Profesorul care a studiat efectele eroziunii Dunării. „Există riscul ca acest fenomen să conducă la transformarea Deltei Dunării în mlaştină“
0
Florin Popescu, profesor de mecanica fluidelor la Facultatea de Inginerie din Galaţi, împreună cu un colaborator apropiat, Răzvan Mahu, au efectuat două studii privind efectele eroziunii apei la separarea Dunării în braţele Sulina şi Sfântu Gheorghe, dar şi cu privire la viteza cu care pot circula navele de transport pe canalul Dunăre-Marea Neagră în condiţii de siguranţă.
Florin Popescu (60 de ani) a fost fascinat de mic copil de matematică, pasiunea pentru această materie fiindu-i insuflată de unul dintre dascălii săi de la Colegiul Naţional ”Vasile Alecsandri”, profesoara Chiţa Popovici. A câştigat mai multe olimpiade judeţene la matematică, participând şi la fazele naţionale ale competiţiei, iar ulterior a urmat Facultatea de Inginerie Mecanică la Galaţi.
A fost atras de fenomenele termodinamice, iar după absolvire a lucrat în proiectare, dar şi la combinatul siderurgic de la Galaţi. ”Nu mi-a plăcut proiectarea. Este o muncă solicitantă şi nu sunt omul care să se supună unui regim foarte riguros, aşa cum se cere în proiectare. Am fost atras de zona de cercetare, pentru că îţi dă un grad mai mare de libertate şi de iniţiativă”, ne mărturiseşte dascălul.
Revoluţia l-a prins ca şef de atelier pentru utilaje de construcţii la uzina de reparaţii siderurgice, perioadă în care a reuşit să restaureze împreună cu un maistru, o maşină veche, din 1898, marca De Dion-Bouton, un fel de trăsură cu motor, autovehiculul putând fi admirat şi astăzi la Muzeul de Istorie din Galaţi. Tot atunci a fost protagonist fără voie al unui incident mai puţin plăcut. Avea în subordine buldozereşti, excavatorişti şi şoferi, iar aceştia nu prea îl aveau la inimă pentru că îi punea la treabă şi le cerea să respecte regulile.
”Am nişte principii şi reguli după care m-am ghidat în viaţă. Cred că sunt o persoană corectă şi nu cred că pentru subalternii mei eram un şef prea bun. Nu îmi plac chiulangii, nu îmi place nemunca şi pot spune cu mândrie că, la Revoluţie, am fost singurul şef de atelier de pe platforma siderurgică schimbat de muncitori”, ne spune amuzat Florin Popescu. A fost însă şi o parte bună după ce a plecat din combinatul siderurgic, pentru că a avut şansa de a ajunge la Universitate, câştigând concursul pentru postul de asistent la disciplina de mecanica fluidelor de la Facultatea de Inginerie din Galaţi.
Studiu prin modelare numerică a eroziunii malurilor
Se remarcă la nivel naţional prin două studii pe care le-a efectuat recent, împreună cu un colaborator apropiat, Răzvan Mahu. În primul dintre ele, dascălul a analizat viteza cu care navele care tranzitează canalul Dunăre-Marea Neagră se pot deplasa în condiţii de siguranţă pe fluviu. În cel de-al doilea studiu, Florin Popescu a evaluat efectul de eroziune al Dunării la separarea în braţele Sulina şi Sfântul Gheorghe.
”Pe braţul Sulina apare un fenomen foarte puternic de eroziune, ce avansează odată cu trecerea timpului şi care, în acelaşi timp, conduce la o redistribuire a debitelor pe cele două braţe. Practic, creşte debitul pe braţul Sulina în detrimentul braţului Sfântu Gheorghe. Există riscul ca acest fenomen să conducă la transformarea Deltei Dunării în mlaştină pe mari suprafeţe dacă nu se va rezolva problema fenomenului de eroziune”, avertizează profesorul de mecanica fluidelor.
A realizat în 2016, împreună cu Răzvan Mahu, o analiză prin modelare numerică a fenomenului de eroziune a malurilor pe braţul Sulina, venind în acelaşi timp şi cu soluţii pentru realizarea unor amenajări hidrotehnice, astfel încât să se ajungă la o echilibrare a debitelor pe braţele Sulina şi Sfântu Gheorghe. ”Marele avantaj al simulărilor numerice este că, pe o geometrie dată, se poate studia efectul construirii unor diguri asupra curgerii apei pe cele două braţe”, detaliază Florin Popescu.
Mingea legată de soluţia care se va alege pentru stoparea fenomenului de eroziune şi redistribuirea debitelor pe cele două braţe este acum la autorităţi. Cel de-al doilea studiu l-a pornit după ce au existat anumite presiuni din partea transportatorilor pentru creşterea vitezei de navigaţie pe canalul Dunăre-Marea Neagră. Dascălul a demonstrat că o creştere a vitezei de navigatie de la opt kilometric pe oră la 15 kilometri pe oră ar creşte semnificativ riscul producerii unor accidente navale când două nave, circulând în sens contrar, se intersectează pe şenalul navigabil.
”Când se intersectează cele două nave, scade nivelul apei, acest fenomen amplificându-se odată cu creşterea vitezei de circulaţie, iar o navă mai mică poate lovi fundul canalului. În acelaşi timp, apare un moment de răsucire în jurul unei axe verticale, care poate conduce la ciocnirea celor doua nave”, detaliază Florin Popescu. Profesorul de mecanica fluidelor a efectuat şi un studiu privind dispersia în aer a poluanţilor proveniţi de la centralele termice, extrem de important pentru amplasarea acestor constructii în cartierele de locuinţe, dar şi vizavi de înălţimea la care trebuie poziţionate coşurile de evacuare.
Catamaran hibrid pentru cercetări pe Dunăre
Mecanica fluidelor nu este o specializare pentru oricine, fiind o disciplină extrem de matematizată, în care abundă ecuaţiile diferenţiale şi ecuaţiile diferenţiale cu derivate parţiale. Florin Popescu a început să rezolve probleme din ce în ce mai complexe, până când a ajuns la faimoasele ecuaţii Navier–Stokes, numite aşa după Claude-Louis Navier şi George Gabriel Stokes, care descriu mişcarea fluidelor.
Ecuaţiile Navier-Stokes sunt folosite în foarte multe domenii ale mecanicii fluidelor pentru a modela, de exemplu, mişcarea curenţilor atmosferici, curenţilor oceanici, curgerea fluidelor prin tuburi, scurgerea aerului în jurul unei aripi de avion. Ecuaţiile Navier-Stokes sunt, de asemenea, folosite la proiectarea avioanelor şi maşinilor, la studiul curgerii sângelui prin vene şi la analiza poluării mediului înconjurător.
”Nu există o soluţie analitică exactă pentru rezolvarea acestor ecuaţii, astfel că am început să studiez metodele numerice pentru rezolvarea lor. Aceste metode au creat o nouă ştiinţă, care poartă denumirea de Computational Fluid Dynamics, ştiinţa care se ocupă cu găsirea celor mai bune metode de rezolvare a sistemului de ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale Navier-Stokes”, ne explică profesorul.
Şi-a propus să construiască primul catamaran electric sau hibrid pentru cercetări sau transport pe Dunăre, un proiect în acest sens fiind deja în lucru şi, deşi va fi nevoie de ani buni de cercetare şi câteva milioane de dolari pentru a-l pune în practică, este încrezător că va reuşi să îl ducă la bun sfârşit.
Se încarcă comentariile...
