Focşăneanul Umberto Sorani, inventatorul aparatului de curăţat cartofi şi a echipamentelor pentru submarine
0
Invenţiile sale au folosit nespus omenirii şi au permis cu mult mai repede atingerea unor performanţe notabile în numeroase domenii de activitate.
Unul dintre marii inventatori focşăneni de la începutul secolului XX a fost Umberto Sorani. Născut în anul 1886 dintr-un tată italian, refugiat ca profesor de muzică la Liceul Unirea şi o mamă focşăneancă, Umberto Sorani a avut 22 de fraţi şi a urmat cursurile primare la Şcoala nr 1 din Focşani, după absolvirea a intrat ucenic la un atelier mecanic, fiind atras de ştiinţa mecanismelor şi dispozitivelor.
După efectuarea stagiului militar, în perioada 1913-1915, a stat în Italia , unde avea multe rude.
„Aici, la uzinele Galileo din Florenţa, urmează cursurile serale ale acestei unităţi economice, unde îşi îmbunătăţeşte cunoştinţele profesionale , desenul tehnic, nomenclatura tehnică în aplicaţiile mecanicii, precum şi cunoştinţele sistematice de metalurgie. Prima inovaţie pe care tânărul Sorani o face este legată de realizarea unui periscop pentru flota de submarine ruseşti. După cum a mărturisit în însemnările sale, inginerii de la Ofificien Galileo erau tulburaţi si nemulţumiţi, deoarece la toate probele tehnologice, tubul de metal în care era montat periscopul nu rezista la presiunea corespunzătoare imersiunii, experienţele repetându-se zilnic fără succes. Sorani a turnat tubul în poziţie verticală, după un procedeu imaginat de el, folosind un aliaj de bronz, în care adaugă nichel şi argint, conform unei reţete pe care el o experimentase, eliminând astfel posibilitatea apariţiei porilor şi a condiţiilor de aburire a prismelor optice în timpul imersiunii, care se acopereau cu vapori şi picături de apă. După câteva încercări de turnare în poziţie verticală a tubului periscopului, acesta a rezistat la toate probele de laborator şi tehnologice, î conformitate cu caietul de sarcini”, spune istoricul focşănean Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea, care i-a dedicat lui Umberto Sorani un articol în revista Primăriei Focşani.
Pentru reuşita sa, Soprani a primit în iulie 1913 un certificat de „ben servito” şi un premiu de 2000 lorette , care pentru acea vreme însemna o premiere materială deosebită. După izbucnirea Primului Război Mondial se reîntoarce în România si este mobilizat ca soldat tehnician la Arsenalul Armatei.
După primul război mondial înregistrează în anul 1922 în Italia brevetul de invenţie industrială a unui nou tip de pulverizator destinat a fi utilizat în agricultură, folosind lichide sub presiune precum şi în domeniul medical pentru dezinfectări.
Apoi inventează o mandrină pentru fixat burghie de găurit, deosebit de utilă la maşini unelte. Tot atunci a conceput şi o maşină de curăţat cartofi, care s a fabricat în serie în ţara noastră.
O altă zonă în care şi-a manifestat interesul a fost aceea a limitărilor de sarcină pentru macarale. Astfel, în cazul în care sarcinile transportate de aceste utilaje ar depăşi limitele pentru care ele au fost construite, se întrerupe automat circuitul electric al motorului de acţionare al macaralei, evitându-se producerea unor catastrofe.
Invenţiile sale din ultima parte a vieţii au fost fabricarea unui nou procedeu de realizare a buteliilor de aragaz precum şi o instalaţie pentru producţia şi încărcarea automată a fiolelor destinate medicamentelor, instalaţie ce a permis o încărcare de 7 ori mai eficientă decât posibilităţile timpului.
Sorani a înfiinţat la Focşani prima şcoală pentru ucenici, alături de inginerul Stavri Cunescu si institutorul C. Popovici, cu cursuri serale de 3 ani similare ca structură şi timp de stagiu cu cea pe care a urmat-o la Institutul Galileo de la Florenţa.
Drept răsplată, fost numit în anul 1920 profesor al respectivei scoli la obiectele tehnologia materialelor şi maşini unelte. Aşa se face că din această şcoală modestă, într-un oraş care nu era nici pe departe industrializat, au ieşit absolvenţi bine pregătiţi.
„O altă iniţiativă demnă de laudă a acestui bun focşănean a fost înfiinţarea împreună cu câţiva prieteni a Asociaţiei Culturale şi Sportive Unirea, al cărei preşedinte a fost ales. În cadrul acestei asociaţii şi cu sprijinul Oficiului Naţional de Educaţie Fizică el pune bazele si organizează pentru întâia oară a unui stadion aşa cum văzuse în Italia şi cum citea în fel de fel de reviste străine, pentru ca tinerii să aibă un teren de jocuri şi sporturi. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1924, iar prima amplasare a acestui stadion a fost lângă actuala Şcoală Ştefan cel Mare, cunoscută şi sub numele de Şcoala 9. După o viaţă îndelungată, rodnică şi frumoasă , închinată în special bunăstării celor de lângă el, s-a stins acest inventator focşănean mulţumit că nu şi-a dezamăgit semenii şi ţara care i-a adoptat familia. Mai mult decât atât, invenţiile lui au folosit nespus de mult tuturor europenilor şi omenirii în general şi au permis cu mult mai repede atingerea unor performanţe notabile în numeroase domenii de activitate ale umanităţii”, conchide istoricul Florin Dîrdală.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
