Cum să devii erou salvând un om de la moarte. Noţiunile de bază se învaţă într-o singură oră de prim-ajutor
0Este de ajuns o oră din viaţa noastră pentru a învăţa regulile de bază pentru salvarea unui om, în caz de pericol. Noţiunile de prim-ajutor se deprind uşor şi sunt de ajuns pentru a asigura funcţionarea inimii până la sosirea echipajului medical. Viaţa salvată poate fi a cuiva drag sau chiar a noastră.
Actualul Parlament ar putea lua o măsură vitală pentru sănătatea populaţiei - introducerea acordării de prim-ajutor ca disciplină obligatorie în şcoli. Iniţiativa care va intra în dezbatere aparţine unor senatori liberali în frunte cu Siminica Mirea (Olt), care încearcă să reuşească unde a eşuat deputatul PSD Tudor Ciuhodaru în legislatura trecută.
„Cursurile de prim-ajutor fac diferenţa dintre viaţă şi moarte, iar educaţia sanitară de la vârste mici ar creşte şansele de supravieţurire ale unei persoane dacă cei din jur ar şti cum să intervină până la sosirea ambulanţei sau până la transportarea la spital a victimei pentru îngrijiri medicale de specialitate.
Din păcate, statisticile arată că aproape 70.000 de români mor în fiecare an pentru că nu sunt resuscitaţi la timp. Doar 0,5% din cei 1,7 de milioane de elevi înscrişi în învăţământul gimnazial şi liceal din România au noţiuni de prim-ajutor. În multe ţări educaţia pentru sănătate este obligatorie în şcoli, începând din clasa întâi până într-a XII-a, folosindu-se pentru fiecare ciclu de dezvoltare programe şi materiale didactice adecvate vârstei şcolarului.
Introducerea în Legea educaţiei naţionale a unei discipline privind acordarea primului ajutor se impune având în vedere numeroasele riscuri la care sunt expuşi cetăţenii. Pentru a fi cu adevărat eficiente noţiunile de prim ajutor, constând în modul de a acţiona în faţa unei urgenţe medicale şi de a evita sau reacţiona în faţa unui pericol cu potenţial vital, trebuie să ajungă la fel de cunoscute ca alfabetul sau tabla înmulţirii“, se arată în expunerea de motive.
Câţi dintre noi ştim ce avem de făcut?
Dr. Alexandra Cojocaru este unul dintre cei mai cunoscuţi medici de urgenţă din Constanţa. Medic specialist de Anestezie-Terapie Intensivă şi Medicină de Urgenţă, dr. Cojocaru a activat la UPU SMURD, iar acum lucrează în sistemul privat şi face gărzi în spital. „Este extrem de important că fiecare persoană să deţină cunoştinţe solide despre prim-ajutor, atât teoretice, cât şi practice, iar aceste noţiuni să poată fi aplicate şi utilizate atunci când este cazul. Spun asta pentru că o persoană bine instruită ar putea să nu facă faţă presiunii psihice atunci când apare o situaţie de urgenţă şi deci să nu poată interveni“, arată medicul specialist.
O situaţie banală poate avea final tragic, dacă nu ştim să acţionăm. Este vorba despre obstrucţia căii aeriene cu corp străin (mâncare, obiecte), catalogată de medici ca o urgenţă majoră. „Nerecunoscută sau netratată în timp util, obstrucţia poate duce la deces deoarece organismul nu mai primeşte oxigen. Şi din păcate cazurile de deces având această cauză nu sunt chiar puţine. Iar metodele de dezobstrucţie a caii aeriene - cum ar fi manevra Heimlich - sunt uşor de reţinut şi de aplicat. Dar trebuie să le cunoşti… La fel şi la stopul cardiorespirator, trebuie să îl recunoşti şi apoi să efectuezi masaj cardiac şi/sau respiraţii artificiale. Masajul cardiac corect asigură un flux de sânge către organe, deci este o manevră care se aplică imediat după recunoaşterea stopului. E important să le efectuezi corect şi e mai bine să faci ceva decât să nu faci nimic“, afirmă dr. Cojocaru.
Un curs de prim-ajutor
Printre greşelile pe care le putem face în acordarea de prim-ajutor sunt ritmul lent sau deprimarea prea superficială a sternului, întreruperile nejustificate şi secundele pierdute, dar toate pot fi corectate prin participarea la cursuri de instruire. Pe cât de importante sunt aceste cursuri de prim-ajutor, pe atât de important este şi medicul care le prezintă.
