşoare interactiv.

Un inginer în aeronautică poate ajunge să câştige la un moment dat şi 50.000-60.000 de lire sterline pe an, dar Robert se gândeşte deja că, după ce va căpăta experienţă în Marea Britanie, se va întoarce acasă. „Din punct de vedere profesional, este clar că în Anglia este mult mai bine şi se câştigă mai bine. Eu mă gândesc totuşi că sunt din România şi acolo mi-e locul“, ne spune cu emoţie tânărul.

Dispozitive pentru revoluţionarea siguranţei pasagerilor

Masterandul Marcel Gabriel Boghian (24 de ani) se numără printre cei mai talentaţi ingineri din România.  Tânărul are la activ alte două invenţii care ar putea revoluţiona domeniul siguranţei pasagerilor din autovehicule dacă vor fi puse în practică. Marcel a gândit o soluţie de îmbunătăţire a siguranţei maşinilor printr-un sistem de amortizoare, care este extrem de ieftin şi foarte simplu de realizat. „Vorbim despre înlocuirea unei traverse, care în caz de impact frontal al maşinii, se comprimă şi preia toată energia, cu un amortizor, care să funcţioneze pe bază de fluid şi aer comprimat“, explică masterandul cum funcţionează invenţia sa.

Mai pe româneşte, este vorba despre un sistem cu piston care, în momentul în care are loc impactul, deplasează  tija pistonului principal înapoi, astfel că fluidul pune presiune pe rezervorul secundar, în care se găseşte aer comprimat. „Pe pistonul principal am pus o diafragmă din oţel, care se sparge la o anumită presiune şi se declanşează astfel sistemul bazat pe fluid şi aer comprimat, iar energia de impact este absorbită mult mai bine. Nu se mai deformează şasiul maşinii, iar daunele sunt mult mai mici. În plus, siguranţa pasagerilor creşte foarte mult. Un astfel de dispozitiv nu costă mai mult de 50 de euro pentru fiecare maşină pe care ar fi montat“, detaliază Marcel.

A doua creaţie a tânărului inventator o reprezintă nişte materiale menite să le înlocuiască pe cele din care este confecţionat în prezent bordul maşinilor şi care sunt mult mai sigure pentru pasageri în cazul unui accident de maşină cu impact frontal. Principalul vizat este capacul de pe volan, unde este plasat airbagul şi planşeul bordului, confecţionat din plastic rigid care, în caz de impact, poate răni grav sau chiar mortal şoferul.

Masterandul a conceput un material care se poate adapta, absorbind şocul impactului, dar care mai are un avantaj extrem de important: nu produce benzen. „Materialele din care este confecţionat în momentul de faţă bordul maşinilor degajă benzen, care este cancerigen, şi este suficient să ne lăsăm maşina câteva ore în soare pentru ca în maşină să se elibereze un nivel ridicat de compuşi toxici“, punctează Marcel. Materialul creat de inginerul gălăţean pentru bordul maşinilor este din carbon, eliminând astfel această problemă cu care se confruntă în prezent producătorii de maşini.