Vacanţă în România: plimbare prin Balcani, pe străzile istorice ale Constanţei neştiute
0
Înainte de litoral a fost oraşul, iar înainte de oraş a fost cetatea. Tomisul – fortăreaţa antică, aşezarea otomană, oraşul balcanic şi metropola cosmopolită. Toate se întrepătrund în zona veche a Constanţei sau Peninsula, cum îi spun localnicii
Povestea fermecătoare a oraşului Constanţa începe acolo unde încă mai supravieţuiesc clădirile istorice. Edificiile vechi de secole sunt lăsate moştenire de seminţiile care au locuit la malul mării de-a lungul vremii: turci, armeni, greci, evrei, ruşi, bulgari, tătari, albanezi, francezi, englezi, italieni, nemţi. Unii proprietari au plecat în ţara strămoşilor, alţii au traversat Oceanul, căutând noi bogăţii. Alţii au rămas aici, legaţi de locul pitoresc în care se regăsesc toate civilizaţiile.
ÎN ORAŞUL-MOZAIC
Cea mai importantă clădire a oricărei aşezări, Primăria, a fost construită în 1893, după revenirea Dobrogei la patria-mamă. Acum este Muzeul de Artă Populară şi străjuieşte intrarea în zona istorică a Constanţei.
La doi paşi este Geamia Hunchiar („guvernator“, în limba turcă), cel mai vechi locaş de cult musulman din oraş. Geamia are o istorie aparte. La începutul anilor 1800, Constanţa, care însemna atunci doar zona peninsulară (de la Cazino până aproape de Muzeul de Artă Populară), era mărginită de un zid de apărare cu bastion construit de turcii care stăpâneau Dobrogea la acea vreme. Zidul a fost distrus în 1828, din el rămânând doar un morman de pietre albe, din care a fost înălţată în 1867 Geamia Hunchiar.
Neamurile care au populat Constanţa au ridicat fiecare un locaş religios pentru comunitatea lor. Pe strada Callatis se găseşte Biserica Armenească Sfânta Maria. Funcţionează în vechea şcoală pentru copiii armenilor, într-o clădire ridicată în anul 1880. La mică distanţă se găseşte Biserica Greacă Metamorphosis, pe strada Mircea cel Bătrân. Este primul locaş de cult creştin din Constanţa, fiind inaugurată în acelaşi an cu Geamia Hunchiar – 1867.
Împodobită de prosperii comercianţi greci, mica biserică Metamorphosis are un aspect auster. Comunitatea elenă se adună aici pentru sărbătorile importante şi mai ales pentru hramul Sfântului Fanurie, celebrat la 27 august. Pentru a-şi cinsti înaintaşii, grecii au montat plăcuţe pe casele construite de aceştia, care au devenit monumente. La mică distanţă de biserica greacă se află stradela Vântului, cea mai îngustă stradă a Constanţei, unde abia au loc să treacă trei oameni umăr la umăr.
Evreii s-au mândrit cu frumoasa lor sinagogă construită la începutul secolului trecut. Odată cu emigrarea masivă a membrilor comunităţii a decăzut şi locaşul de cult, care nu mai poate fi vizitat, dar a cărui arhitectură se încăpăţânează să reziste. La scurtă distanţă este Biserica Romano-Catolică Sfântul Anton de Padova, căutată şi de ortodocşi, şi de musulmani pentru minunile patronului spiritual serbat la 13 iunie prin procesiunea crinilor. „Catedrala catolică“, aşa cum este cunoscută, este construită în perioada interbelică, numai din cărămidă roşie.
În apropiere este Moscheea Carol I, cel mai mare locaş de cult musulman din ţară. A fost ridicată de primul rege al României în 1913, în cinstea devotatei comunităţi de musulmani din Constanţa, iar aceştia şi-au arătat respectul şi recunoştinţa faţă de poporul român dând moscheei numele monarhului. Moscheea Carol I este prima clădire din ţara noastră pentru a cărei construcţie a fost folosit betonul armat.