„Cel mai potrivit instructor va fi întotdeauna medicul anestezist sau urgentist, deoarece acesta se confruntă frecvent cu astfel de situaţii, mult mai frecvent decât în alte specializări. Instructorul trebuie să aibă abilităţi de trainer, să poată prezenta clar şi concis noţiunile teoretice. Apoi să demonstreze practic, pe manechin sau pe un coleg (dacă este posibil) aplicarea corectă a manevrelor. Şi să îi solicite cursantului să efectueze fiecare manevră, să îl urmărească, să îl corecteze şi cursantul să exerseze până când efectuează corect. Şi din propria experienţă va zic că întotdeauna cursanţii întreabă ceva în plus, ceva anume ce îi interesează în mod deosebit. Iar instructorul trebuie să poată răspunde. Nu e de ajuns să citeşti nişte protocoale de resuscitare şi apoi să le prezinţi pe nerăsuflate, dar să nu poţi spune nimic în plus când eşti întrebat“, spune dr. Alexandra Cojocaru (foto).
Specialistul dă exemplu cum o educaţie făcută de la vârstele mici schimbă total comportamentul adultului. „Când efectuezi astfel de cursuri în şcoli – conţinutul trebuie puţin adaptat vârstei, că aceşti copii să poată înţelege exact ce vrei tu să transmiţi. În ţările în care cursurile de prim-ajutor au fost introduse în şcoli, rata de succes a resuscitării a crescut. Cu numai 2 ore de educaţie pe an, începând de la vârstă de 12 ani! De ce? Deoarece copii sunt atenţi, sunt captivaţi, absorb imediat informaţia, dar o şi transmit mai departe acasă, familiei. Un curs de prim-ajutor trebuie împrospătat măcar o dată pe an“.
Un caz anume a impresionat medicul obişnuit cu situaţiile extreme. S-a întâmplat chiar la o şcoală şi a însemnat salvarea vieţii unui copil. „A fost un caz de stop cardiorespirator la un copil, la şcoală. A debutat cu ceea ce părea a fi un leşin. Dar o profesoară a recunoscut stopul şi a început manevrele de resuscitare pe care le-a efectuat până la sosirea ambulanţei. Copilul este bine acum. Şi cu sigurantă intervenţia promptă a profesoarei a avut un impact pozitiv asupra evoluţiei favorabile. Profesoara ştia ce să facă pentru că participase la un curs de prim-ajutor anul trecut“, arată dr. Alexandra Cojocaru.
Prea speriaţi să intervină
Dr. Dan Pletea, specialist în medicina de urgenţă, este fondatorul Asociaţiei Studenţilor şi Medicilor Voluntari. Asociaţia Studenţilor şi Medicilor Voluntari (ASMV) din Constanţa este unică în ţară şi a fost înfiinţată tocmai pentru a umple un gol cu nişte cunoştinţe care nu se învaţă nicăieri la şcoală. Dr. Pletea a reuşit să formeze în şcoli echipe de prim-ajutor care să acorde la nevoie un minimum de asistenţă medicală până la sosirea unui echipaj de intervenţie.
„Avem deja formată echipă de prim-ajutor ASMV, formată din elevi de liceu, studenţi la Medicină, asistente de medicină de urgenţă şi medic de medicină de urgenţă care promovează primul ajutor şi participă la instruirea noilor veniţi. Tinerii din liceu sunt foarte receptivi, primesc cu entuziasm acest proiect şi sunt foarte interesaţi de cunoştinţele de prim-ajutor. Unii au fost puşi deja în situaţia de a aplica pe viu cele învăţate la curs“, spune dr. Pletea.
Vara trecută, un membru al echipei ASMV, studentă la Medicină şi care a urmat cursul de prim-ajutor, care a participat la numeroase simulări a fost implicată la unul dintre licee la un eveniment în care o fată a leşinat. Cei din jur s-au panicat şi au sunat imediat la Ambulanţă fără să evalueze victima şi să poată date reale colegilor care le puteau oferi câteva sfaturi de urgenţă, până la venirea echipajului medical. În lipsa acestor informaţii, martorii oculari nu au făcut nimic până la ajungerea echipajului medical.
„Mai rău este că deşi colega mea le-a spus că este studentă la Medicină şi este formator de prim-ajutor nu a fost lăsată să intervină. Lipsa de educaţie elementară a învins. Tragic este când învinge în dauna salvării unei vieţi“, relatează dr. Dan Pletea (foto).
