Ministrul Educaţiei, criticat dur pentru reprogramarea examenului de definitivat: „Am crezut că este o glumă deplasată“

Florinel Agafiţei

Intenţia Ministerului Educaţiei de a muta în 2017 examenul de definitivat al profesorilor în vacanţa de Paşte este aspru criticată de un profesor de istorie din Focşani.

Florinel Agafiţei, profesor de istorie la Şcoala din comuna Goleşti, spune, într-o scrisoare deschisă trimisă ziarului Adevărul, că un astfel de examen complex şi solicitant nu poate fi tratat doar într-o săptămână, ci este nevoie de minim o lună pentru ca un cadru didactic să fie pregătit de cel mai important test pentru cariera sa.

Profesorul trage nădejdea că ministrul Educaţiei va anula această decizie, pentru a demonstra că se află în slujba cadrelor didactice.

Redăm mai jos scrisoarea deschisă către diriguitorii învăţământului românesc:

“Iniţial, când am citit ştirea pe Internet, am crezut că este o glumă; evident, una deplasată, aceea cum că examenul de definitivat din anul 2017 se va susţine în perioada vacanţei de primăvară, mai precis, în luna aprilie!!! Pentru cei din afara sistemului, care nu ştiu despre ce fel de examen este vorba, pot să afirm că este o piatră de încercare pentru cei profesorii dornici să rămână în învăţământ. Un asemenea examen am susţinut şi eu acum câteva decenii în urmă. Raportându-mă la perioada subsemnatului, ca profesor de istorie, pot spune că am făcut pregătire la nivel universitar vreme de două săptămâni, după care, în câteva zile, în mod separat, am susţinut - în scris şi oral - examene la toată istoria universală, la toată istoria românilor, metodica predării istoriei românilor şi la pedagogie, acesta din urmă fiind examen eliminatoriu. 

Azi, înţeleg că un asemenea examen de definitivat s-ar da într-o singură zi! Generaţii întregi au susţinut dificilul examen în perioada vacanţei de vară, pentru a exista un minim timp de pregătire după un epuizant an şcolar, când munca efectuată la catedră solicită intelectul foarte mult, iar o eventuală încercare de examinare, în plină activitate didactică, ar putea produce un eşec, mai degrabă, decât o reuşită.

Acum citesc, mai mult decât consternat, că un astfel de dificil examen s-ar fi programat, undeva, prin vacanţa de primăvară a anului viitor! Fac o mică paranteză şi-mi amintesc de un mare profesor universitar ieşean, cunoscut istoriograf, Vasile Cristian, care în discuţiile sale cu studenţii afirma următoarele: "Dacă cineva doreşte să distrugă învăţământul preuniversitar din România, să aşeze în fruntea Ministerului un profesor universitar!". Iar învăţăceii din preajma lui îl întrebau curioşi, cum poate să susţină un asemenea lucru. Profesorul zâmbea şi răspundea:."Universitarul, de obicei, rămâne în acest mediu cam de când termină facultatea, evoluând ierarhic, uneori şi spiritual, până la înalte cote. 

Desprins de realităţile altui fel de învăţământ, cel preuniversitar, şi pus în postura de a conduce un Minister de profil, ajunge indubitabil să producă erori, oricât de bine intenţionat ar fi el. Iar erorile vor costa atunci sănătatea unor oameni, ca să nu mai spun, sănătatea unui întreg sistem educaţional". Revin şi înclin să-i dau dreptate, în continuare, fostului meu profesor, când ajung să citesc despre ce hotărâri sunt unii capabili să ia, fără nici cel mai mic tremur. Nu contest faptul că, poate, s-a dorit iniţial să se întreprindă ceva care să ajute sistemul, însă efectul, lesne previzibil, nu va fi decât unul contrar intenţiei. 

Nu se vor fi gândit cei din Minister, nu se va fi gândit, oare, nici ministrul însuşi, că în cursul unui an şcolar, din principii elementare, psihopedagogice, dar nu numai, un asemenea examen nu trebuie să fie susţinut? Se vor fi gândit, onor, cei care diriguiesc vremelnic destinele educaţiei naţionale, că profesorii înscrişi la definitivat, majoritatea tineri, cu mijloace jenante de existenţă din cauza salariilor prăpădite, vor mai fi făcând şi navetă într-un mod eroic, parcurgând zeci de kilometri într-o zi, prin păduri şi munţi, pentru a ajunge să predea la cine ştie ce şcoală unde încă n-a ajuns curentul electric? Şi că alţii, mulţi alţii schimbă autobuze şi trenuri pentru a a ajunge la o şcoală uitată de lume? 

Dar să-i lăsăm pe cei de asemenea condiţie şi să ne gândim la cei mai norocoşi, sufocaţi şi ei de problemele zilei, de traficul infernal şi de aglomeraţia cotidiană a marilor oraşe etc., care vor fi nevoiţi, prin aprilie viitor, odată ajunşi acasă, la sfârşit de săptămână, să se prezinte la un examen de care depinde însuşi viitorul lor în sistem? Sigur că nu s-au gândit cei din Minister, aceiaşi care afirmă că au fost interesaţi doar de decongestionarea anotimpului de vară, când ar fi prea multe examene... Să mă ierte stimabilii, dar abia acum au observat acest lucru? 

Aşa a fost dintotdeauna în perioada de vară, generaţia mea însăşi, de exemplu, susţinându-şi definitivatul într-un Bucureşti superprăfuit şi încins, dintr-o lună august, cu temperaturi ce săreau, liniştit, la umbră, de 40 de grade. Iar candidatul la statutul de definitiv în învăţământ nu-şi punea, pe atunci, problema neprezentării la examen sau la susţinerea lui în vacanţa străbătută de duhul sărbătorilor pascale! Nu ştiu dacă se va reveni asupra unei asemenea hotărâri, dar sper să nu se pună în aplicare, totuşi, o atare idee, asta, spre binele şi performanţa sistemului educaţional. 

Pledez pentru acea perioadă de măcar o lună de zile în care cel implicat să aibă un minim timp necesar pentru revizuirea şi repetarea întregii materii traversate în anii facultăţii (pentru cei care nu ştiu, e vorba de zeci de kilograme de maculatură!). O anulare a unei asemenea decizii ar demonstra că aceşti oameni, care nu vor mai sta mult prin funcţiile lor, n-ar fi străini de problemele celor de sub ei, demonstrând că se află în slujba lor şi nu invers, pe de o parte, ca să nu mai spun a sistemului, pe de altă parte. În final, ca o curiozitate personală, mai pun doar o întrebare: de ce tac sindicatele într-o asemenea problemă?”, îşi încheie Florinel Agafiţei scrisoarea.