Viceamiralul Ioan Bălănescu a fost prezent la evenimentele cheie din istoria Marinei Române: a adus în ţară submarinul Delfinul, a militat pentru achiziţionarea navei-şcoală Mircea şi a înfiinţat unicul muzeu al marinei, la Constanţa.

Viceamiralul Ioan Bălănescu (n. 9 iulie 1878, Marginea, jud. Giurgiu - d. 1942), a fost elev al Şcolii Militare de Artilerie, Geniu şi Marină, pe care a absolvit-o la 1 iulie 1899, cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Apărarea Porturilor Fluviale. 

A fost îmbarcat pe mai multe nave, printre care crucişătorul „Elisabeta”, apoi pe puitorul „Alexandru cel Bun“, canoniera „Griviţa”,  pe vapoarele „Orientul” şi „Iaşi”, pe torpilorul „Zmeul”. I s-a încredinţat comanda vedetei fluviale „Călinescu”, apoi comanda vedetei „Maior Giurescu”. A mai fost secund pe monitorul „Catargiu”. La 1 aprilie 1916 a fost detaşat la Marele Stat Major, iar la 25 august 1917 a preluat comanda crucişătorului „Elisabeta”.

Muzeul Marinei de la Constanţa, înfiinţat la iniţiativa sa

La 18 ianuarie 1919 a fost mutat la Ministerul de Război, fiind numit directorul Direcţiei Marinei. La 5 mai 1923 a fost numit comandantul Flotilei Fluviale, în 1926 fiind mutat la Inspectoratul General al Marinei. După ce a fost avansat la gradul de contraamiral, la 1 aprilie 1931 i s-a încredinţat comanda Diviziei de Mare. În anul 1932, a fost iniţiatorul înfiinţării la Constanţa, în cadrul Secţiei L. N. R., a unui Muzeu al Marinei.
 

După ieşirea la pensie pentru limită de vârstă, la 13 ianuarie 1934, a viceamiralului Vasile Scodrea, prin Î. D. nr. 2480 din 21 decembrie 1933, cu începere de la 13 ianuarie 1934 a fost numit comandantul Marinei Regale. Având experienţa lunilor de interimat, în luna aprilie 1934 a ieşit pe mare cu canonierele, împreună cu şeful Marelui Stat Major, generalul Ion Antonescu. 

„Primul submarin românesc s-a născut din învăţămintele războiului“

Pe lângă inspecţiile, vizitele şi aplicaţiile executate în anul următor, a participat la recepţia submarinului „Delfinul” la Fiume, în august 1935, la probele de suprafaţă, imersie, stabilitate, lansări de torpile, tir naval, rapiditate de imersie etc, coborând cu submarinul la adâncimea de 82 metri. La 24 ianuarie 1936 a fost avansat la gradul de viceamiral.
 

La 15 august 1936, cu prilejul botezului submarinului, viceamiralul Ioan Bălănescu spunea: „Primul submarin românesc s-a născut din învăţămintele războiului şi din doctrina navală care au învederat că această navă este un element de mari posibilităţi tactice şi contribuie să dea marinelor inferioare o mare putere de atac şi apărare. Această armă nouă cooperând cu navele rapide şi unităţile aeriene întreţine acţiunea dinamică şi contra inamicilor puternici, contestându-le cu succes stăpânirea mării. Marina are astăzi un submarin, trebuie să avem însă cel puţin trei unităţi de acest gen, pentru a forma o grupare tactică completă în stare de a intreprinde minimum de acţiuni de război sub apă“.

La banchetul ce s-a ţinut în seara Zilei Marinei a trecut în revistă realizările Marinei, mai ales în domeniul dotărilor, subliniind încă o dată rolul ei: Marina română reprezintă în sistemul apărării noastre naţionale un factor de o deosebită importanţă, ea este păzitoarea liniilor de comunicaţie pe apă, forţa de protecţie a marinei comerciale şi în special, păzitoarea coastelor marine şi fluviale (…). Valoarea unei Marine de Război chiar redusă în dimensiuni, stă într-un material naval bine armat pregătit şi întreţinut, într-un personal cât mai bine încadrat antrenat şi instruit în special la mare. Pentru viitor Ioan Bălănescu vedea necesară înfăptuirea bazei navale la mare, ca o bază permanentă de mare dezvoltare, creşterea numărului de submarine şi dezvoltarea apărărilor de coastă, dotarea Marinei cu o nouă navă-şcoală cu vele şi motor.

A pledat pentru achiziţionarea navei-şcoală Mircea 

În anii 1936-1937 în cadrul colectei pentru achiziţionarea unei nave-şcoală, prin articolele publicate în „Marea Noastră” a făcut o propagandă convingătoare în rândul cititorilor, rememorând fapte legate de îmbarcarea sa ca ofiţer la bord în campania de vară a anului 1906 pe bricul „Mircea”, când a participat la marş de instrucţie pe Marea Neagră:,, […] păstrez cu mine de atunci convingerea că adevărata pregătire nautică a tinerelor elemente ale marinei nu se poate iniţia şi desăvârşi decât pe o navă-şcoală cu pânze”. 

Necesitatea unei nave-şcoală era motivată „pentru a forma mai întâi ochiul marinarului, cunoştinţele nautice, curajul, hotărârea, înţelegerea repede a situaţiei, acţiunea vie familiaritatea cu timpul şi marea. Tot în paginile revistei „Marea Noastră” a pledat pentru înfiinţarea unei Baze Navale la Taşaul, care urma să fie „Casa Flotei noastre maritime, necesară pentru siguranţa coastei maritime şi protecţia marinei comerciale“. Despre Ioan Bălănescu puteţi citi mai multe amănunte în „Istoria Statului Major al Forţelor Navale. 1860-2010. Monografie“, semnată de Olimpiu Manuel Glodarenco, Andreea Atanasiu-Croitoru, Florin Stan, Ion Râşnoveanu, Andrei Vochiţu, Tanţa Măndilă. De asemenea, personalitatea marelui om mai este amintită în cartea lui Marian Moşneagu, ,,Dicţionarul marinarilor români” şi ,,Statul Major al Forţelor Navale 1860-2005. Tradiţii şi perspective”, volum coordonat de dr. Marian Moşneagu, ,,Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” şi ,,Amiralii României. Dicţionar enciclopedic”, în curs de apariţie la Editura Ex Ponto din Constanţa. 

Vă mai recomandăm:

Viaţa într-un coşciug de fier: războiul, trăit în submarinul Delfinul. Nepot de marinar: „Fiecare plecare a bunicului în misiune putea fi şi ultima“

Basarabia şi Transilvania, „lebedele“ Mării Negre. Cum a fost salvat pasagerul Transilvania din mâna ruşilor printr-un joc diplomatic

Suferinţele unui ofiţer român în lagărul sovietic Oranki. „Şocul a fost când am văzut căruţe trase de români înhămaţi. Nu a fost o zi în care să nu-mi fie foame“

Aventurile unui ofiţer român: a fugit peste graniţe, de frica ruşilor, şi a lucrat la lansarea primelor filme din seria James Bond

Distrugătoarele României, aşii Marinei care au ajuns la fier vechi din cauza ruşilor. Navele erau mai bine echipate şi mai rapide decât cele pe care le avem azi