Este sau nu bătaia ruptă din Rai? Ce spune Biblia despre pedeapsa corporală şi cum trebuie administrată „disciplina lui Dumnezeu“ - explicaţiile preoţilor

Publicat: 06.05.2015 01:10

Ultima actualizare: 07.08.2022 01:50

Cazurile de violenţă fizică în familie sunt tot mai dese în România. FOTO Arhivă Adevărul

O veche zicală românească spune că "Bătaia este ruptă din rai". Cu toate acestea, preoţii spun că raiul este locul blândeţii şi al binelui, iar violenţa fizică nu şi-ar avea locul acolo. Echipa Adevărul a discutat acest subiect cu părintele profesor Gheorghe Nadoleanu din Constanţa.

Înţelesul acestei zicale este interpretat de cei care o aud sau folosesc ca "bătaia sau violenţa este acceptată şi de către Dumnezeu". Preotul constănţean explică însă că ceea ce a creat Dumnezeu nu a fost făcut spre suferinţă. În acelaşi timp, Biserica spune că suferinţa a venit abia după ce omul a experimentat păcatul şi a încălcat voia Domnului atunci când şi-a folosit libertatea cu care a fost înzestrat.

"Omul nu a mai putut rămâne în rai pentru că pierduse legătura cu Dumnezeu şi nu mai era compatibil cu acea creaţie «foarte bună». În rai nu pot coexista violenţa şi blândeţea şi nici păcatul cu viaţa orânduită după legile divine. Omul păcătos trebuie să-şi dea seama de fapta pe care a facut-o, suferind consecinţele unei vieţi fără Dumnezeu, fără rânduială, ducând o viaţă haotică, fără sens, care nu ducea nicăieri", spune Gheorghe Nadoleanu.

Preotul constănţean spune că violenţa nu avea ce să caute în rai şi, dimpotrivă, ea trebuie alungată de acolo. Asta pentru că bătaia este o consecinţă a păcatului.

"Bătaia nu e specifică raiului, ea este o consecinţă a păcatului. Cel care încalcă Legea divină păcătuieşte şi va suporta consecinţele unei vieţi care-i va aduce suferinţă. Deci aşa trebuie să înţelegem acest proverb, în sensul că nu poate face parte din rai bătaia, e aruncată afară, e separată si incompatibilă. Ideea de Rai, de spaţiu al fericirii eterne, al siguranţei şi iubirii absolute şi ideea de durere fizică şi frică, mai ales provocate de o persoană apropiată, de care depinzi pentru supravieţuire şi dezvoltare, sunt pur şi simplu incompatibile, se exclud reciproc.

E uşor să ne consolăm repede cu un astfel de proverb înterpretat greşit şi să ne simţim mai justificati că ne-am lovit copilul, e mai greu sa gandim logic. Proverbul nu spune că bataia e «pogorâtă» din rai sau «dăruită» din rai sau ceva asemănător. De ce e «ruptă»? Pentru că e exclusă din rai“, explică părintele.

Violenţa, o soluţie pentru educarea celor mici?

Preotul constănţean crede că nimeni nu are dreptul să recurgă la violenţă exacerbată pentru a îndrepta pe cineva pe calea cea bună. Explicaţia este legată de faptul că de multe ori judecata noastră este una subiectivă.

"Întotdeauna trebuie să existe dragoste în aplicarea unei pedepse şi bineînteles iertarea. Copilul trebuie ajutat să înteleagă faptul că pedeapsa primită este răul cel mai mic care îl fereşete de primejdia ce avea s-o întâmpine dacă mergea în continuare pe calea aceasta a greşelilor", mai spune preotul

Gheorghe Nadoleanu admite că părinţii vor binele copiilor şi sunt dezamăgiţi atunci când aceştia nu fac doar binele. "Poate că nu doar învăţăturile date verbal ajută, ci cel mai adesea propriile noastre gesturi şi fapte constituie o educaţie pentru proprii noştri copii. Cum poţi spune copilului tău nu fuma când tu fumezi sau cum poţi spune nu fura când mergi cu el la furat?", spune Nadoleanu.

