Motivele pentru care Biserica Ortodoxă Română nu este de acord ca femeile să devină preoţi. Explicaţiile unui preot

Motivele pentru care Biserica Ortodoxă Română nu este de acord ca femeile să devină preoţi. Explicaţiile unui preot

Procesiune religioasă FOTO Costel Crângan

Subiectul a fost evitat timp de secole de Biserica Ortodoxă, care şi-a exprimat pentru prima oară o opinie scrisă legată de femei şi preoţie de-abia în 1964. Evoluţia ulterioară a fenomenului şi explicaţiile refuzului ortodocşilor şi romano-catolicilor de a hirotoni femei este analizat de preotul român Pompiliu Nacu, într-o interesantă lucrare doctorală.

Ştiri pe aceeaşi temă

Una dintre cele mai mari controverse din lumea creştină contemporană este legată de accesul femeilor la preoţie. În vreme ce militanţii feminişti consideră că Sfânta Scriptură n-ar interzice de fapt femeilor să fie hirotonite întru preoţie, exegeţii ortodoxiei sunt de părere că interpretarea este cât se poate de greşită.

În acelaşi timp, parcă pentru a spori controverse, unele culte creştine creştinisme (este adevărat, contestate de tradiţionalişti, care le consideră „rătăciri” de la adevărata credinţă) au acordat deja femeilor dreptul de a sluji ca preoţi. Nu însă şi principalele biserici creştine - numim aici Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă -  care susţin că regula veche de peste 3.000 de ani rămâne în continuare fundamentală şi de neclintit.

Cum se vede fenomenul din perspectiva studiilor teologice vă vom dezvălui în continuarea, cu ajutorul lucrării „Ereziile primelor veacuri creştine şi dăinuirea lor la începutul mileniului trei”, publicată în anul 2010 de preotul ortodox Pompilu Nacu, din Galaţi. În fapt, avem de-a face cu o lucrare ştiinţifică după toate regulile cuvântului, mai ales că ea a fost teza de doctorat a preotului Nacu.

Despre începuturile controverse

În ciuda numeroselor controverse, Biserica Ortodoxă a fost foarte precaută în a explica motivele pentru care femeile nu au acces la preoţie, preferând să răspundă sumar, cu argumentul tradiţiei Sfinţilor Părinţi.

„Subiectul nu este nou, el a fost ridicat încă de la începutul veacurilor creştine de sectele gnostice, repus în discuţie în perioada Evului Mediu de mişcările neomanihee, intens dezbătut odată cu apariţia Reformei în Apus, reluat şi pus în aplicaţie de teologia contemporană şi formulat în termeni foarte clari în atmosfera Mişcării feministe”, scrie preotul Nacu în amintita lucrare.

Procesiune religioasă FOTO Costel Crângan

Lăsând deoparte Biserica Anglicană, autorul aminteşte despre faptul că Biserica Luterană este cea care a impus în Europa „moda” femeilor hirotonite ca preoţi, respectiv, în 1920 în Olanda, în 1947 în Danemarca, în 1956 în Norvegia şi aşa mai departe, în vreme ce  Biserica Ortodoxă va reacţiona cu adevărat de-abia în 1964, odată cu publicarea broşurii „Despre hirotonia femeilor”, scrisă de preotul profesor Nicolae Chiţescu, în care se face apel la Sfântul Apostol Pavel pentru a încerca o tranşare a problemei.

Preotul Chiţescu invocă un capitol din Biblie (I Cor.14, 34-35), unde Apostolul spune: „Ca în toate bisericile sfinţilor, femeile vostre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică”.

Explicaţia este însă destul de neclară (căci nu se identifică motivele, ci doar se aduce ca argument spusele, într-un context diferit, ale unui Apostol), avea să fie completată ulterior de o serie de teologi importanţi, cum ar fi episcopul Kallistos Ware. Acesta a arătat că hirotonia nu se situează doar în cadrul liturgic (cel ce ţine adică de ritualul propriu-zis), ci mai ales în cel sacramental (cel care ţine de Sfintele Taine).

