Profesoară de matematică la sat, fericită de elevii săi. Antreprenor de succes, apoi terapeut, Livia are acum grijă de viitorul copiilor din mediile defavorizate
0
După ce a activat un deceniu ca psiholog şi trainer de dezvoltare personală şi organizaţională, Livia Mohîrţă a ales să se dedice copiilor din medii defavorizate din Cernica, Ilfov. Informaţiile predate la clasă le leagă mereu de activităţi care i-ar putea ajuta pe cei mici mai departe – acasă sau când vor deveni adulţi.
Livia Mohîrţă predă matematică şi fizică la Şcoala gimnazială nr. 1 din comuna Cernica, judeţul Ilfov. Până anul trecut nu a mai lucrat în învăţământul de stat, dar timp de 15 ani a predat în învăţământul nonformal. Vine din zona antreprenoriatului şi îşi doreşte să ajute, prin învăţare, copiii din zonele vulnerabile.
După 10 ani de training ca psiholog şi psihoterapeut de dezvoltare personală şi organizaţională, a simţit nevoia să ofere ceva societăţii şi a ales să doneze timp şi suflet copiilor care provin din zonele defavorizate ale României. A urmat cursurile organizaţiei neguvernamentale Teach for Romania şi timp de un an a fost voluntar, iar pentru că îi plac noul şi schimbarea, a acceptat să fie profesoară la sat. Şi nu a fost deloc uşor.
Deşi a absolvit Politehnica şi Psihologia şi are un master în psihoterapie şi dezvoltare personală, timp de şapte ore pe zi a învăţat să traducă cunoştinţele pe care le-a dobândit de-a lungul anilor în lecţii pe înţelesul copiilor de gimnaziu.
„Trebuie să îi faci pe copii să iubească matematica. Una dintre cele mai importante lecţii este că învăţarea este relaţională. Dacă copilul nu te place, nu învaţă nimic de la tine“, spune profesoara.
Aşa că, ea le-a făcut cunoştinţă elevilor cu lumea ei, cea din zona antreprenorială, şi le-a vorbit despre importanţa contractelor – lucru ce îi va ajuta, cu siguranţă, când vor deveni adulţi. Şi pentru a aplica aceste informaţii, elevii au fost rugaţi să redacteze un contract cu ea, în care să fie stipulate clar drepturile şi obligaţiile fiecăruia.
Primul lucru pe care copiii şi l-au dorit introdus în contract a fost să nu ţipe la ei, iar al doilea să nu primească niciodată teme pentru acasă. „Eu le-am cerut, în schimb, respectul reciproc. Asta din cauza faptului că observasem la ei un tip de joacă ce uneori părea că nu are limite. Le-am vorbit despre respect şi despre importanţa lui în relaţiile dintre noi“, este prima lecţie pe care Livia Mohîrţă a predat-o la clasă.
I-a luat jumătate de semestru să îi înveţe să vorbească, pentru că elevii nu aveau curajul să răspundă la ore când erau întrebaţi ceva. Porneau mereu de la premisa că pot să greşească, iar asta însemna, pentru ei, o notă proastă.
Test cu cărţile pe masă
Din acest motiv, le-a dat voie să îşi refacă testele, astfel încât fiecare să descopere unde a greşit şi să nu se mai concentreze exclusiv asupra notelor. I-a învăţat să facă conexiuni logice şi nu doar să reproducă ceea ce au învăţat.
„La primul test pe care l-am dat au rămas şocaţi, pentru că le-am spus că pot sta cu cărţile şi caietele deschise pe bancă, dar fără telefoane. Testul pe care l-am dat se baza pe gândire, exact ca în viaţa de zi cu zi. Au la dispoziţie toate informaţiile şi tot ceea ce trebuie să facă este să le pună cap la cap, să le coroboreze, iar în final să scoată nişte concluzii din ele“, îşi explică dascălul metoda de predare.
FOTO arhiva personală
La fizică i-a învăţat cum să caute informaţiile care să le confirme ipotezele cu care lucrează la diverse experimente. De pildă, au calculat densitatea unei monede şi au analizat de ce se scufundă când este băgată în apă.
