„Am învăţat să zbor după ce mi s-au rupt aripile“, mi-a spus prima dată când am întâlnit-o, în ianuarie. Atunci nu am priceput bine sensul spuselor sale, însă m-am lămurit mai mult după ce am vizitat-o, din nou, în aprilie.

Prima dată când i-am văzut ochii albaştri ai mamei ei, trişti şi plini de lacrimi, credeam că tatăl a decedat. Nu am intrat deloc în detalii să nu rănesc. De fapt, tatăl, în egoismul lui inexplicabil şi incomensurabil, şi-a abandonat familia pentru o altă femeie. Întortocheate sunt căile Domnului, doar că o adolescentă, care tocmai a fost admisă la o şcoală de zbor, are nevoie mai mult ca oricând de susţinerea ambilor părinţi.

Erminia Lucuţ s-a născut pe 13 martie 2003, în Italia, într-o familie de români. Tatăl, cu rădăcini în Vrancea, iar mama din Ţara Oaşului. Părinţii, emigraţi în Italia în anii 1998-2000, au muncit foarte mult pentru ca fata lor, născută la câţiva ani după, să primească totul. De formaţie educatoare, mama Erminiei, Maria, a oferit fiicei sale o educaţie aleasă. Şi se vede asta în tot ceea ce face fata ei.

Degajă frumuseţe şi inteligenţă prin toţi porii. Are o atitudine cum rar mai vezi la adolescenţii din ziua de azi. De la 3 ani, Erminia a început frecventeze cursurile de dans, apoi a luat lecţii de pian, iar în timp ce se deplasa de la cursuri către casă, în tren sau autobuz, a învăţat să deseneze. Chipuri, fluturi, animale, tot ce observa pe geam sau pe stradă, chiar şi din imaginaţie. Nu a renunţat la nicio pasiune, însă dansul clasic i-a fost favoritul dintre toate, dovadă stând numeroasele premii şi diplome obţinute la concursuri.

Mama fetei a ferit-o pe Erminia de prieteni care să o distragă de la învăţătură, de anturaje proaste şi a făcut-o să înţeleagă faptul că ocupaţiile ei sunt mult mai importante decât pierdutul timpului în faţa blocului.

„La început eram supărată pe mama că nu mă lasă să mă joc cu copiii, dar după aceea am înţeles-o şi oricum nu mai aveam timp. Dansul îmi ocupa restul zilei, după şcoală“, a povestit fata.

Doar că, Erminia, tot de pe la 3 ani, şi-a simţit şi tatăl absent, chiar şi cu gândul, şi asta a întristat-o foarte mult. Şi-ar fi dorit să iasă cu ea în parc aşa cum ieşeau alţi copii cu taţii lor. L-a simţit detaşat de familie şi de ea. Divergenţele în casă s-au îndesit şi ele, mai ales din cauza politicii. S-a închis în ea mult şi nu i-a reproşat nimic tatălui, niciodată, de teamă să nu-l supere. Până într-o zi!

A renunţat la dans pentru a învăţa să zboare

În lipsa reală a tatălui, adolescenta noastră s-a refugiat în artă şi dans. „Atunci când dansam eram doar eu cu gândurile mele. Nu mi-aş fi imaginat niciodată viaţa fără dans“, mi-a mărturisit Erminia. Ea mi-a mai spus că are impresia că data ei de naştere e cu ghinion.

Pentru că i s-au întâmplat multe rele, iar tot în preajma zilei sale de naştere a descoperit în telefonul tatălui său, fără să vrea, un mesaj de la o altă femeie. Secretul l-a ţinut până când, după ce a absolvit şcoala gimnazială cu nota 10, tatăl le-a chemat pe Maria şi Erminia într-un parc să le spună că va părăsi familia. A plecat fără niciun bagaj. Pur şi simplu. De parcă ar putea spăla toate rănile cei 1.000 de euro pe care-i trimite lunar. A părăsit familia atunci când ar fi trebuit să fie o mare petrecere în cinstea fetei care fusese admisă prima, în acelaşi timp, la două colegii. Unul de dans şi celălalt de aviaţie. I s-au frânt aripile Erminiei Lucuţ, dar s-a ridicat ca pasărea Phoenix din cenuşă şi a renunţat la dans pentru a deveni pilot.

