Cum a ajuns la gunoi o investiţie europeană de un milion de euro
0
O staţie de compostare a gunoiului din judeţul Galaţi s-a închis după numai şase ani de funcţionare, pentru că administraţia publică a ajuns la concluzia că se pierd prea mulţi bani cu funcţionarea ei. Culmea este că închiderea nu reduce cheltuielile, căci gunoiul nereciclabil va fi cărat la 60 de kilometri distanţă.
Instituţiile publice ne-au obişnuit deja cu ideea că orice proiect finanţat din bani publici se face după o temeinică analiză, respectiv după întocmirea unui studiu de fezabilitate. Anual, în România se cheltuiesc pentru astfel de studii sute de milioane de euro şi, până la un punct cheltuiala pare justificată, căci este firesc să se stabilească dacă eventuala investiţie se justifică.
Din păcate, însă, statisticile sunt dure: jumătate dintre studiile de fezabilitate plătite de administraţia publică locală în ultimii trei ani nu s-au soldat cu nimic în afara unui vraf de hârtii. Însă şi mai alarmant este că, deja, a început să iasă la iveală faptul că unele proiecte s-au bazat pe studii de fezabilitate făcute prost, deci eşuează.
Un astfel de exemplu este staţia de compostare a gunoiului de la Tîrgu Bujor (judeţul Galaţi). Inaugurată cu surle şi trâmbiţe în vara anului 2009, staţia s-a închis definitiv de câteva săptămâni, după ce autoritatea publică locală (Consiliul local Tg. Bujor) a ajuns la concluzia că se pierd prea mulţi bani cu exploatarea ei. Astfel, o investiţie europeană de un milion de euro a ajuns la gunoi (şi la propriu şi la figurat), generând şomeri în loc de civilizaţie şi bunăstare.
Fezabilitate ca shaorma: cu de toate
Studiul de fezabilitate întocmit în 2007 pentru realizarea staţiei de compostare a gunoiului de la Târgu Bujor este o adevărată colecţie de informaţii despre zonă. Se vorbeşte despre etnografie, despre ape, despre populaţie, despre tot ce mişcă în regiune, însă mai puţin despre eficienţă.
Chiar şi aşa, proiectul a fost acceptat pentru finanţare europeană prin PHARE 2014 („Schema de investitii pentru proiecte mici de gestionare a deşeurilor”), primind o alocare nerambursabilă de 910.000 de euro. Diferenţa până la un milion a fost asigurată de către Consiliul Judeţului Galaţi şi a constat în construirea drumului de acces şi a reţelelor de utilităţi.
Lucrările au fost atribuite în 2008 (contract nr. 3989 din 12 mai 2008), fără licitaţie, societăţii Confort SA (fosta întreprindere de construcţii Galaţi – TAGCM), care pe atunci era controlată de Metal SA, aparţinând omului de afaceri Corneliu Mangalea.
Lucrările au început imediat, iar în iunie 2009, staţia de compostare a gunoiului a fost dată în folosinţă cu mare tam-tam. La acea vreme era singurul obiectiv de acest gen din judeţul Galaţi şi a doua din România.
Ceea ce începe prost, se termină şi mai prost
La doar câteva luni de la darea în folosinţă a staţiei a început să iasă la iveală faptul că investiţia este un fiasco şi că atât fezabilitatea cât şi proiectul tehnic sunt făcute fără a ţine cont de realitatea din teren.
Practic, staţia nu făcea faţă volumului real de gunoi colectat, după cum declara în 2009, Octavia Popa, directorul obiectivului. „În ansamblul său, proiectul unităţii (N.R. realizat de Consproiect SA) nu corespunde volumului de deşeuri menajere ridicate de la Tg. Bujor, Umbrăreşti şi Moscu. În septembrie, în loc de 85 de tone, câte ar fi trebuit să prelucrăm ţinând cont de capacitatea proiectată, ne-au venit 190. În trei luni, şi am în vedere iunie, iulie şi august, ni s-a adus gunoi cât pentru o jumătate de an”, declara Octavian Popa, în 2009, pentru presa locală.
În ciuda semnalelor de alarmă, nu s-a întâmplat nimic. Gunoiul menajer a început să se adune în grămezi uriaşe în curtea staţiei, pe fondul faptului că, în conformitate cu reglementările legale, groapa de gunoi a oraşului Târgu Bujor fusese închisă.
S-a încercat o compostare accelerată, însă compostul a ieşit de proastă calitate, aşa că fermierii din zonă nu au vrut să-l mai cumpere. La disperare, din când în când, s-a ales soluţia de compromis de a transporta o parte din gunoi (circa 500 de tone pe an) la gropile autorizate din judeţ. Bineînţeles, cu costuri suplimentare, activitatea generând pierderi care trebuiau suportate din bugetul local.
În fine, în urmă cu câteva săptămâni, Consiliul local Târgu Bujor a decis să închidă staţia, muncitorii fiin trimişi în şomaj, iar instalaţiile introduse în conservare. Aventura ecologistă a micului oraş s-a încheiat, după şase ani de experimente.
Gunoiul - la Galaţi cu camionul
Primarul din Târgu Bujor, Laurenţiu Gîdei, este convins că lucrurile vor merge bine şi fără staţia de compostare.
„Consiliul Local are o societate, Bujor Preserv, care se ocupă cu colectarea deşeurilor menajere din Tg.Bujor, Moscu, Umbrăreşti. Consiliul Local a luat hotărârea, în urma unei analize, privind costurile pe care staţia de compostare şi Bujor Preserv le aveau, pentru a nu risipi de banul public, să renunţăm la staţia de compostare, chiar dacă asta a însemnat să dăm 12 oameni în şomaj. Gunoiul este colectat, se duce acolo şi angajaţii nu mai produc compostul, dar selectează reciclabilele în scopul valorificării lor”, a declarat primarul Laurenţiu Gîdei.
Selectarea generează însă şi material nereciclabil, cam 1.000 de tone pe an. Materialul respectiv va dus la Galaţi, la o distanţă de 60 de kilometri, iar asta costă. Potrivit unui calcul sumar, transportul celor 1.000 de tone de gunoi va costa administraţia bujoreană mai mult decât pierderile staţiei de compostare, ceea ce ridică semne serioase de întrebare asupra deciziei de închidere a acesteia.
CITEŞTE ŞI
Se încarcă comentariile...