Aici se află covorul lui Abdul Hamid, unul dintre cele mai vechi covoare orientale din Europa. Covorul, care are o suprafaţă de 144 metri pătraţi şi cântăreşte aproape 500 kilograme, a fost donat de sultan moscheii de pe insula Ada-Kaleh. Minaretul este înalt de 47 metri, are 140 de trepte în spitală, iar din vârful lui poţi admira panorama vechiului oraş. În apropierea moscheii este superba Casă cu Lei, construită de un armean, cu patru coloane impunătoare pe care tronează câte un leu.
Mergând spre mare, întâlneşti Catedrala Arhiepiscopală Sfinţii Petru şi Pavel, primul locaş de cult ortodox ridicat în Dobrogea după ce a intrat în componenţa Vechiului Regat. Slujbele sunt oficiate de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, de călugări care locuiesc în Palatul Arhiepiscopal aflat lângă catedrală.
MUZEUL SCULPTORULUI CU O SINGURĂ MÂNĂ
În imediata apropiere a catedralei arhiepiscopale este clădirea în stil brâncovenesc unde îşi are sediul Muzeul Ion Jalea. Aici se află operele artistului plastic dobrogean care şi-a pierdut mâna stângă în război şi a sculptat cu o singură mână.
Muzeul este situat chiar deasupra falezei Cazinoului, care este mărginită de cel mai vechi bulevard al Constanţei – Elisabeta. La capătul bulevardului, faleza este păzită de Farul Genovez, care a luminat calea marinarilor între anii 1860 şi 1905. Lumina albă bătea la o distanţă de 5 kilometri în larg, ridicându-se la 21 de metri deasupra mării. Are o formă octogonală, fiind construit din blocuri de piatră cioplită, legate între ele cu nisip de mare, scoici şi var. Alături de far se află fostul Hotel Carol, actualul Comandament al Marinei, altă clădire istorică.
Cum priveşte spre mare, Farul Genovez vede bustul lui Mihai Eminescu, poetul-nepereche al cărui ultim dor a fost să se stingă la malul mării. Eminescu a vizitat o singură dată Constanţa, în anul 1882, iar impresia a fost atât de puternică încât îi scria Veronicăi Micle lungi scrisori de dragoste împărtăşindu-i dorinţa de a veni împreună la mare. Una dintre ele este datată 16 iunie 1882, zi în care, 7 ani mai târziu, Mihai Eminescu intrase deja în posteritate. „Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Te sărut dulce, draga mea Veronica, şi rămân al tău. La anul să ştii că venim amândoi aici“, visa Eminescu. Hotelul în care a stat poetul se numea D`Engleterre şi a fost dărâmat, pe locul lui fiind construit hotelul Intim, lipit de Biserica Catolică.
Totuşi, Mihai Eminescu şi Veronica Micle sunt împreună la mare, acolo unde şi-au dorit să fie. Bustul poetului este aşezat pe faleza Cazinoului, iar la poale stă de veghe iubita sa. Statuia a fost dezvelită la 15 august 1934, de Ziua Marinei, în prezenţa Regelui Carol al II-lea, care a recitat din Eminescu.
În fine, Cazinoul din Constanţa, edificiul-simbol al oraşului de la malul mării, este bijuteria coroanei tomitane. La Cazino este plimbarea supremă pe care o face oricine calcă prin Constanţa. Aici, la faleză, este locul preferat de miri pentru a-şi face albumul de nuntă. Când vor să fie singuri, ei şi marea, îndrăgostiţii se ascund la poalele Cazinoului, pe mica plajă din golful de la Vraja Mării.
Faceţi abstracţie de cum arată acum faleza Cazinoului şi în general centrul vechi al Constanţei, care se află în plin şantier de reabilitare. Încercaţi să vă imaginaţi grandoarea serbărilor de altădată. Protipendada se aduna la Cazino, respirând briza şi ascultând orchestra localului care cânta pentru toată faleza.
Familia regală a României îşi stabilise la Constanţa reşedinţa de vară, iar pavilionul Reginei Elisabeta poate fi vizitat în Portul Constanţa. În „Cuibul reginei“ se află actualmente Muzeul Portului Constanţa, cu imagini de arhivă care arată naşterea puternicului oraş-port proiectat de Anghel Saligny, strălucitul inginer ale cărui realizări sunt funcţionale şi astăzi.