Specialistul susţine predarea primului-ajutor ca disciplină obligatorie de studiu, dar cu formatori personal calificat, după o tematică complexă şi cu multe simulări după instructaj.
„O întâmplare care m-a emoţionat foarte mult a fost în momentul în care am oprit la un accident rutier pentru a-mi ajuta colegii de la Ambulanţă, printre salvatori se află şi un coleg de la ASMV, care a urmat cursul de prim-ajutor. El a fost de la începutul accidentului, a evaluat victima, a sunat la 112 şi când a ajuns echipajul de la Ambulanţă i-a sprijinit. Cel mai frumos sentiment a fost când medicul de la Ambulanţă care a intervenit la accidentul rutier s-a apropiat de mine şi mi-a şoptit la ureche: <<Acest băiat a fost instruit de tine, este stilul tău“. Este un sentiment pe care nu îl pot descrie în cuvinte. A povestit despre asta chiar voluntarul despre care vă vorbesc, pe pagina de Facebook ASMV“, spune dr. Dan Pletea.
Paramedic voluntar
Bogdan Oprea tocmai a absolvit cursurile de paramedic-voluntar SMURD la Centrul pentru formare SMURD din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti - Ilfov. Este ziarist, a fost purtător de cuvânt la Cotroceni în mandatului de preşedinte al lui Traian Băsescu, predă la Facultatea de Jurnalism şi este consilier de europarlamentar. Timpul liber şi l-a dedicat învăţării pentru a deveni salvator de vieţi.
„Este realmente o mare nevoie de paramedici, oameni care să facă asta din vocaţie, nu din obligaţie. Ca să înveţi noţiunile elementare de prim-ajutor, acelea care ajută un om să fie menţinut în viaţă, este necesară o singură oră din viaţa noastră. Atât, în doar o oră, înveţi exact ce ai de făcut. De exemplu în caz de accident rutier: să nu mişti victima din loc decât dacă maşina este în pericol de explozie. Decuplezi cablurile de la baterie pentru a îndepărta riscul unui incendiu şi stai de vorbă cu victima instruind-o să nu facă nicio mişcare, pentru că poate rămâne paralizată de la gât în jos, dacă are cumva fie şi cea mai mică fisură de coloană cervicală“, explică Bogdan.
Una dintre colegele sale de la cursul de paramedici tocmai a salvat sănătatea unui om, dacă nu chiar viaţa. Omului i se făcuse rău la metrou, ea a recunoscut semnele unui stop-cardiorespirator şi i-a făcut masaj cardiac, pentru a ajuta sângele să fie pompat în continuare de la inimă către creier. În doar 4 minute, creierul neeoxigenat moare. Să ajuţi inima să funcţioneze şi să te asiguri că victima poate respira înseamnă salvarea - de la o afecţiune iremedibilă sau de la moarte.
„Da, este absolut necesar să învăţăm din şcoală primul-ajutor. Asta înseamnă educaţie, asta înseamnă - pe lângă vieţile salvate - că nu vom mai avea 70% apeluri false la 112 şi nu vom mai chema Ambulanţa acasă ca să ne ducă la spital, deşi putem merge pe picioare. Este nevoie să ştim să acordăm cu toţii primul-ajutor, pentru că viaţa salvată ar putea fi a cuiva drag sau ar putea fi chiar a noastră“, punctează Bogdan Oprea (în foto, al treilea din stânga).
„În ţările UE este un lucru normal“
Constantin-Alexandru Manda, liderul Asociaţiei Elevilor din Constanţa, consideră că noţiunile de prim-ajutor ţin de normalitate, de civilizaţie, de fapt. „Acest lucru există de atâta timp în restul ţărilor Uniunii Europene. Din păcate, la noi întârzie de prea mult timp implementarea acestei politici, chiar dacă prin Legea nr. 272/2004 orele de educaţie pentru sănătate sunt obligatorii în trunchiul comun pentru învăţământul primar şi gimnazial. Elementele de prim-ajutor i-ar ajuta atât pe elevi, cât şi pe cei din jurul lor, în cazul întâmplării unui eveniment nedorit. Avem, din păcate, foarte multe exemple negative, în care cunoaşterea mijloacelor de prim-ajutor, sau mai bine zis necunoaşterea acestora, a făcut diferenţa dintre viaţă si moarte“, spune liceanul.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