„Am considerat că după ce voi deveni balerină profesionistă mi-ar fi foarte greu să mă descurc financiar. Sunt mulţi dansatori foarte buni şi în viitorul meu nu e nevoie acum de incertitudini. Am gândit pragmatic, doar că e greu financiar acum“, a spus Erminia.

Acum Erminia este bine emoţional, spune că mai mult o întristează grijile mamei sale şi deznădejdea. Nu-l va ierta pe tatăl său, însă se roagă să fie ele sănătoase, mama ei să aibă putere de muncă pentru ca ea să poată termina şcoala. Instituţia de învăţământ este privată şi cea mai bună de profil din Italia. Cursurile şi orele minime de zbor costă 500 de euro pe lună, la care se adaugă trimestrial alţi 700 de euro pentru uniformă, materiale şi ore de zbor suplimentare.

Şcoala va fi de 5 ani, timp în care mama sa trebuie să se descurce pentru ca visul fetei de a deveni pilot de linie să se împlinească. Erminia este atât de bună la şcoală şi îi place atât de mult să zboare, încât nici după un an a primit o înaltă distincţie din partea managerul şcolii, dar şi gradul de sublocotenent. Mai are în clasă 2 colege, din Italia şi Bangladesh, iar ceilalţi 20 de colegi sunt băieţi. În timpul liber, încă mai dansează, cântă la pian sau desenează. Cu astea se hrăneşte. Vorbeşte perfect româneşte şi scrie la fel de bine în limba română, dovadă stând şi felicitarea personalizată pe care mi-a dăruit-o.

Poate se vor sparge definitiv ghinioanele

De ziua ei, anul acesta, membrii Asociaţiei „Arte e curiosita... e non solo“ i-au făcut tot felul de surprize, la fel cum şi ei îi place să facă altora. În timpul vernisajului unei expoziţii de iconografie bizantină, a preşedintei asociaţiei, Anna Nuţu, cei prezenţi la eveniment au copleşit-o pe Erminia cu dragoste şi încurajări şi au făcut mici donaţii pentru ca ea să fie fericită în zbor. Însă ea are nevoie de mult mai mult. O oră de zbor cu „avionul şcoală“, la Şcoala din Zagarolo, costă 30 de euro.

„Mi-aş dori ca Erminia să fie fericită, să reuşească să termine şcoala. E foarte greu financiar, dar nu există şcoli de stat pentru viitorii piloţi. Poate că cei cu suflet mare vor citi povestea ei şi vor gândi o soluţie pentru acest suflet minunat. O bursă pentru ea ar fi ideală, dar orice formă de sprijin ar motiva-o mult“, ne-a mărturisit vrânceanca Anna Nuţu, preşedinta Asociaţiei „Arte e curiosita... e non solo“, care se implică foarte mult în acţiuni de promovare a valorilor româno-italiene. 


Erminia a făcut cunoştinţă şi cu Excelenţa Sa, Ambasadorul României în Italia, George Bologan, la biserică, la slujba de Florii, însă cine ştie dacă îşi va mai aminti curând de ea. Poate atunci când îi va spune, peste ani, „Welcome on board“, de ce nu. Pentru viitorii piloţi de la Institutul de aviaţie „Umberto Nobile“ din Roma se organizează, anual, şi o tabără de pregătire la baza aeriană Orlando, SUA, unde, timp de o lună, aceştia învaţă să se descurce în condiţii de disciplină militară.

Şi-ar dori şi Erminia să meargă, mult, mai trebuie însă ca mama ei să strângă cei 6.000 de euro necesari. Cine ştie, poate că, în final, data de 13.03. va fi mereu norocoasă de acum înainte şi cel puţin în fiecare zi de 13, 12 luni ale anului, să primească câte o dovadă de iubire de la cei din jur şi de la Dumnezeu.