Bătaia copiilor apare în Biblie

Preotul constănţean a explicat pentru "Adevărul" că există pasaje din Biblie care vorbesc despre disciplinarea copiilor. "«Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale» (Proverbe 29:15). Aceasta nu înseamnă însă că noi trebuie să ne maltratăm copii, ci ei trebuie să ştie de durerea ce o vor avea dacă greşesc cu ceva în viaţa aceasta. De vor rămâne într-o greşeală perpetuă, atunci vor avea mult de suferit. Chiar propriile lor fapte îi vor bate le vor aduce multe suferinţe. Nu cred că această nuia trebuie folosită de noi, dar copii trebuie să ştie de existenţa ei. Îmi aduc aminte în copilăria mea că undeva pe corniza unui tablou era o nueluşă numită de mama mea «Sfântul Nicolae» de care mă temeam şi dacă o vedem în noaptea de Sf. Nicolae în pantofi", mărturiseşte Gheorghe Nadoleanu.

Citește și: Ce se întâmplă în mintea celor care se gândesc să se sinucidă. Un psiholog şi un preot explică de unde ne vin gândurile negre şi spun cum putem găsi salvarea

Pe de altă parte, părintele explică faptul că disciplinarea este utilă pentru corectarea şi ghidarea copiilor. Un alt citat din Biblie spune : "Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii" (Evrei 12:11).

Explicaţia pentru acesta este legată de faptul că disciplina lui Dumnezeu trebuie administrată în dragoste şi tot aşa trebuie să fie şi relaţiile dintre părinţi şi copii. Profesorul Gheorghe Nadoleanu crede că "pedeapsa fizică nu ar trebui utilizată niciodată până la gradul la care ar putea să provoace răni copilului sau să-i afecteze psihicul, ci trebuie făcută cu scopul de a îl învăţa pe copil că fapta săvârşită a fost greşită. Niciodată nu este permisă folosirea disciplinei fizice pentru a ne revărsa răutatea, frustrările sau fără să ne controlăm gesturile".

Preotul constănţean dă exemplul Sfântului Ioan Gură de Aur care ne învaţă despre pedepsele aplicate copiilor:

"Să nu-l loveşti pe copil, ca să nu-l obişnuieşti cu bătaia. Dacă îl vei obişnui cu bătaia, va învăţa să nu îi mai pese şi atunci totul s-a năruit. Să ştie de frică, desigur, de frica nuielei, dar să nu-l baţi. Să-i arăţi biciul, dar să nu-l biciuieşti. De asemenea, să nu-ţi aduci la îndeplinire ameninţările. Să îi dai însă de înţeles că ameninţările se vor adeveri dacă stăruie în greşeală"

"Copilul trebuie să ştie că, odată ce a greşit, va fi pedepsit. Nu îl pedepsi, dar fă-l să creadă că îl vei pedepsi, ca să nu dispară frica. Frica trebuie să rămână ca un foc întins ce distruge toţi mărăcinii de peste tot sau ca o sapă mare şi ascuţită care sapă foarte adânc. Dacă vezi că frica şi-a făcut efectul, lasă-l, pentru că firea noastră ne cere să ne şi simţim în siguranţă".

Gheorghe Nadoleanu este de părere că părinţii care fac diferenţa dintre disciplinare şi violenţă sunt cei care vor avea mângâiere din partea lor, la bătrâneţe. „Poate unii dintre noi nu sunt întrutotul de acord cu lucrul acesta, dar vreau să vă spun că fenomenul de violenţă faţă de părinţi se urmăreşte, mai des, în familiile care şi-au scutit copiii de pedeapsă", încheie preotul Nadoleanu pledoaria sa pentru evitarea violenţei în familie, pentru "Adevărul".