Negarea rolul masculin al lui Iisus în natura umană

În lucrarea amintă, preotul Nacu face o trecere în revistă foarte atentă a tuturor  argumentelor aduse de cei care suţin că femeile ar trebui să aibă acces la preoţie.

„O primă obiecţie care s-a ridicat împotriva exclusivităţii bărbatului ca slujitor al lui Hristos este absenţa elementului masculin la conceperea lui Iisus. Astfel, feministele susţin că natura umană pe care a luat-o Hristos din Fecioara Maria este o natură în care masculinitatea este substituită de Sfântul Duh. Iisus neavând tată pământesc, ci numai ceresc, Fecioara Maria a fost singura persoană care îi oferă un element uman. Rolul masculin în natura umană pe care a asumat-o Hristos este inexistent”, aminteşte părintele Nacu una dintre cele mai importante teorii ale susţinătorilor ideii de femei-preot.

Autorul pomeneşte şi despre Sfintele Taine în raport cu preotul, găsind chiar şi o scuză bisericilor protestante care contrazic ideea că preoţia este atributul exclusiv al bărbaţilor: „Dat fiind că protestantismul nu recunoaşte nici Euharistia (împărtăşania), nici preoţia, nu există teologic vorbind niciun impediment pentru ca femeile să fie hirotonite pastori”.

Principiul ortodox: Sfânta tradiţie

Viziunea ortodoxă, explicată de părintele Pompiliu Nacu, merge pe principiul că preotul nu este doar săvârşitor al unui anume ritual creştin, ci că este însăşi reprezentarea iconistică a lui Hristos.

„Greşeala fundamentală de la care se pleacă în această problemă teologică vine din concepţia protestantă despre Sfintele Taine, unde este confundată preoţia sacerdotală cu preoţia generală. Preoţia sacerdotală este legată de persoana divino-umană a lui Iisus Hristos, care este bărbat, pe când preoţia universală, prin Taina Sfântului Botez, aparţine tuturor, fiind de drept uman”, scrie Pompiliu Nacu.

Acesta mai arată că Noul Testament nu atestă că o femeie ar putea să-L reprezinte pe Hristos de o manieră publică şi autorizată.  „Biserica de astăzi reafirmă cu tărie adevărurile dogmatice, se sprijină pe faptul că este apostolică, ceea ce înseamnă că învîţătura sa de credinţă se fondează pe mărturia autentică a apostolilor, ce au fost martori direcţi ai lui Iisus şi care au primit harul Duhului Sfânt direct de la El şi pe care l-au transmis prin succesiune apostolică episcopilor şi preoţilor”, mai adaugă autorul.

„De ce o femeie nu poate fi preot? Pentru că Hristos şi Apostolii au fost bărbaţi, iar umanitatea şi masculinitatea lui Iisus su avut un rol determinant. Iisus nu a fost uman şi masculin în sens abstract sau general şi nu putea să fie bărbat şi femeie în acelaşi timp”, concluzionează părintele Nacu.

Despre pr. dr. Pompiliu Nacu

Preotul Pompiliu Nacu FOTO Arhiva personală

Doctor în teologie, profesor la Centrul Ortodox de  Studii şi Cercetare „Dumitru Stăniloae” din Paris (Franţa). Este parohul Bisericii Ortodoxe „Toţi Sfinţii” din Milano Nord-Monza (Italia). Este născut în 3 decembrie 1968 în oraşul Galaţi şi este căsătorit cu Ingrid Iolanda, având împreună trei copii.

Lucrarea doctorală la care a făcut referire în prezentul articol a fost tipărită cu binecuvântarea PS Siluan, episcopul ortodox al Italiei.

Vă mai recomandăm şi:

Preotul Tănăsescu, despre protestul creştinilor la Muzeul Ţăranului Român: „Ortodoxia nu apelează la forme violente de exprimare şi nu cenzurează“

Mărturii inedite despre locul unde Cuza şi Negri au depus jurământul că vor face totul pentru a înfăptui Unirea

Care este semnificaţia sărutării mâinii preotului. Gestul, explicat de Sfântul Ioan Gură de Aur în lucrarea „Despre preoţie“

citeste totul despre: