Cum a încercat Securitatea să discrediteze vestita organizaţie Amnesty International

Mesaj Amnest International FOTO Amnesty Internaţional

Deranjată de semnalele trase de organizaţia Amnesty International vizavi de abuzurile săvârşite de regimul totalitar asupra drepturilor românilor, Securitatea a încercat să compromită ideile organizaţiei.

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a publicat planul de măsuri privind prevenirea şi neutralizarea acţiunilor iniţiate de organizaţia „Amnesty Internaţional“ împotriva PCR şi a României, emis la 8 decembrie 1980, Actul strict secret a fost semnat de gen.lt Nicolae Pleşiţă şi gen.lt Iulian Vlad.

„În ultima perioadă de timp, organizaţia şi-a intensificat activitatea de propagandă duşmănoasă împotriva ţării noastre. Declarându-se independentă de orice guvern, acţiune politică, ideologie, interes economic sau crez religios, pretinde că luptă pentru a se asigura deţinuţilor politici un tratament uman şi că acţioeaă în numele persoanelor închise fără a fi acuzate sau judecate, precum şi a celor deţinute după expirarea sentinţelor“, se arată în preambulul actului. În realitatea, spuneau ei, reprezentanţii organizaţiei s-au angajat în activitatea de denigrare a realităţilor din ţările sociale, inclusiv din RS România.

„Pe baza declaraţiilor unor persoane din emigraţia română, ori ale unor elemente duşmănoase din ţară, invocă folosirea abuzivă a psihiatriei, persecuţiile împotriva cultelor şi impunerea unui regim inuman de detenţie. Totodată, desfăşoară activitate sistematică de incitare a diferitelor categorii de elemente cu concepţii retrograde, anarhice sau nemulţumite, la acţiunile protestatare, de denigrare a realităilor din ţara noastră şi de dezinformare a opiniei publice internaţionale, urmărind subminarea politică a orânduirii socialiste“, se arată mai departe în documentul strict secret.

Cum se gândea Securitatea să anihileze activităţii celor din organizaţia „Amnesty Internaţional“? În primul rând, se cerea crearea unei reţele informative cu posibilităţi pe lângă cadrele de conducere din centrala „Amnesty Internaţional“, asigurarea unor măsuri complexe de urmărire pe timpul vizitei în ţara noastră a emisarilor organizaţiei, pentru a se cunoaşte misiunile pe care aceştia le au, selecţionarea şi lucrarea activă a deplomaţilor, ziariştilor şi a altor străini care pot fi trimişi în ţara noastră de această organnizaţie.

Arhivă CNSAS

De asemenea, se cerea intensificarea urmăririi şi supravegherii informative a alementelor semnalate că sunt în atenţia organizaţiei „Amnesty Internaţional“, ori caută să intre în contact cu reprezentanţii ei. Nu în ultimul rând, Securitatea dorea penetrarea informativă în centrala „Amnesty Internaţional“ şi în principalele secţii naţionale din Anglia, SUA, Franţa, Italia, RF Germania, pentru ca să se diminueze interesul pentru România. Presa din România avea interdicţie de a scrie despre problemele din ţara noastră aflate în preocupările organizaţiei „Amnesty Internaţional“ .

Persoanele care se bucurau de prestigiu pe plan intern şi internaţional trebuia să redacteze memorii sau alte materiale prin care să ia atitudine împotriva activităţii ostile pe care această organizaţie o avea în România comunistă. 

În planul de măsuri era amintit şi Vaticanul, Securitatea cerând influenţarea unor persoane din conducerea Vaticanului pentru a înceta campania pe care o desfăşoară împotriva ţării noastre pe „linia aşa-ziselor persecuţii religioase“.

În final, se cerea compromiterea atât a persoanelor verificate de organizaţie, dar şi a membrilor ei, dar şi „interceptarea canalelor de legătură ale organizaţiei, şi elemente reacţionare din străinătate care întreţin relaţii cu aceasta, pentru prevenirea apariţiei a noi cazuri“. Temându-se de scandaluri internaţionale, statul român cerea rezolvarea cererilor de plecare definitivă în străinătate a unor elemente fanatice din rândul cultelor şi sectelor, al naţionalităţilor conlocuitoare, a căror rămânere în ţară ar rolifera o stare de spirit necorespunzătoare.

Amnesty International este o organizaţie neguvernamentală internaţională care are ca obiect de activitate promovarea drepturilor omului. Renumita organizaţie a fost fondată în 1961 de avocatul britanic Peter Benenson şi un quaker numit Eric Baker. Organizaţia a primit premiul Nobel pentru pace în 1977.

Vă mai recomandăm:

Poveştile românilor care au deturnat avioane ca să evadeze din comunism: şase au ajuns până în Austria

EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini