Aceştia l-au evocat pe părintele geografiei româneşti la 55 de ani de la  trecerea în eternitate. Coincidenţă sau nu, la eveniment a fost „dezgropată“ şi o scrisoare-editorial, scrisă în toamna anului 1921, din care au reieşit câteva mesaje şi similitudini cu vremurile actuale, ce nu puteau trece neobservate.

Simion Mehedinţi s-a născut la 16 octombrie 1868, în aceeaşi lună cu prinţul Mihai, şi moare la 14 decembrie 1962. Este înmormântat pe 16 decembrie la Cimitirul Bellu, la aceeaşi dată din decembrie în care Regele Mihai I va fi înmormântat, ulterior fiind mutat în satul natal, Soveja, în curtea Bisericii Drobomirna, respectiv fosta Mănăstire Soveja întemeiată de Matei Basarab.

La aceeaşi dată de 16 decembrie 2017 a fost comemorat şi evocat, la 55 de ani de la trecerea în nefiinţă. Acolo, la mormânt, emoţiile şi sentimentele împărţite între trecut, prezent şi viitor au creat situaţii inedite cu o încărcătură spirituală aparte.

Coincidenţe stranii, ursite şi întâmplări reale

Coincidenţă sau nu, la eveniment a fost „dezgropată“ şi o scrisoare-editorial, scrisă în toamna anului 1921, din care au reieşit câteva mesaje şi similitudini cu vremurile actuale, ce nu puteau trece neobservate de cei prezenţi la comemorare.

Scrisoarea a fost extrasă din colecţia de editoriale „Dumineca Poporului“, coordonată de Simion Mehedinţi la începutul secolului XX şi publicată în ediţie actualizată la Editura Terra, 2014, de către profesorul Costică Neagu, preşedintele Asociaţiei „Simion Mehedinţi“.

Profesorul Neagu este şi unul dintre cei care au studiat opera savantului întreaga viaţă şi care a scos la iveală foarte multe manuscrise neştiute de nimeni. Volumul I al colecţiei „Dumineca Poporului“ se deschide cu o primă pagină în care găsim un mesaj cu totul şi cu totul special.

Un mesaj adresat Familiei Regale, scris cu prilejul naşterii fiului Principelui Carol al II-lea, la câteva zile după naşterea prinţului. Savantul Mehedinţi îşi începea mesajul către familia regală cu o scurtă comparaţie între Mihai Sturza, românul autentic dar mârşav, şi Mihai cel născut în România din familie de străini care s-a dovedit, în final, mai cinstit decât mulţi români puşi pe căpătuială necinstită. În acel editorial îi mai „ursea“ prinţului Mihai să fie cumpătat în viaţă, cum a fost Carol I, să fie legat de dorinţele ţării cum a fost Ferdinand I, să fie viteaz precum Mihai Viteazul, să facă România falnică, să fie chezăşie pentru unirea veşnică tuturor românilor ş.a.. „Să fie EL, cel dintâi prinţ născut între hotarele României întregite, o chezăşie pentru unirea veşnică tuturor românilor. Când noi cei de azi nu vom mai fi şi va închide şi EL ochii, să dea Dumnezeu ca România să fie o ţară de fală în toată Europa, ştergând petele de azi şi dând uitării toate păcatele şi pe toţi păcătoşii“, scria Simion Mehedinţi pe 5 noiembrie 1921, la câteva zile după naşterea prinţului Mihai, mai târziu devenit Regele Mihai I.

Ursita, oarecum, s-a împlinit, am putea zice, referindu-ne nu doar la unirea tuturor românilor care a avut loc atunci când dorinţa bunicului său, Ferdinand I, s-a realizat la 1918, ci şi recent, la trecerea MS Mihai I la cele veşnice. Românii s-au unit şi au slăvit prinţul şi regele la funeraliile acelei fiinţe nobile care, timp de 96 de ani, a trăit o viaţă complexă, fiind un reper şi un exemplu de smerenie şi modestie chiar şi pentru cei care nu au crezut în dânsul. Păcătoşii s-au putut observa şi ei în public sau pe unele scaune  de pe care nu au binevoit a se dezlipi.

Dacă va fi România o ţară de fală în toată Europa din anumite puncte de vedere, în viitorul apropiat sau depărtat, nu ştim încă, dar falnică a fost, cel puţin pe timpul zilelor de doliu naţional şi, mai ales, în timpul funeraliilor MS Mihai I. Emoţii, lacrimi, durere, flori albe, regrete... toate sentimentele laolaltă, în mulţime aflându-se chiar şi cei care au simpatizat şi simpatizează cu comuniştii. Simion Mehedinţi i-a urat prinţului Mihai „ani mulţi şi fericiţi“. Ani mulţi a avut, dar fericiţi nu putem spune cu certitudine. Oricum, fericirea nu se poate defini niciodată!

Drum bun şi luminat, Majestate! Veghează-ne de SUS!