Vestigiile unui oraş, la pas
Valea portului Constanţa este mărginită de Termele romane, de Edificiul Roman cu Mozaic, de Muzeul de Istorie şi Arheologie Naţională, unde se găsesc mărturii inestimabile ale trecutului nostru: Şarpele Glykon – piesă unică în lume, reprezentând o zeitate din mitologia romană, Grupul statuar Fortuna cu Pontos – divinităţi protectoare ale portului şi cetăţii Tomis, Aedicula cu dubla reprezentare a zeiţei Nemesis, tezaurul de vase de argint Sucidava-Izvoarele, Gânditorul de la Hamangia şi perechea sa – piese emblematice pentru cultura Hamangia (din Neolitic) etc.
Muzeul este al doilea ca mărime din ţară, după Muzeul de Istorie Naţională din Bucureşti. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1879 de Remus Opreanu, primul prefect al administraţiei româneşti din Dobrogea, în încercarea de a contracara contrabanda cu piese antice descoperite în şantierele arheologice ale Constanţei. La începutul secolului trecut, clădirea a fost un timp Primăria oraşului. Muzeul de Arheologie şi Istorie Naţională este fundalul celebrei statui a lui Ovidius Publius Naso, poetul roman exilat la Pontul Euxin în urma unui scandal monstru ale cărui cauze au rămas un mister – ca şi mormântul lui Ovidius.
HOTELURILE-VINTAGE
În centrul oraşului mai găsiţi, situat în diagonală cu Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân, un monument unic în România: Cavoul hypogeu. Mormântul are picturi tip frescă de o valoarea inestimabilă, datând din perioada paleocreştină, secolul al IV-lea. Este doar una dintre comorile ascunse ale Constanţei, pe care le găseşti la tot pasul într-un oraş care înseamnă istorie antică, nu doar distracţie estivală.
Zona veche a oraşului este presărată de clădiri superbe, care au fost retrocedate proprietarilor, iar unele au fost transformate în hoteluri. Atmosfera interbelică a fost reconstituită în decoraţiuni, mobilă, accesorii.
Hotelul Chérica, de lângă Cavoul hypogeu, este construit de călugării români de la Muntele Athos în 1896. Edificiul a aparţinut unui mare comerciant, Anton Doiciu, şi a rămas moştenire fiicei sale, Pulcheria. Chérica, aşa cum era alintată duduia, a devenit consoarta prinţului Sturdza în 1931, iar familia a pierdut hotelul când a fost confiscat de comunişti. Clădirea a fost redobândită de proprietari în 2003 şi a reintrat în circuitul turistic în 2008.
Hotelul Carol, aşezat aproape de Esplanada de la plaja Modern, a fost proiectat de echipa inginerului Anghel Saligny pentru un faimos avocat al vremii. Hotelul Palace, situat lângă Comandamentul Marinei din Portul Tomis, a fost construit pentru jucătorii Cazinoului. Astfel, Cazinoul şi hotel Palace au acelaşi creator: arhitectul francez Daniel Renard. Acelaşi aer marin romantic îl mai regăsiţi în clădiri vechi devenite hotelurile Ferdinand, Voila, Safari şi altele.
De la hotelul Palace, coborând treptele spre mare, găseşti noul loc de promenadă preferat de constănţeni şi turişti. Portul Tomis a fost transformat într-o rivieră a teraselor cochete şi cosmopolite, unde poţi savura delicatese din bucătăria internaţională în timp ce admiri panorama marină. Iahturile stau aliniate la cheu legănate de valuri, muzica se aude în surdină, lumea se plimbă relaxată, iar clienţii de la terase se bucură de clipele de desfătare. Muzeul de istorie a fost clădit după alipirea Dobrogei la România.
Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Alte articole din Campania „125 de locuri pentru care iubim România“
FOTO VIDEO Cetatea Neamţ, muzeul de istorie în aer liber. Zimbrăria şi casa meşterului Neculai Popa
FOTO VIDEO Vacanţă în România. Staţiunea Băile Herculane, preferata Împărătesei Sisi
Bostan-monstru crescut pe dealul de la Repedea
Se încarcă comentariile...
