FOTO Secretul Prăvăliei cu Cărţi. Cum să rezişti în oraşul în care librăriile au viaţă scurtă
0La un an după Revoluţia din Decembrie, în Constanţa se înfiinţa o librărie, mică afacere de familie. Prăvălia cu Cărţi a devenit în timp un brand, care în oraş este sinonim cu Locul-în-care-găseşti-toate-cărţile.
La 22 decembrie 1990, pe o străduţă din Constanţa, Ştefan Mihăileanu, lua fiinţă mica librărie a familiei Zeciu. De fapt, prăvălia cu cărţi funcţiona într-o încăpere mică şi scundă dintr-o casă bătrânească. Pereţii erau ticsiţi cu rafturi simple, fără niciun fel de decoraţiuni. Cel mai bun mijloc de promovare era mirosul de carte tipărită, de carte nouă, care răzbătea în stradă poftindu-te înăuntru.
În prag era mereu „jupânul“ prăvăliei, care îşi ştia toţi clienţii şi îi anunţa de câte ori primea „marfă“. Fiul său era cel care se ocupa de aprovizionare. Afacerea era, de fapt, a lui. Cristian Zeciu şi-a deschis librăria la îndemnul părinţilor. Când ai lui i-au spus - mai în glumă, mai în serios - „e timpul să faci şi tu ceva util“, tânărul s-a apucat de ceea ce îi plăcea. Foamea de citit, de tipăritură era fantastică în acei ani. După Revoluţie, se stătea la coadă pentru un ziar, iar editurile descoperiseră libertatea de a publica orice.
În acel avânt, tânărul patron de librărie a avut îndrăzneala de a-l aborda chiar pe Gabriel Liiceanu, editorul Humanitas, pentru a-i propune o colaborare. Iar sorţii i-au zâmbit. Drumul spre marile edituri i-a fost deschis. Cu timpul, prăvălia „literată“ a familiei Zeciu a devenit oficial furnizorul de carte al Constanţei: Prăvălia cu Cărţi.
Răbdarea, literă de lege
Cum a reuşit să se impună şi mai ales cum rezistă o librărie pe piaţa din Constanţa poate fi considerată o reţetă miraculoasă. Oraşul care şi-a înghiţit librăriile transformându-le în shaormerii nu se înghesuie la uşa Prăvăliei cu cărţi. Dar cei care îi trec pragul au urmat librăria, oriunde şi-a mutat sediul: pe străzile Mircea cel Bătrân, Sarmizegetusa sau Ştefan cel Mare.
După 10 ani de muncă, patronul şi-a luat un asociat, pe guralivul Raul, care nu te lasă să pleci din librărie fără cartea potrivită. Apoi, asociaţii au făcut angajări, iar acum pot spune că munca a devenit mai relaxată. „În urmă cu 3 ani mi-am permis primul concediu adevărat. A fost în 2010, după 20 ani de muncă neîntreruptă“, zâmbeşte Cristian Zeciu (43 ani).
Tatăl său a predat de mult mersul afacerii şi îşi savurează pensia, bucurându-se de succesul fiului. Librăria care a pornit ca o mică ocupaţie a devenit o afacere de 500.000 euro pe an. Secretul? „Răbdare, răbdare, răbdare. Ponderaţia. Nu am căutat să ne extindem, atunci părea că merge totul bine. Am fost precaut, deşi mulţi îmi spuneau că e timpul să fac mai mult, să vreau mai mult. Şi am avut dreptate. Acum căderea ar fi fost foarte gravă. Criza a scuturat piaţa, în orice domeniu. Şi încă n-a scuturat-o destul. Eu consider criza benefică pentru însănătoşirea mediului de afaceri. Aşa se văd afacerile solide, care au un plan de acţiune, o strategie, care şi-au câştigat piaţa, clientela, locul“, consideră Zeciu.
Cumpătarea îl îndeamnă să privească detaşat situaţia. Spune că în cazul Prăvăliei nu poate vorbi despre succes, ci despre supravieţuire. „Cum poate fi altfel într-un oraş care nu are niciun anticariat? Un oraş care este centru universitar, dar nu are viaţă universitară. Studenţii sunt ca şi inexistenţi în oraş. Iar printre clienţii noştri din generaţia tânără, ei sunt pe ultimul loc. Cei mai interesaţi de lectură sunt elevii de gimnaziu, apoi cei din ciclul primar. Urmează liceenii şi abia la urmă vin studenţii. Aici este vina părinţilor. Se cunoaşte cine a avut o influenţă din familie, care sunt copiii care au crescut cu bibliotecă în casă şi cărora părinţii le-au transmis plăcerea cititului“, arată Zeciu.
Episoadele tranziţiei
În anii tranziţiei, consumul de carte al românilor s-a schimbat drastic. „În anii `90, lumea cumpăra cărţi doar de dragul de a cumpăra. După `97, cererea a scăzut foarte mult, odată cu dezvoltarea pieţei de televiziune. Gusturile au început să fie dictate de televizor. OTV-ul a imprimit moda paranormalului. Actualmente este o explozie fantastică de publicaţii creştin-ortodoxe: dogme, teorie, poveşti, mărturii. Oamenii caută miracole“, spun librarii.
Iar situaţia de la Constanţa este valabilă în toată regiunea. Dobrogea a ajuns să vândă carte într-un an cât vinde Iaşiul într-o lună. Vlad Vânătoru, director de vânzări la Editura Polirom, vorbeşte despre decăderea Constanţei din topul oraşelor interesate de carte.
„Acum 10 ani, Constanţa este un vânzător bun de carte. Era pe locul 2-3 din ţară, după Bucureşti. Apoi ceva s-a întâmplat. Au dispărut librării, în primul rând «Mihai Eminescu», cea mai mare din oraş. Spaţiile Libri Maris au fost închiriate, pentru că sunt mai uşor de obţinut banii din chirii. De la an la an, Constanţa vinde din tot mai prost. Este în cădere liberă. Acum vinde cam cât un oraş mic, sub Suceava. Clasamentul s-a schimbat. Iaşiul a urcat pe locul al doilea, Braşovul s-a afirmat puternic. În toată ţara, oraşele mari încă rezistă. Constanţa, însă, s-a prăbuşit“, afirmă Vlad Vânătoru.
Misiunea librarilor
În oraşul care nu mai citeşte, Prăvălia cu Cărţi a împlinit 23 ani. Şi dacă avem grijă de ce cărţi le punem în mână copiilor noştri, putem spera la un viitor, nu doar al librăriei, ci şi al oraşului. „Noi existăm datorită lor, clienţilor fideli. Calitatea serviciilor nu este o vorbă goală. Avem aproape orice carte cerută, iar în ceea ce priveşte modul de interacţionare cu clienţii, noi chiar ţinem să ne facem meseria. Discutăm cu ei, le recomandăm o carte, îi îndrumăm. La noi trebuie să stai de vorbă cu noi. De aceea suntem librari“, spune Cristian Zeciu.
Vă mai recomandăm
Casa cu poveşti Harap Alb sau Disneyland de România. Locul în care basmele copilăriei prind viaţă
Cei mai frumoşi români. Profesorul care a înscris România în galaxia NASA
Copiii care ne dau speranţă. Chimistul, Tehniciana şi Balerina
Tânărul cuplu de aur al baletului constănţean, calificat pentru finala Grand Prix de la New York
FOTO Campion european la arte marţiale, în timpul liber voluntar pentru copiii autişti
Se încarcă comentariile...
