Pomul lăudat de pe litoralul bulgăresc: hotel de patru stele, servicii de doi lei FOTO
0
Ospitalitatea angajaţilor din HORECA de la sud de Dunăre nu este nici pe departe aşa cum răzbate din ofertele turistice, condiţiile de cazare sunt mult sub ceea ce oferă un hotel de pe litoralul românesc, iar pe plaje nu s-au făcut investiţii din perioada în care germanii au adus aici primii bani.
Ca să ajungi pe litoralul vecin, trebuie mai întâi să treci prin furcile vameşilor bulgari, care îţi iau actele la control şi apoi stai la coadă cel puţin jumătate de oră ca să ţi le returneze. Dar te simţi norocos când vezi coada de TIR-uri care se întinde pe kilometri întregi şi nu vrei ca nimic să-ţi strice vacanţa.
După ce primeşti OK-ul vameşului, ai de parcurs aşezările pustii din Bulgaria: sate în ruină, unde ziua, în amiaza mare, nu vezi nici ţipenie de om pe stradă sau prin curţi. Peisajul este colorat doar de câmpurile de lavandă, cultivată cât ţine zarea.
Hotel cu iz balcanic
Înainte de destinaţia finală, un hotel de patru stele din Nisipurile de Aur, cu un tarif de 1.100 de lei pentru două nopţi de cazare şi mâncare, eşti oprit la barieră de şeful ei, un bătrânel, care scrie ceva într-un caiet vreme de cinci minute. Într-un final, îşi dă pe geam o hârtie cu preţul parcării, respectiv 15 leva pe zi, sumă pe care trebuie să o achiţi până la sfârşitul sejurului.
Hotelul clasificat la patru stele bulgăreşti nu pare desprins din cărţile cu poveşti de pe Coasta de azur a Mării Negre, ci aduce mai degrabă cu unul comunist, renovat pe alocuri. Recepţia este la etajul şase, acesta fiind construit pe stâncă, cu camere sub nivelul zero. Şi după câteva zile de stat aici te mai încurci în drumul spre masă sau spre piscină.
Deşi hotelul dispune de două lifturi, unul se blochează mai mereu, având neşansa să fim dintre cei care au căutat cu disperare să deschidă uşile între etaje. În cele din urmă, problema s-a rezolvat de la sine, după ce am apăsat cu disperare pe mai multe butoane care indicau etajul.
Camerele sunt spaţioase, curate, dar cu amenajări cam învechite. La baie nu este săpun, nici gel de duş, ci doar ambalajul. Un uscător ruginit pe care să-ţi întinzi rufele întregeşte oferta camerei. Piscina interioară este închisă, la fel par şi spaţiile de exerciţii balneo.
Multă mâncare, nechezol în loc de cafea
Mâncarea la hotel este însă diversificată, dar de cantină, aşa cum este cea care se serveşte pe litoralul românesc la „împinge tava“. Am realizat că acesta este motivul pentru care românul alege serviciile all inclusive pe litoralul bulgăresc. Observi cum farfuriile mici se umplu peste măsură şi mai bine de jumătate din bucate ajung la coşul de gunoi.
Cu berea pe care ţi-o dau la hotel nu te îmbeţi niciodată, atât de slab alcoolizată este, iar apă şi sucuri primeşti doar de la dozator. Cafeaua aduce cu nechezolul băut de părinţii noştri în comunism, şi ea oferită tot de la dozator. Singurul lux pare a fi îngheţata ambalată pe care o poţi lua de barul de lângă piscină.
Şezlong de plastic şi umbrelă ruginită
Litoralul bulgăresc a luat demult faţa celui românesc la număr de turişti, atrăgând anual mii de români pe plajele sale, numai că un concediu petrecut aici nu înseamnă nicidecum o vacanţă în paradis.
Dacă preferi plaja în locul piscinei destul de mici, apar alte probleme cu iz balcanic. De la recepţie ţi se spună că hotelul deţine o bucată de nisip închiriată pe care te poţi relaxa. Ajungi pe plajă, ocupi un şezlong de plastic, fără saltea, numai că eşti gonit de bătrânelul-vătaf, care se uită mai întâi la culoarea brăţării de la mână. Dacă nu este cea care îşi oferă avantaje ultra all inclusive, ţi se arată semnul de evacuare a zonei. Se face trafic de brăţări şi într-un final primeşti dreptul de a ocupa un loc sub soare şi de a privi la o umbrelă ruginită, din vremea în care nemţii au început investiţiile pe litoralul bulgăresc.
Nu trece mult şi apar şi la bulgari pe plajă vânzători ambulanţi, care îţi oferă de la mărgele la porumb şi mere glazurate. Nu este singurul punct comun cu litoralul românesc: la mică distanţă de freamătul anului 2022 zăreşti un tobogan vechi, abandonat, iar la câteva sute de metri distanţă vezi o conductă care deversează apă menajeră direct pe plajă, iar în drumul ei către mare apa a săpat un crater adânc. Însă, vecinii noştri punctează decisiv la calitatea nisipului: mai închis la culoare şi mult mai fin. Aici, la Nisipurile de Aur, plaja publică, unde poţi să vii cu cearşaful, este la firul apei, fiind delimitată de o bandă roşie.
Feeria de pe promenadă
Dacă ziua vezi toate minusurile staţiunii turistice bulgăreşti, o plimbare de noapte pe promenada staţiunii este o încântare. Aici, bulgarii punctează decisiv la capitolul eleganţă şi feerie. Pe lângă gheretele cu de toate, se află şi magazine unde se vând produse de marochinărie şi încălţăminte fabricate în Bulgaria, la preţuri decente, nu de staţiune.
Nu este o problemă dacă nu ai leva în buzunar. La orice pas găseşti puncte de schimb valutar, iar vânzătorii îţi acceptă plata şi în euro, la un curs bun. O cabină foto te duce într-un timp în care doamnele purtau crinolină, iar domnii joben. Cine doreşte să ştie cum era altădată se poate îmbrăca în astfel de costume elegante şi imortaliza momentul.
Nici copiii nu se plictisesc la plimbarea de seară. Tot felul de jocuri şi de dulciuri îi îmbie pe cei mici să stea cât mai mult timp aici, iar pe părinţi să rămână fără bani în buzunar. Peste tot auzi vorbind româneşte şi până şi vânzătorii rup puţin din limba dacilor şi a romanilor, semn că sunt obişnuiţi cu românii şi cu metehnele lor.
Vă mai recomandăm:
Dobrogea, cel mai frumos pământ al României - botezată după un slav
Se încarcă comentariile...
