Vasile Vâlcu, despre amplasarea Petromidiei la mare: „Va aduce bani cât nu o va face litoralul“
0
Vasile Vâlcu a condus destinele regiunii Dobrogea din diferite funcţii, în perioada de plin avânt comunist. El este cel care a replicat obiecţiilor că amplasarea Petromidiei chiar pe malul Mării Negre va dăuna turismului: „Niciodată litoralul nu va putea aduce ţării atâţia bani cât va aduce platforma petrolieră“
Vasile Vâlcu s-a născut la 26 septembrie 1910, într-o familie de bulgari din Ceamurlia de Jos, judeţul Tulcea. A urmat doar şapte clase, apoi s-a dus ucenic la un atelier de croitorie. În 1929 a intrat în Partidul Comunist Român, pe care l-a slujit credincios.
La venirea comuniştilor la putere, Vâlcu s-a afirmat ca ofiţer de Securitate. A urcat în ierarhie până la şefia Direcţiei de Informaţii Externe, pe care a condus vreme de un an, în perioada 1954-1955. El a fost primul şef al proaspătului spion Ion Mihai Pacepa. Lumea îi spunea „Moş Vâlcu“ pentru părul său alb şi chelia pronunţată pe care le-a avut de tânăr.
„Vechi ilegalist, Vasile Vâlcu a condus Regiunea Constanţa pe care a îndreptat-o spre înalte culmi de împlinire în munca de construcţia comunismului. Regiunea Constanţa a fost prima regiune colectivizată din România. Procesul s-a desfăşurat între 1949 şi 1957, acţiunea a fost declanşată în urma plenarei Partidului Muncitoresc Român din 3-5 martie 1949.
Prima Gospodărie Agricolă Colectivă (GAC) din ţară a fost realizată chiar în localitatea din care acesta era originar, actual Ceamurlia de Jos, numită în acele vremuri Răsăritul. Al doilea G.A.C. a fost înfiinţat în comuna Ion Corvin, acum Adamclisi, şi se chema sugestiv «Secera şi Ciocanul», iar al treilea a fost înfiinţat în comuna Făcăieni - Ialomiţa, localitate care făcea parte în acele vremuri din Regiunea Constanţa“, realtează dr. Claudiu Alexandru Vitanos, istoric.
De numele lui Vâlcu se leagă construirea unor edificii emblematice pentru Constanţa, cum ar fi Sala Sporturilor. Cum a fost ridicată arena, povesteşte dr. Vitanos: „În cinstea încheierii colectivizării în Regiunea Constanţa, conducerea superioară de partid şi de stat a hotărât că în perioada 7-8 martie 1958 să se desfăşoare la Constanţa, Consfătuirea pe ţară a ţăranilor şi lucrătorilor din sectorul socialist al agriculturii la care erau aşteptaţi peste 2.000 de tovarăşi şi tovarăşe. Pentru aceasta s-a hotărât construirea Sălii Sporturilor din Constanţa.
Vasile Vâlcu şi şeful Consiliului Popular Constanţa au ales locul în centrul oraşului şi au hotărât ca, în schimbul sălii provizorii de lemn şi carton care se intenţiona a fi construită, să facă o clădire din piatră cu holuri de marmură.
În loc de suma alocată de 7 milioane de lei, au cheltuit cu 5 milioane mai mult, lucru care le-a atras mustrarea în cerc restrâns chiar de la Gheorghe Gheorghiu-Dej. Acesta i-a ameninţat că risipesc banii poporului şi îi arestează urmând să-i dea pe mâna justiţiei populare, lucru care în cele din urmă nu s-a mai întâmplat“.
Foarte atent cu simbolurile „anti comuniste“, Vâlcu a stârnit durerea unui cartier întreg al Constanţei, atunci când a ameninţat că dărâmă biserica abia construită. „Mai bine facem aici un cinematograf“, a motivat el spre groaza credincioşilor din Berechet. Doar Elena Ceauşescu în persoană l-a putut opri să-şi ducă planul la îndeplinire. Tovarăşa a semnat hârtia preotului Ioan Coman, prin care cerea aprobarea finalizării lăcaşului de cult.
Zelul lui „Moş Vâlcu“ nu s-a oprit aici. O altă întâmplare este cea petrecută cu ocazia alegerii locului de construcţie a platformei petroliere de la Midia-Năvodari.
„Vasile Vâlcu şi Nicolae Ceauşescu au ales locul platformei chiar pe malul mării la Capul Midia. Prim-secretarul a fost întrebat dacă construcţia acesteia şi a digurilor aferente nu va dăuna litoralului pe care comuniştii şi-l doreau plin de turişti. Vâlcu a replicat vehement: «Niciodată litoralul nu va putea aduce ţării atâţia bani cât va aduce măreaţa platform㻓, arată istoricul Claudiu Alexandru Vitanos.
După o viaţă petrecută în cele mai înalte cercuri ale puterii comuniste, „Moş Vâlcu Bulgaru`“ a încetat din viaţă în 1999.
Vă mai recomandăm
Manevra care punea cruce destinului. Avorturile ilegale, coşmarul româncelor în comunism
FOTO VIDEO Canalul Dunăre-Marea Neagră, gulagul comunist al Dobrogei
Se încarcă comentariile...