Livia Mohîrţă a mers şi pe metoda descoperirii pas cu pas, după ce a aflat că elevilor săi le era greu să facă, de pildă, diferenţa între unitatea de măsură şi instrumentul de măsură: „Nu pot să spun că unitatea de măsură pentru volum este cilindrul, când este metrul cub. Îi pun să deseneze instrumentul de măsură şi află astfel că cilindrul gradat este instrumentul cu care se măsoară volumul“
Experimente în laboratoare americane
Copiilor le plac lucrurile practice, şi pentru că pandemia nu a permis în ultimul an ca orele să se ţină fizic decât rareori, profesoara s-a adaptat. A folosit laboratoarele online de la universitatea americană Colorado, prin intermediul cărora elevii au intrat în lumea fascinantă a experimentelor. S-au jucat cu resorturi şi circuite electrice, iar din 2021 au avut posibilitatea să mute exprimentele în viaţa reală, în laboratorul din sala de clasă.
„Actuala generaţie este diferită de cele precedente. Trecerile din concret în abstract se fac mai greu, tocmai de aceea au nevoie de multă aplicabilitate. Anul trecut, o fetiţă m-a întrebat la ce le folosesc lor informaţiile despre puteri. De atunci, la orice lecţie pe care o predau, le vorbesc şi la ce le foloseşte în viaţa reală“, explică profesoara cum şi-a adaptat metodele de predare.
Astfel, copiii au învăţat că uleiul ars aruncat în chiuvetă va polua apa, după ce, la fizică, au aflat că densitatea uleiului este mai mare decât cea a apei şi cât de greu se descompune.
FOTO Teach for Romania
În fiecare lună, profesoara îi duce să viziteze ceva, pornind de la o casă a experimentelor şi până la centre cu diverse activităţi, astfel încât să îi expună mereu la ceva nou şi să trezească în ei curiozitatea descoperirii. „Trebuie să educăm copiii ca să înţeleagă că trebuie să înveţe toată viaţa şi că o meserie se va schimba odată la cinci, şase ani. Vreau, în primul rând, să se cunoască mai mult pe ei şi să înveţe să gândească. Au tot ce le trebuie, e nevoie doar să pună în contact neuronii“, remarcă, într-o notă amuzantă, Livia Mohîrţă cum vede educaţia viitorului.
Compania ei, a doua după Coca-Cola
A fondat o companie de la zero în anii ’90 şi a adus-o la nivelul unei multinaţionale – la un moment dat, coordona şase unităţi de producţie şi avea în subordine 1.500 de angajaţi. „Firma mea ocupase locul al doilea la nivel naţional după Coca-Cola, în 1998, ca cifră de afaceri şi număr de angajaţi“, îşi aminteşte Livia Mohîrţă.
Superputerea ei, cum îi place să spună, este plăcerea de a învăţa. A absolvit Politehnica de la Iaşi, dar a constatat după Revoluţie că nimic din ce învăţase nu o ajuta în economia reală. S-a înscris la Open University din Londra, ca să înţeleagă cum funcţionează capitalismul şi care sunt rotiţele care îl pun în mişcare.
„Acolo am învăţat cum faci un buget, cum faci o predicţie, am înţeles cum funcţionează o organizaţie şi cum să lucrezi cu resursele umane şi cele financiare. Realizezi că, în jur, totul este o resursă şi trebuie să o foloseşti“, spune profesoara.
Simţea însă că îi lipseşte ceva, mai ales pe partea relaţiilor interurmane. S-a înscris atunci la Facultatea de Psihologie din nevoia de a se înţelege mai bine pe ea însăşi, dar şi pe cei cu care interacţiona.
A urmat apoi şi un master în psihoterapie şi dezvoltare personală la Universitatea Bucureşti, iar timp de 10 ani a fost psiholog, psihoterapeut şi trainer de optimizare si dezvoltare personală si organizaţională. Are pregătire şi în formarea neurolingvistică şi experienţă în educaţia nonformală a copiilor, adolescenţilor şi este cercetător DICE (n.r. – proiect internaţional Comenius) şi în consilierea şi diagnoza organizaţională. Deţine o vastă experienţă în pregătirea candidaţilor la probe psihologice, de raţionament logic şi gândire critică pentru admiterea la instituţii publice şi europene, precum Institutul Naţional al Magistraturii.
Vă mai recomandăm să citiţi şi:
Profesoara care nu pune preţ pe note şi teme. „Învăţarea este despre viaţa noastră din fiecare zi“
Se încarcă comentariile...
