Superbele haine purtate de români în perioada interbelică. Frumoasa Hélène Chrissoveloni dădea tonul ţinutelor pentru lumea bună

Epoca interbelică a fost definită de emanciparea culturală. Şi Galaţiul a fost marcat de schimbarea moravurilor, iar tonul modei era dat de frumoasa Hélène Chrissoveloni. Grija pentru vestimentaţie era, de fapt, etalonul modernităţii, care s-a nascut odată cu perioada interbelică. Parfumul acelor vremuri aminteşte de iubiri interzise, de serate muzicale şi de plimbări cu trăsura cu cai în centrul Galaţiului.

În perioada interbelică (1918 - 1939), doamnele şi domnii de la malul Dunării ţineau pasul cu moda occidentală. Presa locală a vremii scria numeroase articole despre tendinţe vestimentare, extravaganţă şi rafinament. În lumea high life-ului gălăţean, femeile se abonau la revistele din străinătate şi nu îşi comandau haine până nu aflau ce este la modă în partea vestică a Europei. 

„Galaţiul era preponderent comercial. Majoritatea negustorilor călătoreau foarte mult, iar influenţele modei occidentale se regăseau şi în portul gălăţean”, ne explică Marius Mitrof, consilier la Direcţia Judeţeană de Cultură, un mare pasionat de istorie a Galaţiului.

Moda pariziană şi charlestonul anilor '20 înseamnă graţie şi eleganţă. Femeile îşi taie părul în stil bob şi îşi ascund buclele sub borul pălăriei.

Tonul în modă era dat la Curtea regală de gălăţeanca Hélène Chrissoveloni, o tânără amuzantă, inteligentă şi bogată, născută într-o familie de bancheri de origine greacă. După modelul acesteia, doamnele din înalta societate le cereau croitorilor să copieze întocmai moda europeană a perioadei interbelice.

„Rochiile şi fustele doamnelor au devenit mai scurte, până la genunchi. Moda bărbătească a avut de suferit cel mai puţin. În fotografiile vremii, comercianţii, industriaşii şi reprezentanţii administraţiei locale apar îmbrăcaţi în costumele cele mai bune”, a precizat Marius Mitrof, consilier la Direcţia Judeţeană de Cultură Galaţi.

Hainele doamnelor erau croite din materiale pastelate, fine şi cu dantelă. Piesa de rezistenţă era fusta-clopot, iar talia era subliniată cu ajutorul unui corset special.

Gălăţencele îşi doreau să atragă toate privirile, iar la baluri îmbrăcau rochii cu spatele foarte decoltat, diademe cu pene şi mantouri. Ţinuta era completată de blana de gală, bijuterii, perle, broşe şi poşete placate cu foiţe de aur şi argint, obiecte pe care astăzi le găsim la colecţionari, sau în cufărul bunicii.

Paloarea tenului se menţinea sub umbreluţe sau pălării cu borurile foarte largi. Acolo unde natura era în dezacord cu tonul epocii interbelice, doamnele foloseau pudra albă şi îşi nuanţau buzele cu ruj roşu aprins.

Portul varia însă în funcţie de situaţia materială sau de mentalitatea individului.

„Cei bogaţi purtau costume croite din materiale scumpe, aduse de comercianţi. Cei care nu erau înstăriţi se îmbrăcau de la magazine de mâna a doua, sau îşi confecţionau singuri îmbrăcămintea dacă aveau norocul ca soţiile lor să fie croitorese”, a explicat Marius Mitrof, consilier la Direcţia Judeţeană de Cultură Galaţi.

„Personalul din casă avea o ţinută specială atunci când trebuia să servească, iar pe stradă adoptau o alta, ceva mai demodată”, a mai precizat acesta.

Gentlemenul modern avea însă de respectat câteva reguli clare: costumele trebuiau alese doar în tonuri simple, fără imprimeuri colorate. Creatorii de modă ai epocii îi îndemnau pe bărbaţi să „nu aleagă materiale sau culori care să semene cu cuvertura care se pune pe cal”, ci doar haine conservatoare.

„Majoritatea bărbaţilor purtau mustaţă, baston, ceas de buzunar cu lanţ de aur sau de argint şi costum de culoare închisă. Cei mai în vârstă nu se uitau cu plăcere la tinerii care se îmbrăcau după cataloage”, a explicat Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie Galaţi.

„S-au menţinut ca şi costum de protocol fracul şi redingota. Costumaţia de stradă era formată din pantaloni largi, care şi-au menţinut croiala în timp, vestă şi sacou. Au suferit modificări gulerele cămăşilor, care au trecut de la rotunjit, la ascuţit. Cravata era nelipsită. Dacă totuşi lipsea, gulerul de la cămaşă se purta obligatoriu descheiat. Bărbaţii din înalta societate purtau mănuşi subţiri din piele, de diferite culori şi nu le lipsea bastonul cu cap de fildeş. Cine se respecta, când ieşea pe stradă avea baston şi pălărie, pe care o scotea de pe cap ca să le salute pe doamne”, a relatat Marius Mitrof, consilier la Direcţia Judeţeană de Cultură Galaţi.

Costumaţia bărbatului din epoca interbelică nu era completă fără ghere de lac, în stilul „Al” Capone. Cei care purtau barbă aveau întotdeauna la ei un piepten de argint sau os, pe care îl foloseau ostentativ. În casă, gentlemenul purta un halat lung şi papuci comozi, din piele de porc sau de viţel.

La sfârşitul anilor '20, magazinele gălăţene lansau o nouă modă pentru doamne şi domnişoare: cămăşi fine cu broderii, ciorapi Mousselin, cercei de perle de diferite culori, pieptene de cap cu pietricele şi pantofi cu toc de 4-5 centimetri, cu barete şi decoraţii.

După ce se aranjau cu rafinament, gălăţenii perioadei interbelice ieşeau la plimbare pe strada Domnească, locul preferat de relaxare şi promenadă al acestora.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.