O ciupercă a produs epidemii la fel de cumplite ca ciuma. După 500 de ani, s-a descoperit secretul drogului pe care călugării tibetani îl cunosc de milenii

Cornul secarei a provocat zeci de mii de morţi în Evul Mediu Foto: agrofinanciar.ro

O ciupercă numită „cornul-secarei“ a produs teroare în Evul Mediu, fiind asemănată, din perspectiva victimelor pe care le-a produs, cu ciuma şi holera. Consumarea acestei ciuperci amestecate cu făină provoca o intoxicaţie foarte gravă, numită ergotism, ce putea să îmbrace o formă cangrenoasă sau una convulsivă, care inevitabil ducea la moartea în chinuri îngrozitoare a victimei.

Zeci de mii de oameni şi-au găsit sfârşitul în Evul Mediu după ce au consumat, uneori fără să ştie, o ciupercă ascomicetă parazită, denumită cornul-secarei. Aceasta are un sclerot violet-închis, cu o lungime de 6 centimentri şi o grosime de 0,5 centimetri, scrie Mihaela Opriş în cartea ”Milenarele întâmplări ale plantelor medicinale”, apărută la editura Albatros în 1990.

Amploarea epidemiilor provocate de această ciupercă a făcut ca ea să fie comparată cu ciuma şi holera. În acele vremuri, epidemiile provocate de cornul-secarei erau numite focul sacru, răul arzător sau focul Sfântului Anton, consemnează Mihaela Opriş în lucrarea sa.

Consumarea acestei ciuperci amestecată cu făină provoca o intoxicaţie foarte gravă, numită ergotism, ce putea să îmbrace o formă cangrenoasă sau una convulsivă. În primul caz, după consumarea cornului secarei, persoana în cauză traversa o stare asemănată cu beţia, numai că aceasta era halucinatorie. Membrele victimei se umflau, apoi se înnegreau, pentru ca în final pur şi simplu să se mumifice. Cangrena aducea persoana respectivă în situaţia ca degetele şi membrele să i se rupă. În varianta convulsivă, cel în cauză era măcinat de spasme musculare, durerile fiind atroce, se menţionează în cartea ”Milenarele întâmplări ale plantelor medicinale” .

Ergotismul este amintit pentru prima data în 1096 de scriitorul benedictin Sigebert de Gemblours . Vor mai trece însă 500 de ani până când se va face o legătura clară între cornul-secarei şi boala pe care o provoacă, iar cel care va face acest lucru va fi Denis Dodart, medicul lui Ludovic al X IV-lea, scrie Mihaela Opriş.

Cornul secarei, un alt fel de LSD

Un an mai târziu, abatele Teissier întăreşte spusele lui Dodart în lucrarea ”Memoriu asupra bolii de secară numită ergot” şi face mai multe teste pe animale pentru a urmări simptomele şi efectele ciupercii cornul-secarei asupra acestora, se relatează în cartea ”Milenarele întâmplări ale plantelor medicinale” .

Tentative firave de izolare a alcaloizilor ergotului s-au făcut de unii chimişti în secolul al XIX-lea, însă abia în perioada 1918-1944, un grup de cercetători din Basel (Elveţia), conduşi de A. Hofmann şi W.A.Stoll au reuşit să evidenţieze cei 12 alcaloizi din cornul secarei, ce conţin o substanţă specifică, derivat al indolului, acidul lysergic, care are efect psihotrop, detaliază Mihaela Opriş în lucrarea sa.

Ulterior, s-a descoperit că ergotul de secară era folosit de mii de ani de călugării tibetani la ritualuri mistice, ce s-au păstrat în celebra lucrare ”Cartea morţilor”. În carte se menţionează că ciuperca cornul-secarei produce efecte halucinogene asemănătoare drogului numit LSD 25, evident în anumite doze şi cu un anumit mod de preparare.

Cei care consumau cornul-secarei în condiţiile amintite, aveau parte de aşa numitele călătorii psihedelice, iar preparată după o anumită reţetă, ciuperca avea darul de a diminua tulburările psihologice periculoase, se concluzionează în  lucrarea ”Milenarele întâmplări ale plantelor medicinale”.